Arhivă pentru aprilie, 2008

În ediţia de vineri, 15 februarie, a „Ziarului Lumina“ a fost publicat articolul cu titlul „Record Hubble în investigarea adâncurilor din Univers“ (documentat după „Hubble News Release“, din 12 februarie 2008 ) şi semnat de parintele diacon Sorin Mihalache, coordonator al Centrului de Studii Interdisciplinare în Religie şi Ştiinţă al Fundaţiei „Solidaritate şi Speranţă“ Iaşi. În articolul respectiv se vorbea despre ultima performanţă a telescopului spaţial Hubble, care a reuşit să fotografieze o galaxie apărută la 700 de milioane de ani după marea explozie de acum 13,7 miliarde de ani (Big Bang). Articolul menţionat, postat şi în ediţia online a „Ziarului Lumina“, a generat, pe forumul de dezbateri, un schimb de idei extrem de viu şi de incitant. Unii dintre participanţii la discuţii l-au acuzat pe semnatarul articolului că ar promova idei „evoluţioniste“ şi, prin aceasta, ar intra în contradicţie cu învăţăturile Sfintei Scripturi, ale Sfinţilor Părinţi şi cu dogmele Bisericii Ortodoxe. Citiţi mai jos fragmente din „acuzaţiile“ aduse articolului şi răspunsurile semnatarului, diac. Sorin Mihalache.

Big Bang-ul – teorie evoluţionistă despre Univers ?

(mai mult…)

(Un ziarist elvetian convertit la dreapta credintã si devenit slujitor al lui Hristos)

„Ce putem face oare pentru ca Dumnezeu sã nu disparã între rândurile unui text?”

(Georges Khodr)

Cum am devenit ortodox? Iatã întrebarea care, fãrã îndoialã, mi-a fost pusã cel mai des în ultimii ani. În general, am evitat rãspunsurile transante. Astãzi, când, dupã lungi ezi­tãri, consimt sã rãspund, luând condeiul nu pot sã nu-mi spun cã sunt totusi cât se poate de imprudent, ba chiar inconstient, sã accept un demers atât de dificil si delicat. Dificil, pentru cã, la urma urmei, este imposibil sã dezvãlui în câteva pagini rezultatul unei înaintãri spirituale care a durat ani întregi. Deli­cat, pentru cã în acest parcurs existã (ca în orice înaintare spi­ritualã) o tainã propriu-zis inexprimabilã, o dimensiune atât de profundã si intimã încât ezit la nesfârsit sã vorbesc despre ea. Dar, dacã mâna îmi tremurã, este mai cu seamã din teama ca nu cumva, slãvindu-L pe Dumnezeu, sã mã slãvesc în ascuns si pe mine însumi.

Am folosit mai sus cuvântul „înaintare”. As fi putut sã vorbesc la fel de bine despre o serie de „treceri”, în sens pas­cal, succedându-se de la moarte la înviere, cãci aceasta este povestea mea. Vãd cu adevãrat întreaga-mi viatã ca pe o scarã continuã, ca pe un pelerinaj interior si ca pe un suis mereu reluat cãtre împãrãtia Cerurilor, cea dintre noi si din noi însine. Pe aceastã cãrare nu-ti lipseste nimic din ceea ce alcãtuieste existenta însãsi, dar mai ales întâlnesti oameni prin care (fãrã sã fii întotdeauna constient) Dumnezeu însusi îti vine în întâmpinare, îndrumându-te.

(mai mult…)

PĂTIMIRILE UNUI MONAH

Posted: aprilie 30, 2008 in Lumea Ortodoxiei

Printele Iustin Parvu este un nume nu numai cunoscut prin părţile noastre dar şi foarte căutat de credincioşi. Pentru că el întruchipează în mod exemplar virtuţile monahului dăruit până la uitarea de sine credinţei în Dumnezeu şi slujirii cu devoţiune a aproapelui. Foarte mulţi oameni, care i-au trecut pragul chiliei din sfânta Mănăstire Bistriţa(in prezent e staretul manastirii Petru Voda), pot depune mărturie despre căldura şi bunătatea sufletească a Părintelui, despre marea sa capacitate de a asculta, înţelege şi alina suferinţele, despre harul cu care l-a înzestrat Dumnezeu de a veni în sprijinul celor căzuţi în nevoie şi păcat.

Puţini însă cunosc pătimirile, chinurile inimaginabile la care a fost supus ani în şir în închisorile comuniste. Numai şi numai pentru că în timpurile acelea de restrişte forţele oculte ale represiunii erau interesate să scoată cu orice preţ, din pământ din iarbă verde, “duşmani înrăiţi ai regimului” spre a-şi justifica ororile şi crimele săvârşite împotriva poporului român.

Când l-am rugat să-şi depene amintirile din anii de închisoare şi cum credinţa în Dumnezeu l-a ajutat să supravieţuiască, ne-a refuzat cu eleganţa-i caracteristică, pe motiv că alţi părinţi au suferit chinuri şi mai îngrozitoare decât el şi nu s-au plâns, n-au făcut-o pe martirii. Dar la insistenţele noastre repetate a acceptat să dezvălui câte ceva din infernul prin care a trecut. Ceea ce ne-a bucurat nespus de mult . Pentru că ne-a oferit posibilitatea să argumentăm cu un caz, dintr-un număr impresionant, felul în care biserica noastră a plătit, prin slujitorii ei, dreptul la o afirmare liberă, şi mai cu seamă să arătăm, din perspectiva unei cumplite experienţe de viaţă, cât de puternic poate fi omul atunci când în întreaga lui fiinţă stă sub luminarea credinţei.

(mai mult…)

Ascultati predica parintele Gheorghe Anitulesei de la Radauti despre efectele extraordinare a televizorului asupra noastra.Eu recunosc sincer ca ascultand aceasta predica m-am regasit ca fiind una din victime.Sper sa nu fie prea multi dintre voi care sa aiba acest sentiment.

Aceasta predica este o marturie extraordinar de folositoare pentru societatea actuala.

Partea 1

Partea 2

Interviu luat de Danion Vasile.

Scurta lectie de filozofie :)

Posted: aprilie 10, 2008 in Laice

Un profesor de filosofie stătea în fata clasei având pe catedră câteva lucruri.

Când ora a început, fără să spună un cuvânt, a luat un borcan mare de maioneză gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a întrebat pe studenti dacă borcanul este plin si acestia au convenit că era.Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a întrebat din nou pe studenti dacă borcanul era plin iar acestia au fost de acord că era.Profesorul a luat după aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan,. Firesc nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenti cum stătea treaba iar acestia au răspuns în cor „pliiin”!
Profesorul a scos de sub catedră două cesti cu cafea pe care le-a turnat în borcan umplându-l de această dată definitiv.Studentii au râs.

„Acum” a spus profesorul după ce hohotele s-au domolit, „as dori să întelegeti că acest borcan reprezintă viata voastră. Mingile de golf reprezintă lucrurile importante pentru voi, familia, copiii,sănătatea, prietenii si pasiunile voastre, si că dacă totul ar fi pierdut în afară de acestea, viata voastră ar fi tot plină.” „Pietricelele sunt celelalte lucruri care contează pentru voi,serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor mărunte” „Dacă veti începe cu nisipul,” a continuat el „nu veti mai avea unde să puneti mingile de golf si pietricelele”

„La fel si în viată, dacă îti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodată timp pentru lucrurile importante pentru tine.” “Ai, în primul rând grijă de mingile de golf, ele contează cu adevărat. Stabileste-ti prioritătile, restul e doar nisip.” Unul dintre studenti a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele două căni de cafea. Profesorul a zâmbit .”Mă bucur că întrebi asta, ele vor doar să arate că, oricât de plină ar părea viata ta, e loc întotdeauna pentru două căni de cafea, împreună cu un prieten.”

Sfintii Martiri de la Aiud

Posted: aprilie 10, 2008 in Lumea Ortodoxiei

‘’Alta este viata,decat aceea pe care si-o inchipuie oamenii; Altul este omul insusi,decat acela ce se inchipuie el; Altul este adevarul,decat acela pe care si-l inchipuie mintea omeneasca.” (Valeriu Gafencu)

Postul ca un stil de viata

Posted: aprilie 8, 2008 in Lumea Ortodoxiei

Urmand slujbele liturgice, postind si chiar rugandu-ne periodic, nu epuizam nevointele noastre pentru savarsirea Postului. Sau, mai degraba, pentru ca acestea sa devina lucratoare si pline de sens ele trebuie impletite cu intreaga noastra existenta. Cu alte cuvinte, au nevoie de un „stil de viata” care sa nu fie in contradictie cu ele, care sa nu duca la o vietuire „scindata” . In trecut, in tarile ortodoxe, acest sprijin era dat de societatea insasi: acesta reprezenta acel complex de datini, schimbari exterioare, legiuiri, ceremonii publice si particulare pe care il acopera cuvantul rusesc „byt” si care este partial redat in cuvantul englezesc „culture” . De-a lungul Postului, intreaga societate primea un anumit ritm de viata, anumite randuieli, care continuau sa-i tina treji pe membrii acelei societati in perioada Postului. De exemplu, in Rusia, nu se putea uita de Post chiar si numai pentru ca la vremea acestuia clopotele bisericii bateau, teatrele erau inchise, iar in vremurile mai vechi tribunalele isi suspendau activitatea. Prin ele insele, aceste lucruri exterioare erau in mod evident incapabile sa forteze omul spre pocainta sau catre o viata religioasa mai activa. Dar creau o anumita atmosfera – un fel de climat de post – in care ostenelile individuale erau incurajate. Fiind slabi, avem nevoie de aduceri aminte exterioare, de simboluri si de semne. Bineinteles ca exista mereu pericolul ca aceste simboluri exterioare sa poata deveni scopuri in sine si, in loc de a fi simple aduceri aminte, sa devina, in opinia populara, adevaratul sens al Postului. Acest pericol a fost deja mentionat mai inainte, cand am vorbit despre obiceiuri si ceremonii exterioare, care inlocuiesc adevaratele straduinte personale. Totusi, intelese in mod adecvat, aceste datini reprezinta acea „curea” ce leaga nevointele duhovnicesti cu viata in totalitatea sa.

(mai mult…)

Ortodoxie sau moarte

De ce crestinism si nu islam, budism, yoga? Pentru ca Iisus a inviat pe pamant si a dat putere asupra mortii si discipolilor sai si asta nu s-a intamplat la Buda , Mahomed, Confucius si altii. Cand vorbim despre religie vorbim mai ales despre viata de dupa moarte si daca cel ce e cel ce incepe o religie nu are putere asupra mortii, in mod normal trebuie sa ai multe dubii. De ce ortodoxie si nu catolicism sau protestantism? Pentru ca ortodoxia e singura religie care a pastrat neatins cuvantul Mantuitorului si a Sfintilor Apostoli,pentru ca prin minunile sale,Ortodoxia dovedeste ca e cea mai iubita de Dumnezeu. Minunile ortodoxiei sunt:

(mai mult…)

Cuvântul TOLERANŢǍ, mă duce cu gândul la un proverb arab plin de umor dar şi de adevăr. E vorba de un beduin care culcându-se noaptea în cort e deranjat de cǎmila sa care tremura de frig afarǎ.Aceasta îl rugǎ s-o lase sǎ-şi bage numai spatele în cort sǎ se mai încǎlzeascǎ.Beduinul o lasǎ. Dupǎ vreo ora cǎmila veni cu rugǎmintea la stǎpânul sǎu s-o lase sǎ mai intre puţin, şi cu picioarele din faţa, pânǎ la gât. Beduinului fiindu-i milǎ, o lasǎ. Pe la miezul nopţii, tremurând de frig şi fǎrǎ pǎturǎ, beduinul se trezi azvârlit afarǎ de camilǎ, animalul fǎcându-şi loc sǎ se incǎlzeascǎ mai bine.
Celelalte doua cuvinte fac parte din aceeaşi familie, chiar dacǎ nu au aceeaşi rǎdǎcinǎ lexicalǎ, exceptând faptul cǎ al doilea e un “neologism” compus. Etimologic , democraţia înseamnǎ puterea poporului; demo-no-craţia înseamnǎ puterea demonilor prin lucrarea oamenilor. Şi ce ar avea în comun aceşti doi termeni? Pǎi globalizarea ar trebui sǎ ne ducǎ cu gândul la turnul Babel…poate vă amintiţi de acel turn pe care au încercat oamenii sǎ-l ridice pentru a ajunge la Dumnezeu şi pe care n-au mai reuşit sǎ-l termine pentru cǎ Dumnezeu le-a încurcat limbile şi nu s-au mai înţeles între ei.O copie aproape fidelǎ a acelui turn puteţi vedea astǎzi la Bruxelles, clǎdirea Parlamentului European.
(mai mult…)