Pr. Arsenie Boca-Cuvinte alese

Posted: August 12, 2008 in Sfinti Parinti
Etichete:, , , , ,

Asa sa ne fie sufletul:

• Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt fată de Dumnezeu.
• Cât asculti de Dumnezeu, atât ascultă si Dumnezeu de tine.
• Dumnezeu nu uită de om cum uită omul de Dumnezeu.
• Cel mai frumos dar pe care îl putem face lui Dumnezeu e să ne dăruim Lui pe noi însine, pe viată.
• Este neînchipuit de mare nepotrivire între ce cer oamenii de la Dumnezeu si între ce cere Dumnezeu oamenilor.
• Cred ca cea mai deformată fiintă in capul oamenilor este Dumnezeu.
• Grija omului de Dumnezeu simplifică grija omului de om.
• Mărturisirea lui Dumnezeu cu pretul vietii este pretul învierii oamenilor întru sfinti.
• Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut.
• Dumnezeu coboară între oameni si suie oamenii la Sine pe scara Sfintei Liturghii.
• De cârma mintii atârnă încotro pornim si unde ajungem.
• Bobul care nu vrea să moară, fie chiar si de grâu, nu mai aduce nici o roadă.
• Mântuirea se lucrează numai pe ruinele egoismului.
• Cine nu se va lepăda de sine nu va fi liber.
• Iubirea trupească de sine si plină de trufie numai dragostea aprinsă a lui Dumnezeu o poate scoate si desăvârsit s-o facă scrum, prin umilintele cu care o arde.
• Cea mai primejdioasă este mândria suântului, de aceea sfintii adevărati sunt cei ce nu stiu ca sunt sfinti, ce tin mortis ca-s păcătosi.
• Pocăinta trebuie să fie o înseninare din ce in ce mai mare a sufletului si a sănătătii întregi.
• Fratilor, ascultati de Biserică, fiindcă cei ce ascultă de preotii ei, asa cum sunt, de Dumnezeu ascultă.
• Toată lumea este a ta când ai renuntat la ea. Atunci esti mai tare ca ea si te ascultă.
• Dacă tot trebuie să suferim, măcar să nu suferim zadarnic.
• Toate darurile închise in destinul nostru sunt ingrăd suferinte, si numai la atâtea daruri ajungem prin câtă suferintă putem răzbi cu bucurie. Numai atâta mângâiere? putem aduce între oameni, câtă amărăciune putem bea în local celor ce vrem să-i mângâiem. Atât de puternică e mila si adevărul in noi, câtă văpaie de ură înfruntărn bucurosi pentru Dumnezeu si pentru oameni.
• Suferinta acceptată, smerită, face din Lazării acestei lumi un Lazăr din sânul lui Avraam încă din lumea aceasta.
• Să nu uităm ca una e lupta si suferinta omului mărturisit si alta e saferinta omului nemărturisit.
• Suferinta si iubirea se cresc in progresie una pe alta.
• Cunostinta cea din pătanie sau învătăturile din durere singura Cale care poate învăta ceva pe oameni.
• Necazurile vietii sunt un grai mai aspru al lui Dumnezeu către oameni mai grei sau mai vicleni la minte.
• Nu uita ca Iisus a fericit pe săraci, pe Lazări si pe smeriti.
• Sunt multe chipuri de a intra in Împărătia lui Dumnezeu. dar numai o singură usă: Iisus.
• Iisus doreste de la toti credinciosii lumii o liniste de adâncime: linistea credintei in Dumnezeu. Aceasta ar da de înteles ca in jurul unui om linistit (din cauza rădăcinilor lui in cer) se face liniste pe pământ.
• Păcătosii au un prieten, pe Iisus. Din momentul in care cunosti că esti păcătos, te-ai schimbat din vrăjmasul lui Dumnezeu in prietenul lui Dumnezeu.
• E bine ca povătuitorii să grăiască totdeauna din constiinta slujirii lui Hristos, ca in fata lui Hristos si atunci vor fi blânzi întru dojană si smeriti întru mustrare.
• Dacă Domnul e ascuns in poruncile Sale, fireste că este si in strădania pentru dobândirea virtutilor. El este puterea sau sufletul nevointelor virtutii.
• Domnul Hristos a fost răstignit cu spatele pe crucea materială si cu fata pe crucea spirituală.
• Aceasta este ratiunea ascunsă a Providentei: toată lumea este ispitită să se ciocnească de Iisus.
• In legătură cu sexualitatea in famîlîe. Părintele Arsenie zicea. Nici abuzul, nici refuzul.
• Oxigen, glicogen, somn, să-ti păstrezi hormon conceptie de viată crestină.
• Nasteti-vă sfinti!
• Tinerii să se mute de la bătrânii care le strică casa.
• Copiii nefăcuti strică pe cei făcuti.
• Păcatele se înregistrează in codul genetic al fiecăruia.
• Cei care opresc copiii de la credintă sunt osânditi mai rău ca sinucigasii.
• Dacă nu poti vorbi cu copiii tai despre Dumnezeu, vorbeste cu Dumnezeu despre ei.
• Cine face carte nu face carte.
• Nu te răspândi cu mute cărti.
• Să-ti feresti capul de frig si de prostie!
• In veacul al VIII-lea al erei crestine a fost, printre altele, o mare luptă pentru icoane. A trebuit un sobor ecumenic, ultimul sobor, al VII-lea, să apere cinstirea sfintelor icoane. Atunci erau iudeii care pârau icoanele la împărati, precum ca sunt chipuri cioplite si închinare la lemne. Desi atunci s-a pus capăt răutătii si multe veacuri icoanele au fost in cinste, astăzi iarăsi li se găseste vină. Atunci li se zicea ca-s o închinare gresită lui Dumnezeu. Azi vina lor e că amintesc de Dumnezeu. Dar mai e o icoană in primejdie: icoana lui Iisus, pe care o avem in noi, in fiecare, căci de la Botez fiecare suntem destinati să fim o icoană a lui Iisus. Împotriva acestei icoane a lui Iisus in noi se dă azi o luptă mai vrăjmasă ca odinioară împotriva sfintelor icoane. Se dă o luptă împotriva icoanei omului! Unde-i sunt apărătorii!?
• Vecinul tău bate crâsmele? Verisoara ta a fugit necununată? Feciorul tău fuge de biserică? Copiii tai umblă la joc seara si scuipă după preot? N-ai pe nimeni de adus la Iisus? Poate ai de gând să te aduci pe tine!
• Nu sunteti si voi căutând pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri, dar nu-L stiti pe El. Si până nu-L găsesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti găsesti nici sensul tău, nici sensul lumii.
• Să ai întelegere fată de neputinta omenească.
• Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
• Mustrarea învinge, dar nu convinge.
• În mintea strâmbă si lucrul drept se strâmbă.
• Sfârsitul betivului e sau in sant sau in casa de nebuni; iar sufletul îi este in iad încă de aici. Urmasii lui, nu mai zic nimic, mila ma opreste; totusi, mai am si o milă preventivă, pentru viitor, care mă face să scriu.
• Nu-l judeca pe cersetor că fumează.
• Mai bine o rugăciune pentru cel care înjură decât observatie.
• Nu da cu bâta in viespile sectare.
• Asa-i firesc omului păcătos, cînd îi lovesti dracii, zice că tu esti drac.
• Iertând, stergi ce ierti. Ce ierti la altul, tie ti se sterge. Judecata aceasta te scoate de sub judecată.
• Nu toti din lume se prăpădesc, nici toti din mănăstire se mântuiesc.
• Unii dintre călugări nu sunt călugări, ci cuiere de haine călugăresti.
• De vrei să te faci călugăr, fă-te ca focul!
• Călugăria slăbeste in suflete slabe si se întăreste in suflete mari.
• Lepădarea de lume e o convingere, pe care poti s-o ai si-n mijlocul lumii stand, precum poti să n-o ai in mijlocul pustiei petrecând.
• Mirenii mai vin la mănăstire pentru rugăciune, călugării nu se mai duc in lume să se odihnească. Toate profesiunile au vacantă sau concediu, numai călugăria nu. Asa ceva ar însemna încetarea călugăriei.
• Un călugăr trist este un călugăr cu luminile stinse.
• Dintre cele trei făgăduinte monahale, cea mai grea e ascultarea, pentru ca are de biruit mai mult patimile mintii care „discută” cu Dumnezeu, in loc să asculte fără discutie.
• Adevărul este fiintă vie.
• Cel mai greu păcat, vesnic fără iertare, este starea omului împotriva adevărului.
• Focul iubirii divine, de dragul Adevărului, între potrivnici se aprinde si se mentine.
• Asa sunt gândurile de hula: răbufniri de păcură în raza de soare.
• Credinciosul in Dumnezeu depăseste limitele omului.
• Ateismul este o infirmitate, o monstruozitate si o eroare fundamentală a naturii umane.
• Necredinciosii, spre rusinea noastră, îsi cred necredintei lor mai mult decât credem noi credinta noastră.
• Religia nu face stiintă, ci constiintă.
• Iisus a tămăduit orbirea ochilor, dar n-a putut tămădui orbia răutătii. Orbia răutătii nu are leac, dar are pedeapsă.
• Nimic mai greu, mai periculos decât să te lupti cu îngustimea si cu formalismul.
• Din cauza avorturilor românilor ne vor stăpâni tiganii.
• Nu suntem din maimută, dar mergem cu pasi repezi spre ea.
• Necazurile de acum nu sunt vrednice de a fi in cumpănă cu slava noastră viitoare.
• Învierea este noul stâlp de foc, care conduce de două mii de ani neamul crestinesc prin pustia acestei lumi. Din lumina lui este făcut destinul care ne atrage Acasă.
• Să ne îngrijim mai ales de cei care vor primi mucenicia in prigoana de la sfârsit.
• Relele de pe pământ asa de mult vor strânge oamenii, încât nu mai rămâne istoriei altă solutie decât sfârsitul ei.
• Doar Sfânta Liturghie mai tine lumea.
• Chinurile cele de pe urmă, cele de la Antihrist, in care va lucra toată puterea Satanei, vor întrece toate prigoanele câte s-au întetit asupra crestinilor, de la început până in zilele acelea.
•În zilele noastre se văd multi călători la iad cu Scriptura in mână.
• Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El.
• Gândurile omului nu sunt ca si gândurile Domnului.
• Râvna fără întrebare si părerea sar măsura.
• Dreapta socoteală-i mai mare ca postul.
• Neîntrebat nimic nu e bine, nici ce e bine.
• Crestinismul reînvie in raport invers proportional cu încercările de a-l stinge.
• Crestinismul nu e numai o afacere de Duminică, ci e o strădanie de toate zilele.
• Însusirile copilului atârnă de gradul de pervertire la care a ajuns instinctul maternitătii la femeie.
• Mare este acela care numai de mărimea lui nu se ocupă.
• Neghinele vrăjmasului vor sălbătici oile împotriva păstorilor.
• Când ti-a găsit Dumnezeu vreo treabă pentru Împărătia Sa între oameni, ai isprăvit toate obligatiile lumii.

Publicat cu sprijinul http://vestitorul.blogspot.com/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s