Arhivă pentru iunie 30, 2008

Un scandal urias zguduie lumea academica, si nu numai, evreiasca si crestina: savantul israelian Ariel Toaff (65 de ani), fostul sef al catedrei de istorie a poporului evreu de la Universitatea Bar Ilan din Israel, a publicat la Roma cartea „Pasque di Sangue” (Pastele sangelui). Specialist in epoca Evului Mediu, profesorul israelian sustine nici mai mult nici mai putin ca grupuri de evrei, ultraortodocsi foloseau sange crestin in diferite ritualuri si mai ales la fabricarea azimei (pasca) de Paste.

O asemenea afirmatie sustinuta de un foarte prestigios istoric evreu avea toate sansele sa aprinda o salbatica polemica, nelipsita de invective si amenintari. Autorul, care se afla in aceste zile in Italia, de frica a coborat in clandestinitate. Insusi tatal sau, Eliahu Toaff, (91 de ani), fostul rabin-sef al evreilor din Roma si unul din conducatorii evreimii europene, siderat de cele scrise de fiul sau, a rupt relatiile cu dansul si nu vrea sa-l mai vada. Acuzatia de omor ritual si folosirea sangelui copiilor crestini la fabricarea azimei de Paste a motivat numeroase pogromuri si acte de vandalism anti-evreiesti in Evul Mediu. Procese de omor ritual au avut loc si la inceputurile timpurilor moderne. Secole de-a randul, comunitatile evreiesti din Europa au fost acuzate de profanarea ostiilor, otravirea fantanilor, provocarea molimelor si de practicarea omorului ritual. Povestile cu evrei care fura copii crestini, ii ucid si le foloseste sangele la prepararea azimei pascale sau in alte scopuri rituale au dar nastere adesea la adevarate psihoze colective anti-evreiesti. Cea mai veche atestare documentara de acuzare si condamnare a unor evrei pentru delictul de omor ritual dateaza din 1144, la Norwich (Anglia). In secolele XII-XV, scrie profesorul Toaff, astfel de procese, insotite de violente anti-evreiesti, erau uzuale in toata Europa Occidentala. Insusi Papa Inocentiu al IV-lea s-a simtit obligat sa intervina, in 1247, intr-o Bula papala: „Desi Sfanta Scriptura il invata pe evreu „Sa nu ucizi”, totusi ei sunt acuzati pe nedrept ca isi impart de Pasti inima unui copil asasinat. Daca se gaseste pe undeva vreun cadavru, li se imputa evreilor omorul. Sunt persecutati pe baza acestor nascociri sau a altora asemanatoare…” „Bula papala nu prea a ajutat la risipirea prejudecatilor, ele au ajuns si in Tarile Romane. O credinta care circula prin Moldova avertiza: „De sarbatorile jidovesti, jidovii nu mananca decat pasca plamadita cu sange de crestin; un copil pe care il fura, il pun intr-un poloboc ale carui doage sunt batute cu piroane, si-l dau tavala ca sa moara copilul, dupa ce i s-a scurs sangele prin intepaturi…” Profesorul Toaff a cercetat in adancime procesul si acuzatiile aduse evreilor pentru uciderea copilului crestin Simonino din targul italienesc Trento, in martie 1475. 16 evrei au fost spanzurati dupa ce au fost chinuiti pana ce au marturisit fapta. Toaff sustine ca din cercetarea documentelor reiese ca o parte din acesti evrei spanzurati erau cu adevarat vinovati. Astfel se redeschide din nou dezbaterea privind una dintre cele mai teribile acuzatii impotriva evreilor Europei: vina de omor ritual, scrie Ofri Ilany, in cotidianul ebraic „Haaretz”.
(mai mult…)

Un dialog imaginar, pe care l-am purtat cu mulţi

Apar mereu scandaluri despre un preot sau altul, despre un călugăr sau o monahie, despre mediul teologic. Şi se înghesuie balcanicii şi fanarioţii, fie din Regat, fie din Transilvania, fie din Panonia, fie din Occident, să jubileze, să deguste, cu nesfârşită plăcere, aroma şi gustul scursurilor revărsate de mass-media peste Biserica lui Hristos. Bieţii rătăciţi! Ei, care atâta nevoie au de Dumnezeu, cum Îl găsesc, cum fug de El. Şi apoi urlă disperaţi: „Unde eşti?!!” Şi, desigur, dau vina pe popi. Popii sunt de vină că nu-L găsesc ei pe Dumnezeu! Mai ales dacă popii fac greşeala să le arate că Dumnezeu nu este neapărat unde vor ei, ci poate unde vrea El!

„Hai, părinte, lasă-o! Sunt destui popi hoţi, curvari, agresiv-inculţi, corupţi şamd! Poţi să negi asta?”

Nu, ferească Dumnezeu! De ce să neg? Ce conducători meritaţi, pe aceia îi aveţi. Inclusiv în Biserică! Că doar nu cresc preoţii în pom, nici nu se cultivă pe ogor, nici nu se pescuiesc în lacuri! Dintre voi ies, după chipul vostru. Au nu am avut eu colegi pe care îi trimiseseră părinţii – care nu erau preoţi! – să se popească, din pricină că „popa are totdeauna burta mare”? Şi bieţii copii ar fi vrut să devină ingineri, sau programatori, sau oameni de afaceri sau sociologi şamd. Dar dacă părinţii şi-au impus voinţa, s-au trezit amărâţii de copii în seminar sau facultatea de teologie. Şi din lipsă de chemare ieşiţi, din gândire păgânească şi forţare de părinţi inconştienţi, ce preoţi putea să iasă din ei? Deci, iată, preoţii aceştia sunt roadele voastre.
(mai mult…)