Arhivă pentru mai 11, 2008

Adevărurile de credinţă sunt surprinzătoare. Ele depăşesc orizontul credinţelor comune şi nu se aşează de fiecare dată firesc în rând cu celelalte experienţe şi convingeri acumulate de-a lungul vieţii. Credinţa că Hristos a înviat sau că, după aceasta, El s-a întâlnit cu Apostolii, trecând prin uşile încuiate, sunt evenimente greu, dacă nu imposibil de pus în acord cu reperele vieţii noastre. Societatea postmodernă, cu puternicele ei amprente industriale, bio-tehnologice sau comunicaţionale, pare să ofere suficiente motive pentru a crede că astfel de fapte nu pot fi adevăruri de credinţă imuabile. Ele pot fi mai degrabă mituri, poveşti sau mistificări.

Cultura, credinţele şi reprezentările despre realitate sunt afectate adesea şi într-o mare măsură de datele ştiinţelor. Multe dintre achiziţiile modernităţii culturale, ştiinţifice sau tehnice par total incompatibile cu evenimentele credinţei. Într-adevăr, faptul Învierii Domnului nu are echivalent în istoria umanităţii. Într-adevăr, viaţa veşnică nu poate fi un obiect de studiu pentru ştiinţe, aşa cum nici sufletul nu poate fi surprins, în vreun fel, în laborator. Faptele şi adevărurile credinţei sunt înafara tabloului familiar despre realitate pe care ni-l dau simţul comun. Pentru mulţi dintre semenii noştri, credinţa nu este un act firesc, tocmai pentru că adevărurile ei nu sunt acceptate de către toţi, şi sunt împotriva simţului comun. Cum este posibil ca Hristos să fi înviat din morţi? Cum este posibil ca El să fi putut trece prin uşile încuiate? Acceptarea minunilor credinţei presupune curaj, sfidarea logicii şi mai mult decât un dram de poezie: un pic de nebunie.

(mai mult…)

Vietuire la Putna-Ateliere

(mai mult…)