Fiicele Evei

Posted: Septembrie 6, 2008 in Lumea Ortodoxiei
Etichete:,

Marea putere pe care o are patima curviei în asta stă: ea are ca idol tocmai pe începătoarea răutăţii omeneşti, după cum spune înţeleptul: De la femeie este începutul păcatului şi prin ea toţi murim (Iisus Sirah 25:27). Tot omul căzut stă sub înrîurirea duhurilor întunecate, dar – fiindcă ea l-a ispitit pe bărbat, ascultînd de îndemnul ispititorului diavol – femeia se află într-o mai strînsă legătură cu acesta, cel ce i-a dat o necurată putere deosebit de puternică asupra bărbatului, măcar că bărbatul o stăpîneşte trupeşte (şi de multe ori o batjocoreşte ca pe un necuvîntător), după blestemul Făcătorului, Care zice: „Atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpîni”

(Facerea 3:16). (De fapt, femeia îl stăpîneşte pe bărbat tocmai pentru că se lasă stăpînită de el!)

De aceea, într-o măsură oarecare, fiecare femeie e o vrăjitoare70, lucrînd, din mîndrie, la dorita de diavol pierdere a bărbaţilor.
Şcoala îi creşte pe copii întru această idolatrie: pe fete le ispiteşte cu pilde de vrăjitorie curvească, iar pe băieţi îi face a crede că e firesc ca bărbatul să se închine femeii, pentru a-i dobîndi trupul. Aceasta din urmă înşelare e cu osebire pierzătoare, pentru că zdruncină din temelii întreaga aşezare a firii omeneşti, pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat. Şi pentru că n-a fost zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat (1 Corinteni 11:8, 9). Şi, cum arată Sfîntul Chiril al Ierusalimului: „Din Adam s-a născut Eva, nefiind zămislită de maică, ci oarecum adusă la viaţă doar de către bărbat.”71

Aşadar, urmînd principiul pedagogic „de la simplu la complex”, lecţia începe cu bine-cunoscuta poezioară La oglindă, de George Coşbuc (EDM7), (EDM10 II), ce înfăţişează, cu ardelenească „perdea” (adică deosebit de scîrbos) primele tresăriri ale curviei, ale liubovului, ale românescului, denetălmăcitului „dor”, cîntat şi răs-cîntat în toată neruşinata noastră „muzică populară”:

LA OGLINDĂ

Muzica: Timotei Popovici, Versuri: George Coşbuc

Azi am să-ncrestez în grindă, jos din cui acum, oglindă! / […] Iată-mă-s, tot eu cea veche. Ochii? Hai, ce mai pereche! / Şi ce cap frumos răsare! Nu-i al meu! Al meu e oare? Dar al cui? Şi, la ureche, uite-o floare, uite-o floare! / Mă gîndeam eu că-s frumoasă! Dar cum nu? Şi mama-mi coasă şorţ frumos, minune mare! / Nu-s eu fată ca oricare, mama poate fi făloasă că mă are, că mă are! / Asta-s eu, şi sînt voinică. Cine-a zis că eu sînt mică? / Uite, zău, acum iau seama că-mi stă bine-n cap năframa. Şi ce fată frumuşică are mama, are mama (EDM7), (EDM10 II).
Ce povesteşte Coşbuc în a sa nerozie drăcească, ştiută pe de rost de toată lumea? Faţă în faţă cu trupul său, răsfrînt pe dos de apele înşelătoare ale oglinzii – sculă vrăjitorească de care vom tot avea prilejul să vorbim – o tînără fată îşi cercetează „farmecele”: „statura” (fireştile umflături femeieşti), capul cu toate ale lui, şi mai cu seamă gura şi ochii; nenorocita nu face altceva decît că se autoispiteşte cu lauda de sine şi cu iubirea de sine, cu împătimirea de sine, probînd cît poate ispiti şi pe alţii.

E uimitor cum a ştiut „poetul” să pună în stihuri fiziologia împătimirii, pe care Biologia din aceeaşi clasă a 7-a o înfăţişează cu mijloacele sale seci ale prozei. Iată ce îi spune fetei oglinda fermecată a „ştiinţei pozitive”:

Maturizarea ta completă se face în perioada adolescenţei, cînd: se definitivează creşterea şi dezvoltarea ta fizică; se perfecţionează acrivitatea sistemului nervos, creşte puterea de discernămînt; se dezvoltă dorinţa de cunoaştere; creşte sensibilitatea, iar stările emoţionale sînt intense; apare motivaţia sexuală; te desăvîrşeşti din punct de vedere psihic; este perioada plină de frămîntări, cînd îţi pui multe întrebări despre tine şi despre lumea înconjurătoare (BIO7).

Totodată:

Adolescentul începe să se studieze mai atent. Începe să fie conştient de transformările propriului său corp şi să fie preocupat de felul cum este privit de ceilalţi. Mîinile îi par prea lungi. Părul parcă nu mai stă bine! Îmbrăcămintea nu mai este adecvată, este parcă prea de copil! Îşi caută un model printre cei din jur sau în lumea vedetelor. Uneori vine în contradicţie cu membrii familiei, devine arogant, se opune cu tărie părerilor altora. Este vesel, gălăgios sau uneori trece printr-o stare de apatie (BIO7).72

Învăţătura e ilustrată fireşte cu o poză: fată (sora de peste vreme a celei din poezia lui Coşbuc) machiată şi rujată, stă în bancă cu bărbia în mîini, privind în gol – ai zice; de fapt, se uită în „oglinda” viitorului, întrebîndu-se: Oare ce voi deveni? (BIO7).

Curvă, fată! Trecînd printr-o asemenea şcoală blestemată – care, în loc de întărirea pazei în faţa ispitelor curviei, le învaţă pe fete să se împreuneze vîrtos întru o „sănătoasă viaţă sexuală”, aşezînd totodată straşnică „pază” împotriva zămislirii – fetele noastre nu au nici o scăpare.

Iar vina este în aceeaşi măsură şi a noastră, avînd a o ispăşi amarnic şi în viaţa aceasta, şi în aceea de veci. Ba chiar spun că păcatul este întîi şi întîi al nostru, căci, la urma urmelor, datoria şcolii stă tocmai în ispitirea copiilor, pe cînd a noastră este de a-i apăra şi a-i creşte pentru Hristos; e de neînchipuit cum îngăduim ca fetelele noastre să fie pîngărite de educaţia prezervativului şi steriletului, călcînd păgîneşte o poruncă încă a Vechiului Legămînt, care zice aşa:

Peste fata cea fără de ruşine întăreşte paza, ca nu cumva, aflînd prilej, să-şi împlinească pofta sa (Sirah 26:11). Şi în alt loc: Să nu necinsteşti pe fiica ta,

îngăduindu-i să facă desfrînare, ca să nu se desfrîneze pămîntul şi ca să nu se umple pămîntul de stricăciune (Leviticul 19:29). 73

Să ne întoarcem însă la cărţi, băgînd de seamă că şi ţărăncuţa ardeleanului, şi domnişoara generaţiei Pro nu fac decît să urmeze pilda patroanei lor, precum vedem în pictura lui Velasquez: Venus în oglindă (EDP7).

Tabloul e cu osebire vicleneşte lucrat: curva cea mare, trîntită într-o rînă pe pat, sprijnită în cot, cu spatele la noi, ne arată dosul gol; faţa i-o zărim răsfrîntă în oglinda pe care i-o ţine un „îngeraş” (sau „spiriduş”, sau „drăcuşor”, pe româneşte). (Dracul ţinînd oglinda femeii e cea de a doua poveste spusă de tablou, anume despre vrăjitorie.)

Dar să ne întoarcem în folklor-ul nostru, unde iada de adineauri, odată ajunsă căpriţă zvăpăiată, a învăţat amănuntele vrăjirii cu ierburi de leac:

Mi-am pus busuioc în păr, măi / Să-i placă lui, iubitului (EDM7).

Dar şi cu organele trupeşti:

Întîi, cu gura „tămăduitoare” de „dor”, întru luarea în deşert a numelui Domnului şi spre bucuria dracilor chemaţi de faţă:

De-aş şti, bade, că-i veni, cu-n sărut te-aş lecui (EDP7) [măcar că] zis-a mama către mine, către mine, către mine / Gură să nu dau la nime’, zis-a mama, zău! / Da’ io, dracu’ poate face, poate face, poate face / Să nu dau la cine-mi place, nu pot face, zău!74 (EDM7).75

Dar mai ales cu ochii cei neruşinaţi – de care înţeleptul ne îndeamnă să ne ferim şi să nu ne mirăm dacă ne vor greşi (Iisus Sirah 26:12) – fiindcă desfrînarea femeii în ridicarea ochilor şi în genele ei se cunoaşte (Iisus Sirah 26:10); căci zice tînăra vrăjitoare:

Cîţi feciori avem în sat, măi / Cu ochii i-am fermecat, măi (EDM7).

Pentru a fi lămuriţi cu privire la ce a vrut să spună „creatorul popular” aici, şi „poetul liric” ceva mai încolo, în „delicatele” lor stihuri, trebuie să înţelegem bine că „deochiul” nu e doar o superstiţie, ci obişnuita lucrare prin care vrăjitoarele trimit asupra oamenilor duhul cel necurat cu ajutorul privirii.76

Acestor ochi purtători de bezne ai tîrfei-vrăjitoare, închipuire a înseşi talpei iadului, Româna de a 8-a (p.8) le închină un imn, o laudă curat satanistă:
Izvorul nopţii, de Lucian Blaga […], poet, filosof, dramaturg şi traducător, personalitate reprezentativă a culturii române din secolul XX (ROM8), curvar luptător de Hristos (fiu de preot ardelean), închinător al lui Pan, Apollo şi Dionysos (încornoratul şi voievozii săi) şi al Marelui Anonim (tot satana).77

Zice:
Frumoaso / Ţi-s ochii-aşa de negri, încît seara / Cînd stau culcat cu capu-n poala ta / Îmi pare că ochii tăi, adîncii, sînt izvorul / Din care tainic curge noaptea peste văi / Şi peste munţi şi peste şesuri / Acoperind pămîntul / c-o mare de-ntuneric /
E desluşit pentru oricine că poezia înfăţişează o lucrarea de vrăjire în care duhul negru al curviei, ce întunecă privirea femeii-diavol, pătrunde în sufletul netrebnicului pătimaş, îi orbeşte mintea, aruncînd asupra ei umbra nepătrunsă a păcatului, şi în acest chip îl face să nu mai vadă nimic nici din afara, nici din lăuntrul său. Şi nelegiuita poezie se încheie aşa:/ Aşa-s de negri ochii tăi / Lumina mea (ROM8).
Cel robit patimii de moarte, oricare ar fi ea, s-a despărţit de Dumnezeu şi s-a făcut rob al diavolului, căruia i se închină prin săvîrşirea păcatului. El a căpătat minte şi simţiri drăceşti: în locul lui Hristos-Adevărul, el ia drept „adevăr” minciuna îndulcirii trupeşti; în locul lui Hristos-Viaţa, el îşi doreşte „vieţuirea” în moartea păcatului; în locul lui Hristos-Lumina, el caută „lumina” luciferică, înşelătoare, care scînteiază precum putregaiul în întunericul minţii lui robite trupului.78
Lumina aceasta e strălucirea focului nestins, răsfrînt în ochii muierii aprinse de pofta cea necurată, aşa cum descoperă lămurit nătîngul cîntecel al curvarului din Muzica de a 6-a:

Iubesc al tău surîs şi ochii tăi / Ce-aruncă văpăi /Adăugînd la neruşinare negrăita hulă prostească:/  întreaga  ta  fiinţă  nu  pot  să  n-o  iubesc  /  Prin  ea  respir,  prin  ea  trăiesc

(EDM6).
„Viaţa” netotului şi bicisnicului e o oarecare tîrfă! Vedeţi cît de scîrbavnic sînt ispitiţi copiii spre gîndul închinării curveşti la idolul de carne şi sînge, adică spre lepădarea de Hristos, Acela care porunceşte: Să nu curveşti! (Deuteronom 5:18) şi: Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine! (Deuteronom 5:7), întărind: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău! (Matei 22:37).
Educaţia plastică de a 6-a trage încheierile, punînd sub ochii copilului tabloul lui
Botticelli: Marte şi Venus (EDP6).
Ce vedem e – vorba tratatelor de medicină şi tipăriturilor pornofile (care e deosebirea?) – post coitum79: Marte (diavolul) doarme sfîrşit, cu gura deschisă şi capul de famen răsturnat pe spate, cu trupul de efeb dezgolit obscen, abia acoperit la mijloc de un fel de prosop. În faţa lui stă Venera (curvia ipostasiată), îmbrăcată în cămăşuţă florentină, privindu-l cu un fel de mic zîmbet biruitor. În jurul lor, patru drăcuşori hermafrodiţi – cu corniţe pe capul creţ, cu urechiuşe ascuţite, cu picioare îmblănite şi copite – se joacă fericiţi cu armele patronului lor: lance, paloş, scut, coif. Este cu neputinţă de povestit chipul acestor „copilaşi”: întreaga împătimire, întreaga îndulcire a fărădelegii, întreaga dulceaţă scîrbavnică a tuturor poftelor trupului scînteiază în ochii lor. Acei vrăjitori din zisa „Renaştere” (a păgînismului) ştiau ce zugrăvesc, fiindcă aveau ei înşişi legături nemijlocite cu iadul.

Lăsînd de o parte latura aceasta, şi văzînd în cei doi doar nişte oameni, tabloul înfăţişează negrăit de bine biruinţa femeii îndrăcite asupra bărbatului pătimaş, care aici e chiar desăvîrşitul războinic. Căci la ce i-a folosit zisului Marte puterea muşchilor şi a armelor, în faţa vrăjii trupului femeiesc? La nimic, şi dulceaţa patimii l-a răpus, trupul i s-a muiat mai rău decît al ultimului slăbănog, armele au ajuns jucăria copiilor-draci, iar sufletul i s-a cufundat într-un somn care e chiar moartea.
______________________________________________________________________________
Note:

70 Dacă ne gîndim la vrăjitoria propriu-zisă, e vădit că bărbaţii vrăjitori sînt mult mai puţini decît femeile. De asemenea, în ele se sălăşluiesc diavolii cu osebire: puţini bărbaţi sînt îndrăciţi cu adevărat, cum se poate vedea oriunde se săvîrşeşte Sfîntul Maslu. Şi tocmai pentru că intră uşor în legătură cu duhurile, femeile sînt mai evlavioase decît bărbaţii, atunci cînd se pocăiesc şi se apucă să lupte cu patimile. Pilda cea mai bună e Sfînta Maria Magdalena, aceea din care Mîntuitorul a scos şapte diavoli; pocăinţa ei a fost atît de mare, încît a curăţat-o desăvîrşit de păcat, deschizîndu-i simţurile cele duhovniceşti către vederea şi împreună-vorbirea nu numai cu Arhanghelul, dar chiar cu Mîntuitorul Însuşi, în trupul Său cel de slavă, după Înviere.
71  Ieromonah Serafim Rose, Cartea Facerii…, op.cit.
72 „Dorul” e totodată amestecat şi cu alte patimi: slava deşartă şi răzvrătirea. Toate la un loc îl înlănţuie pe tînăr desăvîrşit şi îl duc cu siguranţă la pierzare. Asta şi vrea nelegiuita educaţie, care îl linişteşte pe şcolar şi îl încurajează, spunîndu-i că patimile sînt „fireşti”.
73 Pînă şi Codul Penal din vremea moralilor comunişti, codul penal cuprindea o infracţiune (poate mai există şi acum), numită „corupere de minori”; e tocmai ce face murdara sexologie predată în şcoală. Am amintit asta în treacăt, gîndindu-mă nu la legiuirile şi judecăţile Statului antihristic, cu care n-avem noi treabă, ci la Înfricoşata Judecată a Judecătorului tuturor, Care a şi rostit grozava osîndă asupra celor ce împing pe copii în păcat, atunci cînd a zis: Cu neputinţă este să nu vină smintelile, dar vai aceluia prin care ele vin! Mai de folos i-ar fi dacă i s-ar lega de gît o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decît să smintească pe unul din aceştia mici (Luca 17:1,2).
74  Şarpele m-a amăgit! (Facerea 3:13).
75    Dacă se săvîrşeşte cu păzirea „igienei”, de ce nu? E „firesc”, odată cu „maturizarea glandelor”! Şi să nu uităm de programul guvernului britanic de preîntîmpinare a sarcinii la elevele de liceu!)
76    La fel, cine a avut de-a face cu cei stăpîniţi de diavoli a simţit că duhurile întunericului intră în om foarte uşor prin ochi. De aceea, trebuie să te fereşti de privirea acelor nefericiţi, altminteri dracii capătă stăpînire şi asupra ta. Spun toate astea şi din auzite, şi din văzute, dar şi din cercare!
77 În poemul Moartea lui Pan, din volumul cu acelaşi nume, lepădatul de Dumnezeu jeleşte moartea păgînismului – adică a stăpînirii depline a diavolului asupra întregii suflări omeneşti – care s-a petrecut – zice el –odată cu naşterea „zeului Crist”, ucigaşul „zeului” cîntăreţ din nai.
Păgînătatea cărţilor de poeme ale luciferianului Lucian Blaga nu e întrecută decît de aceea a „filosofiei” nebuneşti propovăduite în cele trei Trilogii – a Cunoaşterii, a Culturii şi a Valorilor – care nu sînt altceva decît o „teologie” „dogmatică” şi „mistică” a Marelui Arhitect al Universului, necunoscutul zeu francmasonic, poreclit de Blaga „Marele Anonim”.
78    Despre această „lumină” neagră, al cărei cult se săvîrşeşte în adunările francmasonice, vezi despre „iluminism”.
79    „După împreunare”, pe latineşte, „limba ştiinţei”.

din cartea „Desfranarea educatie” de parintele Pansofie

Anunțuri
Comentarii
  1. Maria spune:

    Ai dreptate in ceea ce spui, ca manualul e adevarat instrument de invatatura spre perversiuni, spre pierdere de sufelte.
    De acord cu tine.
    Dar ce are a face aici poezia lui George Cosbuc?
    Sunt foarte multi adolescenti complexati care nu isi accepta formele si tind spre tiparul majoritatii, adica incerca sa se conformeze grupului din clasa/scoala/cartier.
    Ce ai cu bietul Cosbuc? Uite, o astfel de poezie si astfel de versuri le vad altfel. Pot ajuta o tanara fata sa se accepte pe sine asa cum e, sa isi iubeasca corpul in crestere. Iti amintesti cum ai crescut tu? Cum te-ai dezvoltat? Stii ce greu e sa cresti? Sa observi ca trupul tau nu mai e cel pe care il cunosteai in copilarie? Te-ai gandit vreodata cat de greu ii este unei fete sa creasca!
    Tu nu stii cat de greu mi-a fost mie sa cresc!!! Imi infasuram in jurul pieptului o panza pe care o strangeam tare, sa nu se observe ca am sani! Stiu si acum ca era albastra! Imi era atat de rusine ca au inceput sa-mi cresaca sanii! Era groaznic. Ma uram. Imi doream sa ii tai jos! La fel, as fi vrut sa imi tai din coapse, caci eu m-am dezvoltat mai repede decat multe alte colege din clasa mea! Imi imaginam o masina performanta care ar putea sa-mi taie din soldurile acum prea late pentru mintea mea de copil de 12-13 ani!
    Ai dreptate sa te revolti importiva acestor tiparituri, dar ce ai cu Cosbuc!? Fii cu bagare de seama ca lovesti si pe unde nu ar trebui. Nu e vina lui ca s-au folosit de poezia lui pentru introducerea articolului lor. Te rog mult, nu vedea raul si acolo unde nu este.
    Spor la treba, dar cu mai multa grija.

    R: In primul rand:
    …………din cartea „Desfranarea educatie” de parintele Pansofie

    In al 2-lea rand,poate ca „bietul Cosbuc”,nu e atat de „biet”…”Ce povesteşte Coşbuc în a sa nerozie drăcească, ştiută pe de rost de toată lumea? Faţă în faţă cu trupul său, răsfrînt pe dos de apele înşelătoare ale oglinzii – sculă vrăjitorească de care vom tot avea prilejul să vorbim – o tînără fată îşi cercetează „farmecele”: „statura” (fireştile umflături femeieşti), capul cu toate ale lui, şi mai cu seamă gura şi ochii; nenorocita nu face altceva decît că se autoispiteşte cu lauda de sine şi cu iubirea de sine, cu împătimirea de sine, probînd cît poate ispiti şi pe alţii.
    E uimitor cum a ştiut „poetul” să pună în stihuri fiziologia împătimirii, pe care Biologia din aceeaşi clasă a 7-a o înfăţişează cu mijloacele sale seci ale prozei. Iată ce îi spune fetei oglinda fermecată a „ştiinţei pozitive”:
    Maturizarea ta completă se face în perioada adolescenţei, cînd: se definitivează creşterea şi dezvoltarea ta fizică; se perfecţionează acrivitatea sistemului nervos, creşte puterea de discernămînt; se dezvoltă dorinţa de cunoaştere; creşte sensibilitatea, iar stările emoţionale sînt intense; apare motivaţia sexuală; te desăvîrşeşti din punct de vedere psihic; este perioada plină de frămîntări, cînd îţi pui multe întrebări despre tine şi despre lumea înconjurătoare (BIO7).”…aceste cuvinte ti se par chiar lipsite de sens?

    In al 3-lea rand,aici e vorba de poezia lui Cosbuc,nu de Cosbuc omul…

  2. Maria spune:

    Ceea ce citezi nu mi se pare lipsit de sens, dar nu pot fi de acord cu modul parintelui de a vorbi.
    Nu asta spun versuile lui Cosbuc. La fel, nici despre Blaga nu sunt de acord cum ii foloseste versurile.
    As putea spune chiar ca parintele din care citezi vede in ambii scritori, doi demonizati.
    Ma face sa ma gandesc la faptul ca daca acel autor pe care il citezi, nu ar cunoaste Biblia, si intr-o zi ar da peste textul din „Cartea cantarilor”, ar iesi ceva ingrozitor.

    Pentru a combate ceea ce doresti tu, poti folosi alti autori care vorbesc mult mai clar si, mai ales, ale caror cuvinte merg la inima tinerilor!
    Prin textul asta ii indepartezi pe adolescentii care vor intra pe blogul tau, de a mai intra a doua oara sau de a invata ceva din ceea ce ai dori sa afle. Isi va schimba cineva viata citind randurile astea? Sigur, eu n-am de unde cunoaste lucrul acesta, insa ma indoiesc.
    Crede-ma, am studiat si eu manualele de Educatie sexuala si stiu ce imagini sunt in carticelele pregatite pentru copii de gradinita, despre ce face mama si tata in dormitor. Cu durere le-am vazut.

    Ti-am dat un sfat pe care il poti urma sau nu. N-am spus-o ca pe o critica, te rog sa ma crezi.
    Dumnezeu sa te ajuta in munca ta.

    R: Nu stim noi cum era fiecare poet,si Bacovia a scris ce simtea,ce avea sens pentru el,adica chestii macabre(pentru unii).Nu cunosc indeajuns literatura romana ca sa vorbesc despre asta.
    Cat despre scrierile parintelui,prefer drasticitatea lui decat ce se intampla azi in invatamant.
    Oricum,diferenta noastra de opinii nu ne face pe nici unu incalcatori de adevar. 🙂
    Multumesc!


    P.S. Referitor la ce ai zis ca a doua oara nu vor mai intra adolescentii pe blog,iti raspund ca scopul acestul blog nu este sa aiba trafic,ci sa marturiseasca adevarul.Cine e in cautare,va intra.
    Doamne ajuta!

  3. Maria spune:

    Acum te-am inteles mai bine.
    Doamne, ajuta!

  4. joseph spune:

    oameni buni,atata ingustime de minte nu am mai vazut nicaieri! sunt barbat,dar asemenea articole misogine imi stranesc un sentiment profund de dezgust!
    bineinteles,unele tampenii pe care le-am citit aici mi-au starnit zambete,ca de exemplu interpretarea data de tine/voi superbelor versuri ale lui Blaga:
    „Frumoaso / Ţi-s ochii-aşa de negri, încît seara / Cînd stau culcat cu capu-n poala ta / Îmi pare că ochii tăi, adîncii, sînt izvorul / Din care tainic curge noaptea peste văi / Şi peste munţi şi peste şesuri / Acoperind pămîntul / c-o mare de-ntuneric /
    E desluşit pentru oricine că poezia înfăţişează o lucrarea de vrăjire în care duhul negru al curviei, ce întunecă privirea femeii-diavol, pătrunde în sufletul netrebnicului pătimaş, îi orbeşte mintea, aruncînd asupra ei umbra nepătrunsă a păcatului, şi în acest chip îl face să nu mai vadă nimic nici din afara, nici din lăuntrul său.”
    CEEE??? poezia infatiseaza o lucrare de vrajire??? :)) buna,buna asta! oricum,am ras cu pofta!
    nu stiu cine a scris aberatiile astea, dar cred ca ar trebui sa puna mana sa mai citeasca ceva poezii de dragoste,poate chiar de-ale marelui poet si, in primul rand, roman, Mihai Eminescu… Pareri d-astea misogine am mai auzit eu la niste calugari ,dar cei care mi le-au explicat s-au dovedit a fi homosexuali,asa ca incep sa ma indoiesc nu numai de capacitatea intelectuala a celui care a scris tampeniile de mai sus.
    Sunt insa de acord ca manualele care se dau elevilor cu varste fragede reprezinta un real pericol pt educatia lor morala si religioasa si de multe ori imping elevii spre pacat.
    Inceputul articolului lasa de dorit prin acele formulari „nefericite” [ca sa nu zic misogine] referitoare la femei. Fratilor,e o tampenioe sa generalizati…nu uitati ca Hristos S-a nascut cu trup din Fecioara…iar primele care au vestit Invierea au fost mironositele si nu ucenicii,ca ei stateau inchisi in casa de frica evreilor… asa ca mai lasati femeile in pace,ele au rostul lor pe pamant,nu le ziceti ca-s vrajitoare… Tare as fi curios sa aflu daca autorul acestui articol e calugar…asa cred ca s-ar dezlega un mister!
    PS: sigur o sa ma credeti si pe mine „vrajit” de ochii vreunei „curve”,cum le numiti voi pe femei…

    R:Frate crestin,nu vreau sa te intreb de trairea ta duhovniceasca,nici de cate carti duhovnicesti ai citit nu te intreb,nici daca ti-ai consultat duhovnicul inainte de a arunca cu noroi,te intreb insa ce ai tu cu calugarii?Razvratirea ta de la asta a inceput vad,pe langa faptul ca ai inteles gresit cum pune parintele problema in articol.Femeia este ca o icoana,asa trebuie pretuita de catre barbat,asa sa o pretuiesti tu pe cea careia ti-ai daruit inima si te vei mantui,dar ca sa te mai tina Dumnezeu pe pamant,ca sa-ti mai dea inca o sansa pentru mantuire ai nevoie de rugaciunea neincetata a calugarilor,fara manastiri unde se spune neincetat „Doamne miluieste!”,noi am pieri in ghena iadului.
    Mai gandeste-te si lucreaza totul sub ascultare de duhovnic.
    Iarta-ma daca te-am smintit prin publicarea acestui articol,insa cum am mai raspuns cuiva,avem de ales intre aceasta pozitie si pozitia lumii,nu este alta alegere.
    Doamne miluieste!

  5. joseph spune:

    Frate crestin,nu stiu daca ar trebui sa-mi consult duhovnicul pentru fiecare comentariu pe care il scriu pe un blog.
    Si daca vrei sa stii ce am cu calugarii,afla ca nu am nimic cu ei in mod special.Ii iubesc si ii pretuiesc pe monahi si sunt cu totul de acord ca ei ne tin cu rugaciunile lor. Repet: pretuiesc adevaratii calugari,cei care sunt constienti de chemarea lor si de faptul ca manastirile unde ei vietuiesc sunt in aceste vremuri izvoare de apa vie pt credinciosii din lume. Insa am ceva intr-adevar cu acei calugari care sunt homosexuali! Si cand am spus ca astfel de pareri referitoare la femei le-am mai auzit la niste monahi care s-au dovedit a avea inclinatii „bizare”,nu am glumit. Poate nu ar trebui sa ma gandesc prea mult la pacatele calugarilor,dar cand am citit articolul m-am gandit imediat [poate am facut rau,dar asa s-a intamplat] ca e scris de vreun calugar mai „pacatos”. Am gresit,dar crede-ma ca gandul meu e de inteles dupa ce am cunoscut un episcop homosexual si eu insumi,mergand la o manastire,m-am trezit noaptea cu un calugar care imi facea sex oral.Un prieten de-al meu a fost agresat sexual si santajat de un calugar,iar un alt prieten de-al meu a suferit la varsta de zece ani un soc atunci cand s-a trezit si el pipait de un monah ajuns la o varsta venerabila… Asa ca,frate crestin,poate am motive sa am anumite indoieli…Stiu ca aceasta patima este larg raspandita in randul monahilor,de aceea ma intrebam daca autorul articolului [care a scris depreciativ la adresa femeilor] nu e cumva monah.Sa ma ierte Dumnezeu,poate autorul e om cu viata sfanta,nu neg aceasta posibilitate.Pur si simplu atitudinea lui misogina mi-a adus aminte de niste atitudini asemanatoare…
    PS: nu stiu nici daca am facut bine scriind ce am scris…sper sa nu smintesc pe nimeni,nu asta a fost scopul meu.Daca dvs veti crede de cuviinta ca un asemenea comentariu nu isi are rostul pe acest blog,nu-l acceptati,nu ma supar…
    eu am vrut doar sa critic acest articol.eu sunt de parere ca numai un om limitat mai poate debita asemenea ineptii despre femei,ca intr-o masura oarecare,fiecare femeie e o vrajitoare,si alte tampenii de genul asta.eu cred ca si femeia e creatia lui Dumnezeu si ca diavolul nu intra mai mult in femei decat in barbati…nu stiu cate femei posedate a vindecat Mantuitorul,parca erau mai multi barbati…oricum astea-s prostii,diavolul nu tine cont de sex,ci de altele atunci cand intra intr-un om.
    apoi,m-a dezamagit interpretarea pe care ati dat-o unei frumoase poezii de dragoste a lui Blaga.Eu sunt pasionat de genul acesta de poezie si cred ca ea scoate la iveala din om sentimente nobile,precum iubirea,tandretea,blandetea…nu vad nimic necrestin in asta. daca cineva condamna poezia lui Blaga ca fiind un imn satanist,la fel trebuie sa spunem si despre opera marelui Eminescu. inchei aici ca sa nu divagam prea tare. oricum, exista idei in articol cu care sunt de acord.Imi cer iertare daca v-am suparat cu ceva.Doamne, ajuta…

    R:Nu stiu cum poti accepta ca gresesti judecand si totusi iti crezi indreptatita judecata.
    Iubeste fara sa cartesti frate.
    Multi am auzit de calugari cu asemenea inclinati,dar din fericire nu toti ne-am oprit sa judecam.Am cautat partea buna si am urmat lui Hristos.Asa te sfatuiesc si pe tine sa faci.Fiecare vede pe cei din jurul sau dupa cum are el sufletul.
    Cine cauta pacat,pacat gaseste,cine cauta smerenie si dragoste,asta ii da Dumnezeu,asa ca fii mai atent ce cauti si unde te uiti mai mult.
    Nu poti iubi si ura in acelasi timp,e o iubire falsa,in inima nu incape si binele si raul,nu poti si cu Hristos si cu mamona.Daca spui ca iubesti calugarii,atunci de ce ii critici aici si spui lucrurile acestea urate? Din nefericire pentru tine,la judecata,Hristos te va intreba daca i-ai iubit pe calugarii pacatori la fel ca si pe cei vrednici si tu ai sa raspunzi ca nu,atunci Hristos o sa-ti zica: Oare tu nu ai stiut ca eu pentru pacatosi am venit in lume?Pleaca de la fata mea ca nu voia mea ai facut.
    Dumnezeu cu tine!
    Sa iubesti fara sa cartesti,oricand poti fi tu in locul aceluia si numai mila Domnului te-a ferit de acel pacat.

  6. joseph spune:

    dvs ati spus: „Daca spui ca iubesti calugarii,atunci de ce ii critici aici si spui lucrurile acestea urate?”
    1.Eu am spus ca iubesc calugarii care intr-adevar sunt calugari. nu am criticat decat pe cei care au inclinatii anormale.
    2.Spun aceste lucruri urate pt ca ele exact asa s-au intamplat.Daca s-ar fi intamplat ceva frumos,v-as fi spus. Aceste lucruri sunt urate pt ca ei le fac sa fie asa.Eu am spus doar adevarul.
    PS: multumesc pentru sfaturi.Am sa incerc sa le urmez,desi e foarte greu. oricum de mult m-am impacat cu situatia,dupa ce prima data am fost socat… dar simt o mare durere in suflet cand vad cati oameni se departeaza de Biserica tocmai din cauza comportamentului slujitorilor ei.
    Dumnezeu sa ne lumineze pe toti!

    R:Si poate ca tu,tocmai ai mai indepartat cativa…Trebuie sa iubesti si pe cei buni si pe cei pacatosi,nu face diferenta,ca nici Hristos sa nu faca diferenta.Nu judecam noi,poate cei care nu au aceasta patima au altele si vor muri cu ele si nu se vor mantui,iar cei care nu-ti plac tie vor cauta pocainta si vor primi imparatia cerurilor.Nu stim noi judecata lui Dumnezeu,nu e ca a noastra,are alte legi,pe cele drepte.
    Doamne ajuta,frate!

  7. NuConteaza spune:

    Am avut ceva timp la dispozitie sa studiez majoritatea religiilor monoteiste (printre care, mai asiduu, Crestinismul) si am incercat sa aflu cate ceva si despre partile lor mai putin luminoase (adica cele care nu ies la iveala doar din propovaduirea Sfintilor Parinti, din simpla citire a Bibliei, sau din asistarea la orele de religie din scoala).
    De precizat de la inceput (pentru a nu deziluziona pe nimeni) este ca nu vorbesc din punctul de vedere al unei credincioase, ci din cel al unei persoane interesate de ideologiile religioase. Una dintre ideile din Crestinism care ma scarbeste cel mai mult este chiar aceasta: asuprirea principiului feminin si subordonarea cu orice chip a femeilor, dar nu am crezut niciodata ca se poate ajunge atat de departe, ca se pot atinge limite atat de dezgustatoare si agresive.
    Daca am analiza religiile politeiste (ori mitologiile, depinde de cum vrei sa le privesti), am vedea ca panteonurile acestora cuprindeau si zeite, nu doar zei; deci entitatea feminina avea totusi scanteia divina, in egala masura cu cea masculina. Zeitatile feminine erau, de obicei, conectate cu natura, cu luna, cu ciclurile apelor, cu fertilitatea etc., desi nu era o regula generala. De asemenea, femeile luau parte la practici religioase, aveau aceleasi atributii ca si barbatii, uneori chiar mai importante ca acestia, iar societatea era organizata pe linia gintei matriarhale. Desigur, lucrul acesta poate fi irelevant daca activam strict intr-un sistem religios crestin (sau monoteist, in general), pentru ca aparitia unei singure zeitati dominante, de sex masculin, a dus la oprimarea principiului feminin si la excluderea acestuia din sfera divina.
    Ca femeia este anormala, ca este cea mai departata de Dumnezeu, ca se afla in stransa conectie cu diavolul si canalizeaza forta acestuia, ca este o „tarfa-vrajitoare” nu sunt decat interpretari proaste si rastalmaciri ale religiilor politeiste facute de catre Crestinism. Nimic nu ar trebui sa ne faca sa credem ca femeile sunt mai pacatoase, mai stricate sau mai impure decat barbatii, in societatea din ziua de astazi. Cum ar putea cineva sa creada ca femeile conduc lumea (cu ajutorul slabiciunilor barbatilor), cand exact acestia din urma conduc mare parte din atrocitatile societatii de azi? Printre multe alte lucruri, femeile nu au voie sa fie implicate in functiile Bisericii, nu au voie sa participe la o slujba bisericeasca la fel cum au voie barbatii, nu detin functii foarte importante, de cele mai multe ori sfarsesc prin a fi simple sotii, unelte de masturbare pentru „sculele”(sper ca nu e un cuvant prea obscen, avand in vedere ca l-ai folosit atat de des in randurile de mai sus) sotilor si crescatoare de copii, asa ca putem trage concluzia urmatoare: traim intr-o lume dominata de barbati.
    E discutabil, totusi, cine e cu adevarat bun, si cine e cu adevarat rau, daca natura(vazuta ca manifestare a principiului sacru feminin) nu e devastata prin incurajarea Crestinismului, daca raii de diavoli au dus la pierzania rasei umane, daca bunul Dumnezeu i-a salvat, daca Eva l-a ispitit pe Adam impotriva vointei acestuia, daca Eva a fost cu adevarat prima si singura sotie a lui Adam etc., dar pentru asta ar trebui sa port o discutie cu cineva care nu are mintea constransa de crestinism, care nu gandeste dogmatic si care isi permite propriile sale idei si opinii.

    <>
    Tratatele de medicina echivaleaza cu tipariturile pornografice pentru ca redau imaginea corpului uman lasand la o parte constrangerile impuse de monoteism? Adica trebuie sa ne simtim vinovati pentru trupurile noastre (si in special pentru cele feminine) pentru ca functioneaza cum trebuie, deci sunt pangarite de lumina luciferica? Zau, daca frustrarile de genul asta ar fi date la o parte si ti-ai cunoaste si accepta intreaga sexualitate nu ai avea de ce sa-ti vezi propriul corp ca o manifestare diavolesca.

    <>
    Reprezentantii Renasterii sunt vrajitori? Pentru ca incorporeaza in lucrarile lor elemente pagane? Renasterea a fost o perioada in care nici un artist nu s-a rupt din ordinea dorita de Crestinism, si asta se reflecta in toate marturiile scrise sau pictate care ne-au ramas de atunci. Artistii Renascentisti sustineau ca arta ar trebui sa aiba un mesaj religios si sa urmeze aceleasi canoane clasice de frumusete ca si pana atunci (deci, sa nu se abata de la o comportare cuviincioasa, decenta, si credincioasa), urau arta gotica pentru ca infatisa exact opusul ordinii crestine universale si era infatuata cu mesaje pagane. O mai buna cercetare a acestor fapte te-ar fi ajutat sa faci un comentariu mai exact, dar, cum stim cu totii, bunul Dumnezeu nu incurajeaza acumularea cunostintelor din toate domeniile.

    <>
    Serios? Foarte ciudat, cat timp am fost in scoala (si nu am fost la una de maicute) nu mi s-a predat deloc sexologie, si nici nu m-am simtit corupta (si am avut o gandire destul de critica), si am terminat scoala destul de curand. Acum ar trebui sa presupunem ca adolescentii nu ar trebui invatati cum se maturizeaza corpurile lor, si cum functioneaza organele lor sexuale doar pentru a nu crea o natiune fara de rusine, coordonata de uneltirile „curvei celei mari”? Grozav, atunci am obtine generatii intregi frustrate, constranse de unica dogma adevarata si curata, patrunsi de lumina divina, care chiar nu mai au habar ce se intampla cu ei! (sindromul omului pierdut si deziluzionat, prototipul credinciosului cu frica de Dumnezeu)

    <>
    Dar cati Sfinti parinti nu ridica Sfinte Biserici numai si numai din banii acestui stat antihristic, cate institutii religioase nu sunt scutite de orice fel de taxe din partea statului, pentru a facilita umflarea burtilor cu pui fripti si ingrosarea cefelor preotilor tot prin banii statului? Ciudat Statul asta Antihristic…poate diavolul nu e chiar atat de rau (incearca sa-l digeri putin inainte de a-l vedea ca pe un comentariu satanist).

    Nu o sa mai comentez interpretarea unor simple si inocente poezii ca pe niste lucrari ale diavolului, ca pe transmiterea dogmelor luciferice mediate prin intermediul poetilor, pentru ca e mult prea jenant, si ajung intr-un nivel de idiotenie prea periculos.

    R: A sti nu inseamna a cunoaste.

  8. NuConteaza spune:

    Hmm…se pare ca nu mi s-au salvat si citatele (erau puse intre caractere de tip unicode, deci probabil asta a fost cauza). Le dau mai jos, in ordinea fiecarui comentariu(de la „Tratatele de medicina”, in jos):

    – vorba tratatelor de medicina si tipariturilor pornofile (care e deosebirea?)

    – vrajitori din zisa „Renastere” (a paginismului)

    – „corupere de minori”; e tocmai ce face murdara sexologie predata în scoala

    – legiuirile si judecatile Statului antihristic

  9. NuConteaza spune:

    Quote:
    A sti nu inseamna a cunoaste.

    Deci eu nu stiu nimic, iar tu stii totul, asa cum ma asteptam. Nimic surprinzator sau iesit din comun.

    Si a cunoaste ce inseamna? Cum poti cunoaste adevaraul, fara sa apelezi la fanatism?

    R:
    Stii cand citesti,cand iti spune cineva.
    Cunosti cand experimentezi,cand simti.
    Fanatismul e foarte mult confundat cu apararea adevarului si asta nu pot sa-mi dau seama de unde pana unde,dar e total gresit.

  10. NuConteaza spune:

    Cu alte cuvinte, stii atunci cand reflecti cunostintele adunate din diferite surse, si cunosti atunci cand dispui de cunostinte derivate din experienta si intuitie. Nimeni nu poate spune precis, totusi, de unde provin cunostintele altcuiva. Eu am avut mereu cateva idei despre interconectia dintre microcosmos si macrocosmos(de exemplu), fara sa citesc nimic despre lucrul asta, iar mai tarziu am descoperit surse de informatii in care regaseam aceasta ipoteza. Cred ca limita dintre a sti si a cunoaste poate fi foarte fragila, uneori.

    Din punctul meu de vedere, fanatismul te face sa sustii cu tarie o idee (sau orice altceva) pentru ca ai un tip de atasament emotional fata de aceasta sau pentru ca nu vrei sa probezi si alta posibilitate, sa rupi ordinea dogmei.
    Apararea adevarului nu ar trebui sa te tina legat de o idee si sa te orbeasca in fata unei alte realitati. Prin incercarea unei idei incompatibile cu adevarul initial si gasirea argumentelor care dau la o parte indoiala ai putea intari increderea ta in adevar si ai obtine o viziune mai larga asupra acestuia.

    R: Te pierzi prea mult cu vorbele fara nici un folos si ajungi sa dai in paranoia.Eu o chestie iti zic,vezi unde ai sa gasesti implinirea,acolo e adevarul,dar implinirea adevarata,desavarsita,nu lumeasca,nu un fum de implinire(care poate veni si de la diavol),cauta implinirea desavarsita a lui Dumnezeu.
    Aia e cunoasterea.

  11. NuConteaza spune:

    Paranoia…
    Ma doare capul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s