Parintele Mihai Andrei Aldea predica la Petru Voda despre era cipurilor, lupta, Iuda si cazul Aiud

Postat de: Administrator | mai 3, 2009

Parintele Mihai Andrei Aldea predica la Petru Voda despre era cipurilor, lupta, Iuda si cazul Aiud

Postat in Lumea Ortodoxiei, Predici/Conferinte | Etichete Parintele Mihai Andrei Aldea predica la Petru Voda

Răspunsuri

De cite ori in istorie s-a gasit si antihrist si pecete … O data la 100 de ani au aparut asha mishcari(Cel putsin in Rusia). Uitati-va in trecut si o sa va lamuriti cu prezentul. Pashalia nu a foast calculata pentru 1493, au crezut ca sfirsitul lumii o sa fie in anul 7000(1492) SI IN ACESTA CREADEA MAJORITATEA !!!
Imi pare foarte rau de situatsia in Romania, in Rusia a fost un astfel de episcop “cu cod de bare, pashapoarte s.a.m.d” acum e monah. Dar in Romania e foarte grav … Uitativa ce spun oamenii competentsi depre etapele sfirsitului:
1. Razboi ce destruge 2/3 din oameni de pe pamint , a FOST ?
2. Inflorirea otodoxiei si raspindirea pe tot globul , a FOST ?
3. Instaurarea antihristului , A FOST, spuneti cine e? nici hramul lui Solomon NU ESTE reconstruit(acolo o sa fie intronarea) …
4. DOI PROROCI, Ilia si Enoh, UNDE SINT EI?
5. Moartea lui antihrist.
6. A doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos.

p.s. Dati Cesarului ce e a Cezarului … si feritiva de lupi.
De: Alexandru pe mai 3, 2009
la 9:41 pm

Răspunde

Lasă un răspuns

Categorii

mai 2009
L	M	Mi	J	V	S	D
« Apr		Iun »
	1	2	3
4	5	6	7	8	9	10
11	12	13	14	15	16	17
18	19	20	21	22	23	24
25	26	27	28	29	30	31

Foaie Nationala

ANUNȚ: decembrie 30, 2009
În curand va fi gata site-ul http://foaienationala.ro, fapt ce va coincide cu disparitia acestui domeniu pe wordpress. La mulți ani tuturor! ________________________________ Cezar Machidon, Administrator Posted in Anunturi
După 1 an de “Foaie Naţională” decembrie 21, 2009
Pe 8 Ianuarie 2010 se implineste 1 an de cand a intrat in lumea blogg-urilor revista online “Foaie Nationala”. Va multumesc tuturor celor care mi-ati fost alaturi, prin diverse forme, si sper ca la anul sa va dau si mai multe motive sa faceti acelasi lucru. Va urez sarbatori fericite si sa va bucurati de Craciun in [...]
Despre colinde şi colindat decembrie 20, 2009
de Mihai-Andrei Aldea Gânduri triste, de început Pe măsură ce străinii laudă tot mai mult comorile culturii populare vechi româneşti începe şi la noi să se schimbe felul în care sunt privite. Căluşul, de pildă, o tradiţie românească aproape cu totul pierdută şi preschimbată azi în spectacol folcloric, Căluşul, ei bine, a intrat pe lista UNESCO [...] […]

ORTHOLOGOS

Despre adevărata convieţuire în pace februarie 7, 2009
Potrivit celor şaisprezece principii dogmatice, canonice, liturgice, istorico-bisericeşti expuse până acum, declarăm cu toată credinţa în Iisus Hristos că ortodocşii nu pot fi ecumenişti.Este posibil ca în cazul în care creştinii ortodocşi au o atitudine hotărâtă de respingere a ecumenismului şi admit nici un compromis, să li se reproşeze următoarele: - nepa […]
Ecumenismul, influenţând păgubitor învăţătura bisericii, conduce spre teologia „dumnezeului mort” februarie 7, 2009
Potrivit proorocirilor scripturistice, răul în lume este într-o continuă ofensivă vertiginoasă, lucrare sprijinită din plin de ecumenism. Acest rău se dezvăluie cu o îndrăzneală neobişnuită în aşa numita „teologie a dumnezeului mort”, de curând apărută. O astfel de „teologie”, fără îndoială încurajată de masonerie, conduce dimpreună cu Mişcarea Ecumenistă sp […]
Ecumenismul propune tinerilor slujbe „liturgice” cu muzică jazz, dansuri şi rugăciuni blasfemiatoare februarie 7, 2009
Canonul liturgic al Bisericii OrtodoxeÎn Biserica Ortodoxă este cunoscut un singur canon liturgic, moştenire de mult preţ lăsată de Apostolii lui Hristos (prin Liturghia Sfântului Apostol Iacob), continuat de Sfinţii Părinţi ai Bisericii, întărit de-a lungul secolelor de practica bisericească şi de Sfânta Tradiţie şi ajuns până la noi în continuitatea plină […]

blog Savatie Bastovoi

Fără milă şi fără remuşcări: curs de politică moldovenească decembrie 2, 2009
Atrocităţile săvîrşite de comuniştii care au pus mîna pe Basarabia s-au făcut privelişte tuturor şi părea imposibilă tăinuirea acestora de ochii justiţiei naţionale şi internaţionale. Politicienii moldoveni care s-au erijat în luptători anticomunişti, furînd astfel voturile basarabenilor naivi, nu au catadicsit să-l înfrunte în instanţă pe Voronin şi bandiţi […]

Presa Ortodoxa

Ceea ce e cu neputinţă la oameni e cu putinţă la Dumnezeu! decembrie 23, 2009
Au trecut 20 de ani de la ceea ce am crezut că a fost o revoluţie. Libertatea a fost câştigată cu preţul sângelui: cei mai mici şi mai curaţi, copiii şi tinerii s-au oferit primii ca să-l plătească. Şi noi aşa am crezut că revoluţia a biruit comunismul. Dar… Dar teroriştii prinşi trăgând asupra populaţiei [...]
“Voi cine ziceţi că sunt Eu?” decembrie 23, 2009
Când unii oameni nu găsesc răspuns la întrebarea Ta: „Voi cine ziceţi că sunt Eu?”, atunci eu, Doamne, sunt fericit că pot să Te văd pe Tine, Dumnezeu-Om şi Om-Dumnezeu. În scutecele sărace, pe paiele din ieslea grajdului întunecos din Bethleem, Te văd om! În glasul îngerilor, în lumina care Îţi învăluie locuinţa săracă, Te recunosc [...] […]

Pr. Iustin Parvu

”-Cei ce marturisesc aparandu-si credinta sunt ca niste apologeti ai vremurilor acestora. Este dovada de curaj si de sacrificiu sa marturisesti pentru ca astazi, cand adevarul este sistematic ascuns cu mestesugire diplomatica, riscul este foarte mare: sa-ti pierzi serviciul, sa ajungi pe drumuri, sa intri la puscarie, sa fii caterisit ..””- Biserica Ortodoxa este vesnica prin Hristos Dumnezeu, e netrecatoare, nu are nevoie sa se amestece cu nimic altceva ca sa nu se dilueze. Nici macar nu poti avea o relatie. Vin foarte multi oameni si ma intreaba ce sa faca: sa mai intre sau nu in bisericile in care s-au facut slujbe ecumenice? Eu le-am spus ca, atunci cand vor vedea ca se vor impartasi unii de la altii, sa nu mai stea. Dar nici asa. Ne temem de cuvintele Sfintilor Parinti care interzic sa stam sub acelasi acoperis cu ereticii.Biserica decade prin primirea umanismelor. Umanismul este inchinare la idoli, iar dogma infailibilitatii papale este o latura a umanismului, dupa cum spune si Sf. Iustin Popovici, reinviind idolatria. Toti se inchinau si venerau Partidul ca pe un idol. Iar cei care au tacut si s-au supus ideologiei comuniste chiar siliti, socotesc ca sunt asemenea inchinatorilor la idoli…””- Din ignoranta turma nu are habar pe cine preamareste. E foarte greu sa convingi o masa de oameni cand toti preamaresc acelasi lucru. Ce sa-i mai spui bietului om? Face si el precum aceia din antichitate, cand se hotara moartea unui filosof. Se dadusera niste scoici pe care sa scrie oamenii votul lor. O batrana a scris sa fie omorat. Cineva o intreaba: cunosti mata pe acesta? Nu-l cunosc, raspunde ea. Apoi cum de l-ai condamnat?... Daca asa au facut toti, am facut si eu ca ei.”

Ce este fatarnicia?

Fatarnicia este faptul ca omul judeca si in general lucreaza nu in numele dreptatii, al (adevarului si al corectitudinii, ci de dragul persoanei care ii place lui cel mai mult, iar persoana respectiva ii poate fi placuta din orice motiv. ii poate fi placuta pentru ca este sus-pusa, prin urmare este buna pentru treburile lui. ii poate fi placuta pentru ca este frumoasa, pentru ca starneste in el patima trupeasca, pentru ca are aceeasi profesie ca el, aceeasi natie sau acelasi domiciliu (Arhiepiscopul Arsenie Ciudov). (1000 De Intrebari si Raspunsuri Despre Viata Duhovniceasca)

“Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis”. (Ioan 15, 18-21).

“Toate plăcerile acestei lumi nu sunt nici măcar umbra fericirii hărăzită în ceruri celor ce-L iubesc pe Dumnezeu. Acolo este bucuria veşnică, biruinţa şi sărbătoarea… Dobândeşte pacea lăuntrică şi mii de suflete în jurul tău se vor mântui.“ (Sf. Serafim de Sarov)

Limbile bolborosite de penticostali nu pot fi insuflate de Duhul Sfint pentru urmatoarele motive:

1. Daca ar fi intr-adevar insuflate de Duhul Sfint, atunci ele ar trebui sa aiba rosturile si scopurile dumnezeiestii chibzuinte, pe care le-au avut si cele biblice, pe când limbile penticostalilor sunt foarte departe, si chiar impotriva celor biblice. 2. Daca penticostalii, prin vorbirea in limbi, ar avea scopul pe care l-au avut Apostolii la Cincizecimea Pogoririi Duhului Sfint, de a uni pe strainii de alte limbi si de a-i face prin aceasta sa cunoasca si sa primeasca si ei invatatura crestina, atunci am intelege ca se cuvine sa pretuiasca si sa foloseasca acest dar in lui Hristos.Nu exista o mie de Biserici. Una este: Biserica Soborniceasca masura cit mai mare. Deoarece ei insa incearca sa faca ce faceau crestinii din Corint, ceva fara de rost, nu intelegem de ce se folosesc ei intre ei peste masura de acest fel de a vorbi si de a se ruga. Sfinta Scriptura arata ca pe Corinteni, Apostolul i-a oprit sa intreaca masura si trebuie sa credem ca ei l-au ascultat, caci mai tirziu istoria nu ne mai aminteste ca prin Corint sau pe altundeva, crestinii ar fi folosit in predica si la rugaciunile lor din adunari, vorbirea in limbi. De ce astazi crestinii din Corint nu mai vorbesc in limbi? Pentru ca vorbirea in limbi a incetat,asa cum a prezis acest lucru Sfintul Apostol Pavel (I Corinteni 13, 8). Penticostalii insa, dupa 10 veacuri de crestinism, se intrec care mai de care sa vorbeasca in limbi si nu pentru straini necredinciosi, ci chiar pentru credinciosii lor. 3. In Ierusalim, la Cincizecime, a fost deplina rinduiala. Nu ni se spune si nu rezulta din nimic ca ar fi fost cea mai mica neorinduiala, caci altfel nu s-ar fi inteles nimic din ceea ce se predica acolo. In Corint insa, prin vorbirea in limbi era neorinduiala si de aceea Apostolul Pavel cere sa se inlature harmalaia care facea ca rugaciunea sa se faca in chip necuviincios, pentru ca: ''Dumnezeu nu este al neoririduielii'' (I Corinteni 14, 27-35). La penticostali este ceva mai mult decit cum trebuie sa fi fost in Corint pina in momentul cind a intervenit Apostolul. Ei vorbeau in limbi mai multi deodata si nu numai ca nimeni nu intelegea, dar in harmalaia cuvintarilor unii mai bateau si in palme, altii sareau in sus, ridicau miinile, cadeau in genunchi, tremurau, plingeau s.a., fiind o atmosfera generala care semana a bilci mai mult decit a rugaciune si care numai seriozitate si ordine nu putea dovedi. Cine i-a vazut vreodata pe acesti coplesiti de ''dar'' s-a putut convinge de aceasta; or neseriozitatea si dezordinea nu vine de la Sfintul Duh. 4. In adunarile penticostale, predicatorii adeseori gasesc prilejul, fie inainte, fie dupa ce au vorbit ''in limbi'' de a adresa cuvinte glumete, de batjocora si de ris, la adresa noastra, cum adeseori s-a intimplat, dupa care cad iarasi coplesiti de ''dar'' si vorbesc ''in limbi''. Oare este cu putinta ca intr-o astfel de atmosfera sa fie de fata Duhul Sfint, Care, in astfel de oameni sa-si risipeasca darurile Sale? Oare este Duhul Sfint si la indemina batjocoritorilor, care se fac judecatori trufasi ai altora, in locul Singurului Judecator, Dumnezeu? Cine poate crede asa ceva, injoseste sfintenia Duhului Sfint. 5. Oare prin astfel de mijloace cauta Dumnezeu sa-si raspindeasca darurile si adevarurile Sale si sa-si descopere tainele Sale? O bolborosire neinteleasa nu poate sa uimeasca, ci cel mult sa amageasca si nu poate convinge pe pagini de superioritatea crestinismului si de adevarurile Evangheliei daca nu este inteleasa. Avem doar mintea treaza si graiul limpede, cu inteles si Dumnezeu le-a dat tocmai pentru a ne da putinta sa descoperim prin ele adevarul si pentru a-I aduce laude. Dar cind El vrea sa ne descopere ceva ce n-am putea afla altfel, sau atunci cind ne cere sa ne rugam cit mai cu caldura, oare alege El cai intunecate si neintelese de noi? In loc de a ne deschide mintea si de a ne dezlega cit mai mult limba, sa le intunece si sa le lege El oare pe amindoua? Ce minte sanatoasa ar putea crede ca sa fie aceasta placerea cea mai mare si semnul celei mai mari iubiri catre noi? 6. Am spus ca limbile penticostalilor nu pot fi insuflate de la Duhul Sfint. Dar atunci ne punem intrebarea, de la cine sunt? Caci ceva totusi trebuie sa fie. Ce ii face pe penticostali sa bolboroseasca, facind fel de fel de miscari nefiresti si nepotrivite? Toate acestea sunt simulari (prefacatorii) sau urmari ale postului negru cu care penticostalii se indeletnicesc uneori, cite doua sau mai multe zile de-a rindul inainte de a vorbi in limbi, sau, in sfirsit, sunt semnele prezentei unui duh care numai de la Dumnezeu nu poate sa fie. In Sfinta Scriptura citim ca este un dar special de la Sfintul Duh prin care cineva poate deosebi duhurile (I Corinteni 12, 10). Dar nu numai Duhul lui Dumnezeu insufla pe oameni, ci si duhul satanei (I Corinteni 12, 3) si chiar duhul omului. Noi suntem datori a fi cu mare grija in a cunoaste ce fel de duh este cel ce a insuflat pe cineva. Sfintul Apostol Ioan ne sfatuieste, zicind: ''Iubitilor, nu dati crezare oricarui duh, ci ispititi duhurile de sunt (sau nu) de la Dumnezeu, fiindca multi prooroci mincinosi au iesit in lume'' (I Ioan 4, 1), iar in continuare ne spune ca acela este duh diavolesc care nu marturiseste pe Iisus Hristos, adica acela care tagaduieste pe Iisus Hristos. Dar sa nu uitam ca duh diavolesc poate fi uneori si cel ce marturiseste pe Hristos, ''deoarece insusi satana se preface in inger al luminii. Nu este dar lucru de mirare daca si slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptatii, al caror sfirsit va fi dupa faptele lor'' (II Corinteni 11, 14-15). Cuvintele Apostolului ne indreptatesc sa credem ca nu este Duh Sfint acolo unde se lucreaza cu scopul de a sparge unitatea Bisericii lui Hristos si de a face din ea mai multe turme si mai multi pastori, care sa se dusmaneasca intr-olalta spre pieirea tuturor si distrugerea legaturii de pace intre oameni. (Indrumari Duhovnicesti pentru vremelnicie si vesnicie -- Arhimandrit Cleopa Ilie )

“Inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu”-(Prorocul David)

Psalmul 50 al lui David: Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea. Mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu curateste- ma. Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea. Tie, Unuia am gresit si rau inaintea Ta am facut, ca sa fii indreptatit intru cuvintele Tale si biruitor cand vei judeca Tu. Ca, iata, intru faradelegi m-am zamislit si intru pacate m-a nascut maica mea. Ca iata, adevarul ai iubit; cele nearatate si ascunse ale intelepciunii Tale mi le-ai aratat. Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati; spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi albi. Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Intoarce fata Ta de catre pacatele mele si toate faradelegile mele, sterge-le. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele. Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel Sfant nu-l lua de la mine. Da-mi mie bucuria mantuirii Tale si cu duh stapanitor ma intareste. Invata-voi pe cei faradelege caile Tale si cei necredinciosi se voi intoarce la Tine. Izbaveste-ma de sangiuiri, Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele.Bucurase-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta. Ca de ai fi voit jerfta, Ti-as fi dat; arderile-de-tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu,duhul umilit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi. Fa bine, Doamne, intru bunavoirea Ta, Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalismului. Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile-de-tot,atunci voi pune pe altarul Tau viitei. Si ma miluieste,Dumnezeule.

Dumnezeiescul Ioan Gurã de Aur într-una din Omiliile sale zice asa: „Eu vorbesc din catedrala aceasta – adicã a Sfintilor Apostoli din Constantinopol –, si vãd multime de oameni aici. De se vor întoarce 100 la Hristos, platã însutitã voi avea. De se vor întoarce 60 sau 30, nu micã este plata; iar de se va întoarce numai unul, si pentru acesta mare platã îmi va da mie Hristos, cã un singur suflet este mai scump decât toatã lumea, dupã cuvântul care a zis: Ce va da omul în schimb pentru sufletul sãu, mãcar de-ar câstiga toatã lumea. Iar de nu se va întoarce chiar nici unul, eu nu voi înceta sã învãt si sã predic, deoarece fântânile izvorãsc si izvoarele curg, mãcar de ar lua cineva si ar bea apã din ele sau nu ar bea, ele îsi fac datoria”.

Cei ce cunosc pe Dumnezeu sunt plini de toata , bunavointa si, dorind cele ceresti, dispretuiesc cele pamantesti. Unii ca acestia nu plac la multi, dar nici lor nu le plac multe. De aceea sunt nu numai urati, ci si luati in ras de multi smintiti. Ei insa rabda toate in saracie. stiind ca cele ce se par multora rele pentru ei sunt bune. Caci cel ce intelege cele ceresti crede lui Dumnezeu, stiind ca toate sunt fapturile voii Lui. Cel ce insa nu le intelege nu crede niciodata ca lumea este zidirea lui Dumnezeu si ca a fost facuta pentru mantuirea omului. (Sf.Antonie Cel Mare — Filocalia vol.1)

Sfântul Chiril al Ierusalimului:

„O, crestine, nici un lucru sã nu faci, pânã nu faci semnul Sfintei Cruci; când pleci în cãlãtorie, când începi lucrul, când te duci sã înveti carte, când esti singur si când esti cu mai mulþi. Pecetluieste-ti cu Sfânta Cruce fruntea ta, trupul tãu, pieptul tãu, inima ta, buzele tale, ochii tãi, urechile tale si toate ale tale sã fie pecetluite cu semnul biruintei lui Hristos asupra iadului. si nu te vei mai teme atunci de farmece sau de descântece sau de vrãji. Cã acelea se topesc de puterea Crucii, ca ceara de la fata focului si ca praful în fata vântului”.

Sfantul Teofan Zavoratul

"Din vorba multa nu vei scapa de pacat'' (Pilde 10, 20). Crestinii trezvitori numesc toate simturile ferestre ale sufletului, prin care,daca le deschizi, fuge toata caldura launtrica. Cea mai cuprinzatoare deschizatura, o usa larg deschisa, care lasa aceasta caldura sa se scurga in valuri este limba, careia i se da voie sa vorbeasca ce si cat vrea. Multa vorbire aduce tot atata vatamare trezviei si randuielii launtrice cat toate celelalte simturi dimpreuna, caci ea se leaga de obiectele tuturor simturilor si sileste sufletul sa vada chiar si cand nu vede, sa auda chiar si cand nu aude, sa pipaie chiar si cand nu pipaie. Ceea ce este visarea intre cele launtrice, este multa vorbire intre cele din afara; insa aceasta din urma e mai pagubitoare, fiindca tine de real si, ca atare, lasa urme mai adanci. Pe deasupra, de ea sunt strans legate parerea de sine, obraznicia si idioritmie - aceste furtuni ce nimicescbuna randuiala cea dinlauntru, lasand in urma lor nesimtire si orbire. Dupa toate acestea, cum poate scapa de pacat cel ce vorbeste mult?!

Cum trebuie sa ne purtam, noi, crestinii ortodocsi, fata de oamenii eretici?

Nu cumva socotind noi ca iubim pe aproapele, sa ne lasam calcati de cei straini de dreapta credinta in Hristos, care voiesc a ne departa pe noi de la Ortodoxie si a ne impune credinta lor cea strimba si eretica. Iar daca voiesc a ne ataca credinta noastra cea sfânta sau Sfinta Traditie a Bisericii Ortodoxe, atunci trebuie sa o aparam cu toata puterea pina la moarte, dupa cum zice Sfintul Nicodim Aghioritul in Razboiul nevazut. Se cade, asadar, oricarui preot ortodox si oricarui crestin al Bisericii noastre dreptmaritoare, sa fie un bun ostas al lui Hristos cu toata evlavia si cu minie barbateasca si tare sa apere, prin cuvint si prin scris, adevarul dreptei noastre credinte. Nu se cuvine a fi blind acolo unde nu trebuie a te purta cu blindete.Acelasi lucru ne invata si Sfintul Pimen cel Mare, zicind: ''Se cade noua a rabda toate, macar de ne-ar scoate cineva si ochii sau ne-ar taia mina noastra cea dreapta, iar daca cineva voieste a ne departa si a ne desparti pe noi de Dumnezeu, atunci sa ne miniem'' (Pateric, Cuvintul 118). si iarasi zice: ''Intiia oara fugi, a doua oara fugi, a treia oara fa-te sabie cu cel ce vrea sa te desparta pe tine de dreapta credinta'' (Arhimandrit Cleopa Ilie )

Sf.Maxim Marturisitorul ”Despre Cunostinta de Dumnezeu si Iconomia Fiului lui Dumnezeu” — Filocalia vol.2

Cei ce inca se tem de razboiul cu patimile si de navala vrajmasilor nevazuti trebuie sa taca, adica sa nu ia asupra lor insarcinarea de-a raspunde pentru virtute, ci sa lase lui Dumnezeu, prin rugaciune, grija pentru ei, in ''Iesirea'' se zice catre acestia: ''Domnul va lupta pentru voi si voi veti tacea''. Iar cei ce, dupa surparea prigonitorilor, cerceteaza chipurile virtutilor spre a le invata cu recunostinta, trebuie sa aiba numai deschisa urechea intelegerii. Catre acestia zice: ''Asculta israele''. In sfarsit, celui ce doreste cu putere cunostinta dumnezeiasca, din pricina curateniei, i se potriveste indrazneala cucernica. Catre el se zice: ''Ce strigi catre Mine?''.Asadar celui ce din pricina temerii i s-a randuit tacere i se cuvine sa-si caute scaparea numai la Dumnezeu; celui ce i se porunceste sa asculte i se cade sa fie gata spre ascultarea poruncilor dumnezeiesti; in sfarsit, celui ce se indeletniceste cu cunoasterea i se cuvine sa strige neincetat, rugindu-se pentru departarea relelor si multumind pentru bunatatile de care s-a impartasit.(Trei trepte; incepatorii taie; progresatii asculta, fiind numai urechi;desavarsitii striga catre Dumnezeu cu indrazneala.)

Dupa Evanghelie, cel ce este numai credincios, muta muntele rautatii lui prin faptuire,scuturand de la sine afectiunea de mai inainte fata de lucrurile ce sunt prinse in suvoiul nestatornic al celor ce cad sub simturi. Cel ce poate insa sa fie invatacel, primind in mainile sale de la Cuvantul faramiturile painilor cunostintei, hraneste mii, aratand cu fapta inmultirea puterii cuvantului.Iar cel ce poate sa fie si Apostol vindeca toata boala si toata neputinta, scotand draci, adica alungand puterea patimilor, vindecand bolnavi, adica readucand prin nadejde la deprinderea evlaviei pe cei lipsiti de ea si trezind prin cuvantul despre judecata pe cei molesiti de lenevie.Caci cel ce a dat putere ucenicilor sa calce peste serpi si peste scorpii,(Luca 10, 19, ªarpele e inceputul, scorpia e sfarsitul pacatului.) nimiceste atat inceputul cat si sfarsitul pacatului.

Sf.Maxim Marturisitorul:”Cel ce intrerupe cu obraznicie pe cel ce graieste in adunare nu se poate ascunde ca boleste de slava desarta. Stapanit de acesta, pune nenumarate piedici propunerilor, voind sa taie sirul celor ce spun.”

Sf.Maxim Marturisitorul: "Cel ce face pe tacutul de dragul rautatii planuieste videsug impotriva aproapelui. Neizbandind intru acesta, se departeaza, adaugand durere la patima sa. Dar cel ce tace pentru folos sporeste prietenia si se departeaza bucurandu-se, ca unul ce a luat lumina ce imprastie intunericul."

Sf.Maxim Marturisitorul:Cel ce ia infatisarea prieteniei spre vatamarea aproapelui este lup ce-si ascunde rautatea in piele de oaie. Acesta cand afla pe careva dintre ai lui Hristos, comportandu-se cu simplitate sau rostind vreun cuvant naiv, il rapeste si il sfasie, varsand nenumarate ocari asupra acelora peste ale caror cuvinte si chipuri de purtare da navala, ca un ”iscoditor al slobozeniei fratilor in Hristos”.

Sf.Maxim Marturisitorul: Dupa Evanghelie, cel ce este numai credincios, muta muntele rautatii lui prin faptuire,scuturand de la sine afectiunea de mai inainte fata de lucrurile ce sunt prinse in suvoiul nestatornic al celor ce cad sub simturi. Cel ce poate insa sa fie invatacel, primind in mainile sale de la Cuvantul faramiturile painilor cunostintei, hraneste mii, aratand cu fapta inmultirea puterii cuvantului.Iar cel ce poate sa fie si Apostol vindeca toata boala si toata neputinta, scotand draci, adica alungand puterea patimilor, vindecand bolnavi, adica readucand prin nadejde la deprinderea evlaviei pe cei lipsiti de ea si trezind prin cuvantul despre judecata pe cei molesiti de lenevie.Caci cel ce a dat putere ucenicilor sa calce peste serpi si peste scorpii,(Luca 10, 19, ªarpele e inceputul, scorpia e sfarsitul pacatului.) nimiceste atat inceputul cat si sfarsitul pacatului.(Cele trei trepte ale lui Origen: credinciosul simplu, invatacelul si apostolul.)

DESPRE MAICA DOMNULUI

1.Mult pot si sfintii lui Dumnezeu, dar nici unul cit Maica Domnului. Daca nu era Maica Domnului in ceruri, intre Sfinta Treime si noi, lumea asta se pierdea de mult. Ea pururea sta in genunchi si se roaga Preasfintei Treimi. 2.Daca am avea partea Mariei in viata noastra, daca am sta la picioarele Domnului ca Maica Domnului in Sfinta Sfintelor, daca am petrece in rugaciune si gindire de Dumnezeu ca dinsa, nu ne-ar hrani pe noi oamenii, ci ingerii si serafimii din cer. Dar noi punem nadejdea numai in palmele noastre, punem nadejdea numai in pieptul nostru, in priceperea noastra. Si auzi ce spune proorocul Ieremia: ”Blestemat este omul care se reazama pe bratele sale si si-a pus nadejdea in trupul sau!”. Auzi ce spune: ”Cela ce se reazama pe miinile si pe picioarele sale, animal este, ca patru picioare are, nu doua!”. Auzi, blestemat este omul care se reazema pe bratele sale si a intarit bratele trupului sau! 3.Mute sa fie gurile tuturor ereticilor si ale sectarilor care aduc hule asupra Imparatesei Ingerilor si Maicii lui Dumnezeu si a dreptului si tematorului de Dumnezeu Iosif, in cele ce rau si nebuneste socotesc de a mai fi avut si alti fii Preasfinta si Preacurata Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, cea ”plina de dar” (Luca 1, 28-29). 4.Vai de crestinul care n-o cinsteste pe Maica Domnului si nu are in casa lui o carte de rugaciuni, sa-i citeasca Maicii Domnului un paraclis sau un acatist, sau care nu stie macar o rugaciune pe de rost catre ea! Mare rusine o sa aiba acela in ziua Judecatii. 5.Mult pot si sfintii lui Dumnezeu, dar nici unul cit Maica Domnului. Daca nu era Maica Domnului in ceruri, intre Sfinta Treime si noi, lumea asta se pierdea de mult. Ea pururea sta in genunchi si se roaga Preasfintei Treimi. 6.Dintre toti sfintii, pe care trebuie sa-i cinstiti, sa cinstiti mai tare pe Maica Domnului! ( Indrumari Duhovnicesti pentru Vremelnicie si Vesnicie — Arhimandrit Cleopa Ilie )

Despre Taina Botezului:

Este vreo deosebire intre Botezul lui Ioan Botezatorul si Botezul crestin cu apa si Duh, de care a fost vorba? Da, este o mare deosebire intre ele. Caci botezul lui Ioan Botezatorul nu era taina, ci numai simbol. El nu curata pacatele, fiindca nu era cu Duh, ci numai cu apa. Prin scufundarea in apa el numai simboliza curatirea interna. Deosebirea intre cele doua botezuri au facut-o: 1. insusi Ioan Botezatorul, cand a zis: ”Eu unul va botez cu apa spre pocainta, iar Cel ce vine dupa mine… va va boteza cu Duh Sfant si cu foc” (Matei 3, 11). 2. Mantuitorul, cand a spus ucenicilor Sai dupa inviere: ”Ioan a botezat cu apa, iar voi veti fi botezati cu Duh Sfant, nu mult dupa aceste zile” (Fapte 1, 5). 3. Apostolii insisi, cu deosebire Sf. Apostol Pavel, care a botezat cu Botezul crestin pe niste fosti ucenici de ai lui Ioan in Efes, desi acestia primisera mai inainte botezul lui Ioan (Fapte 19, 1-6). Deosebirea trebuie s-o facem si noi, deoarece astazi exista, chiar si printre noi, multe comunitati religioase neoprotestante, care nu fac aceasta deosebire si care practica un botez asemanator celui al lui Ioan, ca simbol, si nu ca Taina, dandu-i forma crestina doar prin rostirea formulei: «in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh».

Este har… – sa iubesti fara sa fii iubit… – sa slujesti fara sa fii pretuit… – sa daruiesti fara sa ti se multumeasca… – sa te jertfesti si fara sa ti se recunoasca… – sa ierti fara sa fii iertat… – sa-l sustii pe cel care te-a lepadat… – sa ramai linistit, desi esti nedreptatit… – sa crezi desi nu vezi fata in fata… – sa crezi desi nu esti deplin lamurit… – sa investesti cladind fara sperante… – sa taci pentru a nu face rau aproapelui… – sa vorbesti de dragul adevarului… – sa induri fara sa murmuri, fara sa cartesti…. – totul sa-ti apartina, dar tu de toate bucuros sa te lipsesti… Pr Iustin Parvu

Iar în spatele sistemului perfect de asigurare computerizată, ce se face prin “cartela” electronică, se ascunde dictatura mondială, sclavia lui antihrist. “…ca să-si pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte, încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. Aici este întelepciunea. Cine are pricepere să socotească numele fiarei, căci este număr de om. Si numărul lui este sase sute saizeci si sase” (Apocalipsa 15, 16-18).

Apocalipsa lui Ioan.versetele 13.16-18 :

"16. Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. 17. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. 18. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.”

	stefan on Un grup de Ortodocsi din Rep. …
	Petru on Un grup de Ortodocsi din Rep. …
	Codul de bare 666 … on Codul de bare 666 intr-o viziu…
	adrian12 on Istoria Evolutionismului
	neagu on Părintele ARSENIE BOCA –…