Arhivă pentru mai 12, 2008

Patimile, stricaciunea si moartea sunt urmari ale pacatului stramosesc care se transmit din generatie in generatie in umanitatea decazuta, facand din ea o umanitate bolnava.

Prin pacatul sau, Adam a orientat firea pe care o primise la creatie intr-o directie contrara celei pe care i-o menise Dumnezeu, ajungand la un mod de existenta nefiresc si lipsit de ratiune, care se manifesta prin patimi, adica prin folosirea contrar firii a facultatilor sale, care are drept urmare stricaciunea si moartea. Iar pentru ca Adam este „radacina” firii omenesti, prototip al umanitatii pe care, in principiu, o continea in intregime in sine, el a transmis starea decazuta a firii sale tuturor urmasilor lui.

Aceasta transmitere se face in esenta prin ereditatea biologica. Sfantul Grigorie de Nyssa o spune explicit: „Pacatul s-a amestecat cu firea prin cei ce au primit de la inceput patima, insusindu-si boala prin neascultare. Caci precum firea animalelor de orice soi se continua in insirarea celor ce vin dupa aceea, incat ceea ce se naste e aceeasi dupa ratiunea firii cu aceea din care s-a nascut, la fel omul se naste din om, patimasul din patimas, pacatosul din pacatos”.

Sfantul Grigorie Palama spune, in acelasi sens, ca omul, nemaivietuind dupa Dumnezeu, „nu mai poate da nastere unor fapturi care sa semene cu Dumnezeu, ci doar unora care sunt asemenea lui, vechi, imbatranitoare si supuse stricaciunii”. Astfel, fiecare om mosteneste la nastere, inscrise in insasi firea lui, urmarile pacatului lui Adam.

(mai mult…)