Arhivă pentru iunie 24, 2008

Savarsirea si impartasirea Euharistiei

Deosebirile intre Biserici privitoare la savarsirea si impartasirea Euharistiei sunt urmatoarele:

1. Biserica Ortodoxa intrebuinteaza paine dospita si vin de struguri amestecat cu apa. Biserica catolica, incepand din sec. IX si cu ea Protestantii, Armenii si Maronitii, folosesc azima. Anglicanii folosesc azima si painea dospita si vinul amestecat sau nu cu apa. Ca singura painea dospita e justificata, se constata din Evanghelia lui Ioan, unde se spune ca „Iudeii n-au intrat in pretoriu, ca sa nu se spurce, ci sa manance pasca” si ca ziua Sambetei ce a urmat Rastignirii Domnului a fost „zi mare” (Ioan, 18 28; 19, 31). De aici urmeaza ca Domnul s-a rastignit in ajunul Pastilor evreesti, numita la Sinoptici prima zi a azimilor, intrucat sfarsea cu seara in care se incepea mancarea azimei. Atunci Cina euharistica a avut loc cu o seara inainte de seara in care Iudeii mancau mielul pascal, cand incepeau folosirea azimei, adica la 13 Nisan, nu la 14 Nisan. Biserica a folosit de la inceput painea, cum se vede din Faptele Apostolilor (2, 42), si practica aceasta a durat pana in veacul al IX-lea, cand Biserica apuseana a inceput sa introduca azima.

Teologii catolici nu pot sprijini pe Sf. Scriptura si pe traditia veche a Bisericii, uzul painii nedospite. Scheeben afirma ca Domnul a intrebuintat la Cina cea de Taina paine nedospita, dar apoi adauga: „chiar daca pe temeiul lui Ioan (13, 1) s-ar admite ca El a serbat Cina la 13 Nisan, probabilitatea ar spune totusi ca a folosit paine nedospita. Daca ne intrebam, daca materia valabila la Euharistie e numai paine nedospita sau si dospita raspunsul atarna nu de ce fel de paine a folosit Domnul la Cina cea de Taina, cat mai mult de aceea daca El a randuit painea aceasta sau aceea ca materia valida la Euharistie. Scriptura nu spune nimic mai precis despre aceasta; dupa Traditie s-a folosit din vechime atat paine dospita, cat si nedospita. E greu de hotarat, daca in primele trei veacuri se folosea painea aceasta sau aceea. Sigur e ca in Biserica greaca de la veacul VI uzul celei dospite era. general, in cea latina poate a dominat totdeauna cea nedospita”.
(mai mult…)

PS Calinic, Episcop al Argesului si Muscelului

† Calinic Argatu, Episcop al Argeşului şi Muscelului

Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel
Post trupesc, post sufletesc

Temelia solidă a unei adevărate vieţi duhovniceşti este postirea. Iată ce ne spune Sfântul Simeon Noul Teolog: „Postul este începutul şi temeiul pentru lucrarea duhovnicească. Oricare ar fi virtuţile pe care le zideşti pe temelia postului, ele vor fi toate nezdruncinate şi neclintite, ca unele ce au fost întemeiate pe piatra cea tare. Iar când vei înlătura această temelie, adică postul, şi în locul lui vei pune îmbuibarea pântecelui şi alte pofte necuvioase, atunci toate virtuţile vor fi zdruncinate şi spulberate de cugetele cele rele şi de un noian de patimi şi aşa precum se împrăştie nisipul de vânt, tot aşa se prăbuşeşte întreaga lucrare a virtuţii”. Cei care din diferite motive (reale şi nu închipuite!) nu pot să postească, vor întreba: noi cei ce nu putem posti din cauza sănătăţii şubrede, ce să facem să nu ne pierdem puterea de a lucra virtuţile creştineşti? Răspuns potrivit este. Dacă stomacul ne este bolnav sau alte organe ale trupului nostru sunt în suferinţă, atunci este necesar să ne orânduim regimul alimentar în aşa fel încât să nu sufere trupul nostru.

(mai mult…)