† ProOrtodoxia

”-Cei ce marturisesc aparandu-si credinta sunt ca niste apologeti ai vremurilor acestora. Este dovada de curaj si de sacrificiu sa marturisesti pentru ca astazi, cand adevarul este sistematic ascuns cu mestesugire diplomatica, riscul este foarte mare: sa-ti pierzi serviciul, sa ajungi pe drumuri, sa intri la puscarie, sa fii caterisit ..””- Biserica Ortodoxa este vesnica prin Hristos Dumnezeu, e netrecatoare, nu are nevoie sa se amestece cu nimic altceva ca sa nu se dilueze. Nici macar nu poti avea o relatie. Vin foarte multi oameni si ma intreaba ce sa faca: sa mai intre sau nu in bisericile in care s-au facut slujbe ecumenice? Eu le-am spus ca, atunci cand vor vedea ca se vor impartasi unii de la altii, sa nu mai stea. Dar nici asa. Ne temem de cuvintele Sfintilor Parinti care interzic sa stam sub acelasi acoperis cu ereticii.Biserica decade prin primirea umanismelor. Umanismul este inchinare la idoli, iar dogma infailibilitatii papale este o latura a umanismului, dupa cum spune si Sf. Iustin Popovici, reinviind idolatria. Toti se inchinau si venerau Partidul ca pe un idol. Iar cei care au tacut si s-au supus ideologiei comuniste chiar siliti, socotesc ca sunt asemenea inchinatorilor la idoli…””- Din ignoranta turma nu are habar pe cine preamareste. E foarte greu sa convingi o masa de oameni cand toti preamaresc acelasi lucru. Ce sa-i mai spui bietului om? Face si el precum aceia din antichitate, cand se hotara moartea unui filosof. Se dadusera niste scoici pe care sa scrie oamenii votul lor. O batrana a scris sa fie omorat. Cineva o intreaba: cunosti mata pe acesta? Nu-l cunosc, raspunde ea. Apoi cum de l-ai condamnat?... Daca asa au facut toti, am facut si eu ca ei.”

Fatarnicia este faptul ca omul judeca si in general lucreaza nu in numele dreptatii, al (adevarului si al corectitudinii, ci de dragul persoanei care ii place lui cel mai mult, iar persoana respectiva ii poate fi placuta din orice motiv. ii poate fi placuta pentru ca este sus-pusa, prin urmare este buna pentru treburile lui. ii poate fi placuta pentru ca este frumoasa, pentru ca starneste in el patima trupeasca, pentru ca are aceeasi profesie ca el, aceeasi natie sau acelasi domiciliu (Arhiepiscopul Arsenie Ciudov). (1000 De Intrebari si Raspunsuri Despre Viata Duhovniceasca)

“Toate plăcerile acestei lumi nu sunt nici măcar umbra fericirii hărăzită în ceruri celor ce-L iubesc pe Dumnezeu. Acolo este bucuria veşnică, biruinţa şi sărbătoarea… Dobândeşte pacea lăuntrică şi mii de suflete în jurul tău se vor mântui.“ (Sf. Serafim de Sarov)

1. Daca ar fi intr-adevar insuflate de Duhul Sfint, atunci ele ar trebui sa aiba rosturile si scopurile dumnezeiestii chibzuinte, pe care le-au avut si cele biblice, pe când limbile penticostalilor sunt foarte departe, si chiar impotriva celor biblice. 2. Daca penticostalii, prin vorbirea in limbi, ar avea scopul pe care l-au avut Apostolii la Cincizecimea Pogoririi Duhului Sfint, de a uni pe strainii de alte limbi si de a-i face prin aceasta sa cunoasca si sa primeasca si ei invatatura crestina, atunci am intelege ca se cuvine sa pretuiasca si sa foloseasca acest dar in lui Hristos.Nu exista o mie de Biserici. Una este: Biserica Soborniceasca masura cit mai mare. Deoarece ei insa incearca sa faca ce faceau crestinii din Corint, ceva fara de rost, nu intelegem de ce se folosesc ei intre ei peste masura de acest fel de a vorbi si de a se ruga. Sfinta Scriptura arata ca pe Corinteni, Apostolul i-a oprit sa intreaca masura si trebuie sa credem ca ei l-au ascultat, caci mai tirziu istoria nu ne mai aminteste ca prin Corint sau pe altundeva, crestinii ar fi folosit in predica si la rugaciunile lor din adunari, vorbirea in limbi. De ce astazi crestinii din Corint nu mai vorbesc in limbi? Pentru ca vorbirea in limbi a incetat,asa cum a prezis acest lucru Sfintul Apostol Pavel (I Corinteni 13, 8). Penticostalii insa, dupa 10 veacuri de crestinism, se intrec care mai de care sa vorbeasca in limbi si nu pentru straini necredinciosi, ci chiar pentru credinciosii lor. 3. In Ierusalim, la Cincizecime, a fost deplina rinduiala. Nu ni se spune si nu rezulta din nimic ca ar fi fost cea mai mica neorinduiala, caci altfel nu s-ar fi inteles nimic din ceea ce se predica acolo. In Corint insa, prin vorbirea in limbi era neorinduiala si de aceea Apostolul Pavel cere sa se inlature harmalaia care facea ca rugaciunea sa se faca in chip necuviincios, pentru ca: ''Dumnezeu nu este al neoririduielii'' (I Corinteni 14, 27-35). La penticostali este ceva mai mult decit cum trebuie sa fi fost in Corint pina in momentul cind a intervenit Apostolul. Ei vorbeau in limbi mai multi deodata si nu numai ca nimeni nu intelegea, dar in harmalaia cuvintarilor unii mai bateau si in palme, altii sareau in sus, ridicau miinile, cadeau in genunchi, tremurau, plingeau s.a., fiind o atmosfera generala care semana a bilci mai mult decit a rugaciune si care numai seriozitate si ordine nu putea dovedi. Cine i-a vazut vreodata pe acesti coplesiti de ''dar'' s-a putut convinge de aceasta; or neseriozitatea si dezordinea nu vine de la Sfintul Duh. 4. In adunarile penticostale, predicatorii adeseori gasesc prilejul, fie inainte, fie dupa ce au vorbit ''in limbi'' de a adresa cuvinte glumete, de batjocora si de ris, la adresa noastra, cum adeseori s-a intimplat, dupa care cad iarasi coplesiti de ''dar'' si vorbesc ''in limbi''. Oare este cu putinta ca intr-o astfel de atmosfera sa fie de fata Duhul Sfint, Care, in astfel de oameni sa-si risipeasca darurile Sale? Oare este Duhul Sfint si la indemina batjocoritorilor, care se fac judecatori trufasi ai altora, in locul Singurului Judecator, Dumnezeu? Cine poate crede asa ceva, injoseste sfintenia Duhului Sfint. 5. Oare prin astfel de mijloace cauta Dumnezeu sa-si raspindeasca darurile si adevarurile Sale si sa-si descopere tainele Sale? O bolborosire neinteleasa nu poate sa uimeasca, ci cel mult sa amageasca si nu poate convinge pe pagini de superioritatea crestinismului si de adevarurile Evangheliei daca nu este inteleasa. Avem doar mintea treaza si graiul limpede, cu inteles si Dumnezeu le-a dat tocmai pentru a ne da putinta sa descoperim prin ele adevarul si pentru a-I aduce laude. Dar cind El vrea sa ne descopere ceva ce n-am putea afla altfel, sau atunci cind ne cere sa ne rugam cit mai cu caldura, oare alege El cai intunecate si neintelese de noi? In loc de a ne deschide mintea si de a ne dezlega cit mai mult limba, sa le intunece si sa le lege El oare pe amindoua? Ce minte sanatoasa ar putea crede ca sa fie aceasta placerea cea mai mare si semnul celei mai mari iubiri catre noi? 6. Am spus ca limbile penticostalilor nu pot fi insuflate de la Duhul Sfint. Dar atunci ne punem intrebarea, de la cine sunt? Caci ceva totusi trebuie sa fie. Ce ii face pe penticostali sa bolboroseasca, facind fel de fel de miscari nefiresti si nepotrivite? Toate acestea sunt simulari (prefacatorii) sau urmari ale postului negru cu care penticostalii se indeletnicesc uneori, cite doua sau mai multe zile de-a rindul inainte de a vorbi in limbi, sau, in sfirsit, sunt semnele prezentei unui duh care numai de la Dumnezeu nu poate sa fie. In Sfinta Scriptura citim ca este un dar special de la Sfintul Duh prin care cineva poate deosebi duhurile (I Corinteni 12, 10). Dar nu numai Duhul lui Dumnezeu insufla pe oameni, ci si duhul satanei (I Corinteni 12, 3) si chiar duhul omului. Noi suntem datori a fi cu mare grija in a cunoaste ce fel de duh este cel ce a insuflat pe cineva. Sfintul Apostol Ioan ne sfatuieste, zicind: ''Iubitilor, nu dati crezare oricarui duh, ci ispititi duhurile de sunt (sau nu) de la Dumnezeu, fiindca multi prooroci mincinosi au iesit in lume'' (I Ioan 4, 1), iar in continuare ne spune ca acela este duh diavolesc care nu marturiseste pe Iisus Hristos, adica acela care tagaduieste pe Iisus Hristos. Dar sa nu uitam ca duh diavolesc poate fi uneori si cel ce marturiseste pe Hristos, ''deoarece insusi satana se preface in inger al luminii. Nu este dar lucru de mirare daca si slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptatii, al caror sfirsit va fi dupa faptele lor'' (II Corinteni 11, 14-15). Cuvintele Apostolului ne indreptatesc sa credem ca nu este Duh Sfint acolo unde se lucreaza cu scopul de a sparge unitatea Bisericii lui Hristos si de a face din ea mai multe turme si mai multi pastori, care sa se dusmaneasca intr-olalta spre pieirea tuturor si distrugerea legaturii de pace intre oameni. (Indrumari Duhovnicesti pentru vremelnicie si vesnicie -- Arhimandrit Cleopa Ilie )

Sfîntul Apostol Pavel spune corintenilor: „Au doara toti sunt apostoli? Au doara toti sunt prooroci? Au doara toti sunt tîlcuitori? Ce te faci pe tine pastor, oaie fiind? Ce te faci cap, picior fiind? Ce te apuci a comanda osti, fiind rînduit între soldati?" (I Corinteni 12, 29-30). „Cum vor propovadui daca nu sunt trimisi?" (Romani 10, 15).

Psalmul 50 al lui David: Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea. Mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu curateste- ma. Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea. Tie, Unuia am gresit si rau inaintea Ta am facut, ca sa fii indreptatit intru cuvintele Tale si biruitor cand vei judeca Tu. Ca, iata, intru faradelegi m-am zamislit si intru pacate m-a nascut maica mea. Ca iata, adevarul ai iubit; cele nearatate si ascunse ale intelepciunii Tale mi le-ai aratat. Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati; spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi albi. Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Intoarce fata Ta de catre pacatele mele si toate faradelegile mele, sterge-le. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele. Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel Sfant nu-l lua de la mine. Da-mi mie bucuria mantuirii Tale si cu duh stapanitor ma intareste. Invata-voi pe cei faradelege caile Tale si cei necredinciosi se voi intoarce la Tine. Izbaveste-ma de sangiuiri, Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele.Bucurase-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta. Ca de ai fi voit jerfta, Ti-as fi dat; arderile-de-tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu,duhul umilit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi. Fa bine, Doamne, intru bunavoirea Ta, Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalismului. Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile-de-tot,atunci voi pune pe altarul Tau viitei. Si ma miluieste,Dumnezeule.

“Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie. Dar pentru cei chemaţi, şi iudei şi elini: pe Hristos, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu”. (1 Cor. 23-24).

Sfîntul Marcu Pustnicul, aratînd ca diavolul are mare ura pe cei ce se roaga lui Dumnezeu din inima, zice: „Cînd va vedea divolul ca mintea se roaga lui Dumnezeu din inima atunci vine cu ispite mari si grele".

Sf Ioan Gura de Aur zice: „Desi mari pacate va face cineva, dar daca pe acestea le face în taina si pe nimeni nu va sminti, mai putin se va munci decît cel ce mai mici pacate va face, însa pe fata si smintind pe multi".

"Mai bine un razboi vrednic de lauda, decat o pace care te desparte de Dumnezeu!" "Prin tacere Il tradam pe Dumnezeu" (Sf. Grigorie Teologul)

"Ca o trâmbitã din înaltul cerului vorbesc zidirile cu noi si strigã cã este un Ziditor” (Sfântul Grigorie de Nyssa)

„O, crestine, nici un lucru sã nu faci, pânã nu faci semnul Sfintei Cruci; când pleci în cãlãtorie, când începi lucrul, când te duci sã înveti carte, când esti singur si când esti cu mai mulþi. Pecetluieste-ti cu Sfânta Cruce fruntea ta, trupul tãu, pieptul tãu, inima ta, buzele tale, ochii tãi, urechile tale si toate ale tale sã fie pecetluite cu semnul biruintei lui Hristos asupra iadului. si nu te vei mai teme atunci de farmece sau de descântece sau de vrãji. Cã acelea se topesc de puterea Crucii, ca ceara de la fata focului si ca praful în fata vântului”.

"Din vorba multa nu vei scapa de pacat'' (Pilde 10, 20). Crestinii trezvitori numesc toate simturile ferestre ale sufletului, prin care,daca le deschizi, fuge toata caldura launtrica. Cea mai cuprinzatoare deschizatura, o usa larg deschisa, care lasa aceasta caldura sa se scurga in valuri este limba, careia i se da voie sa vorbeasca ce si cat vrea. Multa vorbire aduce tot atata vatamare trezviei si randuielii launtrice cat toate celelalte simturi dimpreuna, caci ea se leaga de obiectele tuturor simturilor si sileste sufletul sa vada chiar si cand nu vede, sa auda chiar si cand nu aude, sa pipaie chiar si cand nu pipaie. Ceea ce este visarea intre cele launtrice, este multa vorbire intre cele din afara; insa aceasta din urma e mai pagubitoare, fiindca tine de real si, ca atare, lasa urme mai adanci. Pe deasupra, de ea sunt strans legate parerea de sine, obraznicia si idioritmie - aceste furtuni ce nimicescbuna randuiala cea dinlauntru, lasand in urma lor nesimtire si orbire. Dupa toate acestea, cum poate scapa de pacat cel ce vorbeste mult?!

Bagati de seama! Vai si amar de cei care s-au despartit de Biserica lui Hristos.Nu exista o mie de Biserici. Una este: Biserica Soborniceasca Ortodoxa in intrega lume! Cei ce s-au despartit de Biserica nu au mintuire. Biserica este stilp si intarire a adevarului! Biserica este trupul lui Hristos, cum zice marele Apostol Pavel, al carui cap este in ceruri.

Portile iadului sunt gurile sectarilor, asa le tilcuieste marele Atanasie. Cate secte sunt! Acestea au iesit ca ciupercile dupa ploaie. Toate sectele sunt buruieni crescute la umbra Bisericii. Ele nu rezista mult. Bunaoara baptistii, care-i cea mai veche secta, are acum 13 ramificatii in tara la noi. S-au impartit in 13 si pe urma pieirea lor, ca s-au despartit de trunchi.

Nu cumva socotind noi ca iubim pe aproapele, sa ne lasam calcati de cei straini de dreapta credinta in Hristos, care voiesc a ne departa pe noi de la Ortodoxie si a ne impune credinta lor cea strimba si eretica. Iar daca voiesc a ne ataca credinta noastra cea sfânta sau Sfinta Traditie a Bisericii Ortodoxe, atunci trebuie sa o aparam cu toata puterea pina la moarte, dupa cum zice Sfintul Nicodim Aghioritul in Razboiul nevazut. Se cade, asadar, oricarui preot ortodox si oricarui crestin al Bisericii noastre dreptmaritoare, sa fie un bun ostas al lui Hristos cu toata evlavia si cu minie barbateasca si tare sa apere, prin cuvint si prin scris, adevarul dreptei noastre credinte. Nu se cuvine a fi blind acolo unde nu trebuie a te purta cu blindete.Acelasi lucru ne invata si Sfintul Pimen cel Mare, zicind: ''Se cade noua a rabda toate, macar de ne-ar scoate cineva si ochii sau ne-ar taia mina noastra cea dreapta, iar daca cineva voieste a ne departa si a ne desparti pe noi de Dumnezeu, atunci sa ne miniem'' (Pateric, Cuvintul 118). si iarasi zice: ''Intiia oara fugi, a doua oara fugi, a treia oara fa-te sabie cu cel ce vrea sa te desparta pe tine de dreapta credinta'' (Arhimandrit Cleopa Ilie )

Cei ce inca se tem de razboiul cu patimile si de navala vrajmasilor nevazuti trebuie sa taca, adica sa nu ia asupra lor insarcinarea de-a raspunde pentru virtute, ci sa lase lui Dumnezeu, prin rugaciune, grija pentru ei, in ''Iesirea'' se zice catre acestia: ''Domnul va lupta pentru voi si voi veti tacea''. Iar cei ce, dupa surparea prigonitorilor, cerceteaza chipurile virtutilor spre a le invata cu recunostinta, trebuie sa aiba numai deschisa urechea intelegerii. Catre acestia zice: ''Asculta israele''. In sfarsit, celui ce doreste cu putere cunostinta dumnezeiasca, din pricina curateniei, i se potriveste indrazneala cucernica. Catre el se zice: ''Ce strigi catre Mine?''.Asadar celui ce din pricina temerii i s-a randuit tacere i se cuvine sa-si caute scaparea numai la Dumnezeu; celui ce i se porunceste sa asculte i se cade sa fie gata spre ascultarea poruncilor dumnezeiesti; in sfarsit, celui ce se indeletniceste cu cunoasterea i se cuvine sa strige neincetat, rugindu-se pentru departarea relelor si multumind pentru bunatatile de care s-a impartasit.(Trei trepte; incepatorii taie; progresatii asculta, fiind numai urechi;desavarsitii striga catre Dumnezeu cu indrazneala.)

Dupa Evanghelie, cel ce este numai credincios, muta muntele rautatii lui prin faptuire,scuturand de la sine afectiunea de mai inainte fata de lucrurile ce sunt prinse in suvoiul nestatornic al celor ce cad sub simturi. Cel ce poate insa sa fie invatacel, primind in mainile sale de la Cuvantul faramiturile painilor cunostintei, hraneste mii, aratand cu fapta inmultirea puterii cuvantului.Iar cel ce poate sa fie si Apostol vindeca toata boala si toata neputinta, scotand draci, adica alungand puterea patimilor, vindecand bolnavi, adica readucand prin nadejde la deprinderea evlaviei pe cei lipsiti de ea si trezind prin cuvantul despre judecata pe cei molesiti de lenevie.Caci cel ce a dat putere ucenicilor sa calce peste serpi si peste scorpii,(Luca 10, 19, ªarpele e inceputul, scorpia e sfarsitul pacatului.) nimiceste atat inceputul cat si sfarsitul pacatului.

"SUFERITI DE PE URMA UNUI OM RAU? IERTA-L, CA SA NU FIE ASTFEL DOI OAMENI RAI !"(Fericitul Augustin)

“Nimic nu e mai sfant decat gura ce in scarbe ridica multumire lui Dumnezeu” (Sf Ioan Gura de Aur)

“Cu durere in suflet marturisesc ca, dintre toti filounionistii (ecumenistii n.e.) pe care i-am cunoscut, nu am vazut pe nici unul sa aiba nu miez, dar nici macar coaja duhovniceasca. Cu toate acestea, stiu sa vorbeasca despre dragoste si unire, desi ei insisi nu sunt uniti cu Dumnezeu, fiindca nu L-au iubit.”

“Vai acelora care se intineaza cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeiestile Scripturi! Vai de cei cati murdaresc sfanta credinta cu eresuri sau incheie vreo intelegere cu ereticii!”

„Altul este cuvântul cel din lucrare si altul cuvântul cel frumos si fãrã iscusinta lucrãrii”. Iar în alt loc zice: „stie întelepciunea a-si împodobi cuvintele sale si a grãi adevãrul, necunoscându-l pe dânsul, si a arãta pentru fapta bunã, fãrã sã aibã iscusinta lucrãrii.Cuvântul cel din lucrare este cãmarã a nãdejdii; iar întelepciunea cea nelucrãtoare este amanet al rusinii”.

Sfântul Atanasie cel Mare: „Din mâna preotului care nu posteste cele patru posturi si miercurile si vinerile, sã nu te împãrtãsesti”.

Sfântul Efrem Sirul: „O, rãutatea satanei! Când l-a vãzut pe om deprins cu pãcatul, de acum cu palosul deznãdejdii bate rãzboi!”

Pr Arsenie Boca:"Daca esti in genunchi in fata lui Dumnezeu,poti sa stai in picioare in fata intregii omeniri."

Sfântul Ioan Scãrarul: „Cade-se celui ce învatã si nu face, ca, rusinându-se de cuvintele sale, sã înceapã si el a lucra într-o bunã zi”

Sfântul Isihie Sinaitul: „Precum apa stinge focul, asa uitarea stinge lucrarea cea bunã din minte”.

"Inteleptul, fie ca invata pe altii, fie ca primeste invatatura, vrea sa invete pe altii si sa invete el insusi numai cele de folos. Dar cel intelept numai la parere, si cand intreaba si cand e intrebat scoate inainte numai lucrurile curioase."

Sf.Maxim Marturisitorul: "Cel ce face pe tacutul de dragul rautatii planuieste videsug impotriva aproapelui. Neizbandind intru acesta, se departeaza, adaugand durere la patima sa. Dar cel ce tace pentru folos sporeste prietenia si se departeaza bucurandu-se, ca unul ce a luat lumina ce imprastie intunericul."

Sf.Maxim Marturisitorul: Dupa Evanghelie, cel ce este numai credincios, muta muntele rautatii lui prin faptuire,scuturand de la sine afectiunea de mai inainte fata de lucrurile ce sunt prinse in suvoiul nestatornic al celor ce cad sub simturi. Cel ce poate insa sa fie invatacel, primind in mainile sale de la Cuvantul faramiturile painilor cunostintei, hraneste mii, aratand cu fapta inmultirea puterii cuvantului.Iar cel ce poate sa fie si Apostol vindeca toata boala si toata neputinta, scotand draci, adica alungand puterea patimilor, vindecand bolnavi, adica readucand prin nadejde la deprinderea evlaviei pe cei lipsiti de ea si trezind prin cuvantul despre judecata pe cei molesiti de lenevie.Caci cel ce a dat putere ucenicilor sa calce peste serpi si peste scorpii,(Luca 10, 19, ªarpele e inceputul, scorpia e sfarsitul pacatului.) nimiceste atat inceputul cat si sfarsitul pacatului.(Cele trei trepte ale lui Origen: credinciosul simplu, invatacelul si apostolul.)

1.Mult pot si sfintii lui Dumnezeu, dar nici unul cit Maica Domnului. Daca nu era Maica Domnului in ceruri, intre Sfinta Treime si noi, lumea asta se pierdea de mult. Ea pururea sta in genunchi si se roaga Preasfintei Treimi. 2.Daca am avea partea Mariei in viata noastra, daca am sta la picioarele Domnului ca Maica Domnului in Sfinta Sfintelor, daca am petrece in rugaciune si gindire de Dumnezeu ca dinsa, nu ne-ar hrani pe noi oamenii, ci ingerii si serafimii din cer. Dar noi punem nadejdea numai in palmele noastre, punem nadejdea numai in pieptul nostru, in priceperea noastra. Si auzi ce spune proorocul Ieremia: ”Blestemat este omul care se reazama pe bratele sale si si-a pus nadejdea in trupul sau!”. Auzi ce spune: ”Cela ce se reazama pe miinile si pe picioarele sale, animal este, ca patru picioare are, nu doua!”. Auzi, blestemat este omul care se reazema pe bratele sale si a intarit bratele trupului sau! 3.Mute sa fie gurile tuturor ereticilor si ale sectarilor care aduc hule asupra Imparatesei Ingerilor si Maicii lui Dumnezeu si a dreptului si tematorului de Dumnezeu Iosif, in cele ce rau si nebuneste socotesc de a mai fi avut si alti fii Preasfinta si Preacurata Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, cea ”plina de dar” (Luca 1, 28-29). 4.Vai de crestinul care n-o cinsteste pe Maica Domnului si nu are in casa lui o carte de rugaciuni, sa-i citeasca Maicii Domnului un paraclis sau un acatist, sau care nu stie macar o rugaciune pe de rost catre ea! Mare rusine o sa aiba acela in ziua Judecatii. 5.Mult pot si sfintii lui Dumnezeu, dar nici unul cit Maica Domnului. Daca nu era Maica Domnului in ceruri, intre Sfinta Treime si noi, lumea asta se pierdea de mult. Ea pururea sta in genunchi si se roaga Preasfintei Treimi. 6.Dintre toti sfintii, pe care trebuie sa-i cinstiti, sa cinstiti mai tare pe Maica Domnului! ( Indrumari Duhovnicesti pentru Vremelnicie si Vesnicie — Arhimandrit Cleopa Ilie )

Este vreo deosebire intre Botezul lui Ioan Botezatorul si Botezul crestin cu apa si Duh, de care a fost vorba? Da, este o mare deosebire intre ele. Caci botezul lui Ioan Botezatorul nu era taina, ci numai simbol. El nu curata pacatele, fiindca nu era cu Duh, ci numai cu apa. Prin scufundarea in apa el numai simboliza curatirea interna. Deosebirea intre cele doua botezuri au facut-o: 1. insusi Ioan Botezatorul, cand a zis: ”Eu unul va botez cu apa spre pocainta, iar Cel ce vine dupa mine… va va boteza cu Duh Sfant si cu foc” (Matei 3, 11). 2. Mantuitorul, cand a spus ucenicilor Sai dupa inviere: ”Ioan a botezat cu apa, iar voi veti fi botezati cu Duh Sfant, nu mult dupa aceste zile” (Fapte 1, 5). 3. Apostolii insisi, cu deosebire Sf. Apostol Pavel, care a botezat cu Botezul crestin pe niste fosti ucenici de ai lui Ioan in Efes, desi acestia primisera mai inainte botezul lui Ioan (Fapte 19, 1-6). Deosebirea trebuie s-o facem si noi, deoarece astazi exista, chiar si printre noi, multe comunitati religioase neoprotestante, care nu fac aceasta deosebire si care practica un botez asemanator celui al lui Ioan, ca simbol, si nu ca Taina, dandu-i forma crestina doar prin rostirea formulei: «in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh».

"16. Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. 17. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. 18. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.”