Simonia sau Viata ca o prada- despre cumpararea harului

Posted: Octombrie 13, 2008 in Lumea Ortodoxiei
Etichete:, ,

Motto:”Argintul tau sa fie cu tine spre pierzare, fiindca ai soco­tit ca poti sa dobandesti darul lui Dumnezeu prin bani.”(F.A.8:20)
Simonie este fapta prin care, in schimbul unor bani, bunuri sau avantaje, ca si prin prietenie, nepotism, influente sau presiuni de orice natura, se obtine o hirotonie, eparhie, parohie, functie, distinctie sau avansare clericala, precum si admiterea, notarea, promovarea sau absolvirea in invatamantul teologic preuniversitar, universitar si postuniversitar.Cumpararea unui bun spiritual,sau legat de cel spiritual,cu bani sau alte bunuri materiale, cum a incercat sa faca Simon Magul (de aici denumirea de “simonie”) despre care vorbeste cartea Faptele Apostolilor(8:1-19).Vinderea sau cumpararea unui sacrament(de ex. Sfanta Preotie),a unui oficiu ecleziastic(de ex., oficiul de paroh),a unui obiect consacrat sau binecuvantat pe motivul ca e binecuvantat sau consacrat(de ex. ,un potir).”Atribuirea unui oficiu ecleziastic in mod simoniac este nula in virtutea dreptului”,spun canoanele.Simoniac este atat cel care pretinde sau impune mita, cat si cel care o ofera,o accepta,o mijloceste sau o patroneaza.Darea/primirea mitei atrage dupa sine caterisirea clericului,anatemizarea mireanului si nulitatea efectului.

Cei care isi cumpara parohiile prin simonie (simoniacii), cumpara Tarina Sangelui (Hacheldamah) pentru ingroparea strainilor(ingroparea duhovniceasca a enoriasilor),caci pe cel care este platit (naimitul) nu-l doare inima de oi, si fuge cand vede lupul venind (dinlauntrul sau).

Nici macar arhiereii si batranii iudeilor nu-ndrazneau sa repuna argintul vanzarii si al tradarii in vistieria Templului,caci era pret de sange (si inca sange nevinovat!) .Mai cu seama ca, vanzatorul, aruncand argintul in curtea Templului, s-a dus de s-a spanzurat (Mt.27:3-8).

Este,deci,suicidara simonia.

Cel ce a cumparat cu bani grei, cauta sa-si amortizeze “investitia” cu si mai ucigase miscari de administrare parohiala, pentru ca a-facerea sa devina, mai apoi, profitabila.

“Acesti barbati isi poarta idolii in inima si isi au ochii atintiti spre ceea ce i-a facut sa cada in nedreptati”.(Iezechiel 14:3)

Timpul liturgic actualizeaza si transfigureaza “nedreptatea fonda­toare”,jertfitoare,slavind Mana proniatoare a Ziditorului,pe cand luciferica “restaurare” a omului care l-a ucis pe Dumnezeu inlauntrul sau cauta o crunta si inumana razbunare.Inumana, pentru ca omul nu exista decat ca vietuitor dupa Chipul Ziditorului sau.

“Revolutiei bobului de grau”(v.In.12:24),ateul ii opune revolta maselor in­forme,impersonale,conduse subliminal,prin fraiele inconstiente (si deopotriva incontinente) sau subconstiente ale terorii patimilor reprosabile, blama­bile,reprobabile.

Pattern-ul fraternitatii se schimba, din cel euharistic(prin resorbtie) in cel fratri­cid,dualist,ninist,exclusivist,rezidual:ori Cain,ori Abel.Dioprosopismul fratricidului in locul sinaxei euharistice,spalarea in sange in locul spalarii picioarelor,eliminarea concurentului in locul inmultirii painilor.

“Vai de cel al carui nume e mai mare decat fapta!”,spunea sfantul Vasile cel Mare.

Fecioara astazi pe Cel mai presus de fiinta naste,si pamantul pestera de talhari Celui neapropiat aduce!Ingerii cazuti cu pastorii nelegiuiti pranzesc!…

Darurile de aur,smirna si tamaie cele duhovnicesti nu mai sunt neprihanita jertfa adusa Mielului Cel injunghiat mai inainte de zidirea lumii,ci dreapta lor s-a umplut de daruri;dar ce este mai mare:darul,sau Altarul care sfinteste da­rul?!(Mt.23:19)Si oare ce va da omul in schimb pentru sufletul sau?Cum voi multumi Domnului pentru toate cate mi-a dat mie?-Paharul mantuirii voi lua si numele Domnului voi chema!(Mt.16:26/Ps.115:3-4)

Acestia sunt dintre cei ce zic:”Sunt bogat si m-am imbogatit si de nimic nu am nevoie.”(Apoc.3:17) si “Voi strica hambarele mele si mai mari le voi zidi!”(Lc.12:18)

O,frate al meu pentru care S-a rastignit Hristos,uiti ca noi nu suntem ai nostri,caci am fost cumparati cu pretul Sangelui Fiului lui Dumnezeu intrupat(v.I Cor.6:19-20);uiti ca El a zis:”Daramati templul acesta(Templul Trupului Sau) si in trei zile iar il voi ridica!”(In.2:19)

“Nu stii ca tu esti cel ticalos si vrednic de plans si sarac si orb si gol!”(Apoc.3:17)

“Este spor care aduce omului paguba si este castig spre nenoro­cire.”
(Is.Sir.20:8)

“De acestia,zice sfantul apostol Iuda,fie-va mila cu teama,urand si camasa spurcata de (pe) trupul lor.”(Iuda 1:23)

“Luati aminte la voi insiva si la toata turma in care Duhul Sfant v-a pus pe voi episcopi,ca sa pastoriti Biserica lui Dumnezeu,pe care El a castigat-o cu insusi Sangele Sau!”(F.A.20:28)

Feriti-va de iubirea de argint si indestulati-va cu cele ce aveti,caci insusi Dumnezeu a zis:”Nu te voi lasa,nici nu te voi parasi.”(Evr.13:5)

“Din pricina banilor, multi au pacatuit si cine cauta sa se imbogateasca isi intoarce ochiul de la dreptate.
Intre incheieturile pietrelor se infige tarusul si intre vanzare si cumparare se va strange pacatul.”(Is.Sir.27:1-2)

“Sa nu fie vreunul desfranat sau intinat ca Esau,care pentru o mancare si-a vandut dreptul de intai nascut[…]”(s.cl.Evr.12:16-24)

“Fericit barbatul care n-a umblat in sfatul necredinciosilor si in calea pacatosilor nu a stat si pe scaunul hulitorilor n-a sezut[…]ca stie Domnul calea dreptilor,iar calea necredinciosilor va pieri.”(Ps.1:1,6)

“De pofteste cineva episcopie(sau preotie n.n.),bun lucru do­re­ste…”(1Tim.3:1sq.),dar sa fie neiubitor de argint si neagonisitor de castig urat.

La fel de valabil si pentru preot si pentru arhiereu este cuvantul sfantului Vasile cel Mare catre sfantul Grigorie de Nyssa,-fratele sau:”Mai bine este sa primeasca un scaun episcopal (sau parohie n.n.) cinste de la episcopul (sau preotul n.n.) sau decat invers”,caci,intr-adevar,vai,atunci,de cel al carui nume e mai mare decat fapta!

Cel care tinea in Legea Veche in engolpion Urim si Tumim,tine astazi viata si moartea,binecuvantarea si blestemul,focul si apa,iar “Dumnezeul nostru este si foc mistuitor.”(Evr.12:29)

De aceea,”slujiti Domnului cu frica si va bucurati de El cu cutre­mur”(Ps.2:11),”ca stie Domnul calea dreptilor,iar calea necredinciosilor va pieri.”(Ps.1:6)

Canonul 29 al sfintilor apostoli osandeste simonia in chip desavar­sit,irevocabil,exceptand chiar de la regula “non bis in idem” si dand indoita si definitiva pedeapsa:caterisirea si anatema.

“Daca vreun episcop,presbiter sau diacon ar dobandi aceasta vredni­cie(demnitate) prin bani,sa se cateriseasca si acela ce l-a hirotonit si sa se taie cu totul din comuniune(Biserica),ca Simon Magul de catre mine,Petru.”

Vezi si canoanele:2 sin. IV ec.;22,23 Trul.;4,5,15,19 sin.VII ec.;2 Sard.;90 Vasile cel Mare;Epist. lui Ghenadie si Tarasie-Contra Simoniei.

“Nu-ti pune mainile degraba pe nimeni,nici nu te face partas la pacatele altora!”,ii cere sfantul apostol Pavel episcopului Timotei(I Tim.5:22).

“Este cate un om intelept care pe multi invata si sufletului sau ii este fara de folos.”(Is.Sir.37:22)

“Iubirea de argint este radacina tuturor relelor si cei ce au poftit-o cu infocare au ratacit de la credinta,si s-au strapuns cu multe dureri.”(I Tim.6:10)

“Vai de cei ce dau dreptate celui nelegiuit pentru mita si lipsesc de dreptate pe cel drept!”(Is.5:23)

“Mai-marii tai sunt razvratiti si partasi cu hotii;toti iubesc darurile si umbla dupa rasplata.”(Is.1:23)

“Acestia sunt caini hrapareti care nu se mai satura;sunt pastorii care nu pricep nimic.Toti umbla in caile lor si se silesc pentru castigul lor.”(Is.56:11)

“Dreptul piere si nimeni nu ia aminte;se duc oamenii cinstiti si nimanui nu-i pasa ca din pricina rautatii a pierit cel drept.”(Is.57:1)

“[…]Ei cu totii,de la mic pana la mare,se dedau la jaf,si de la prooroc pana la preot,toti inseala,si leaga ranile poporului Meu cu nepasare,zicand:”Pace,pace!” si numai pace nu este.”(Ier.6:13-14 & 8:10-11)

“[…]Vai de pastorii lui Israel,care s-au pastorit pe ei insisi!”(Iez.34:2)”Asa zice Domnul Dumnezeu:Iata Eu vin la pastori:le voi cere inapoi oile Mele din mana lor si ii voi impiedica sa nu mai pasca oile Mele si nu se vor mai paste pastorii pe ei insisi si voi smulge oile Mele din gura lor si ele nu vor mai fi pentru ei o prada de sfasiat.”(Iez.34:10)

“Blestemat fie omul care se increde in om si isi face sprijin din trup omenesc si a carui inima se indeparteaza de Domnul!”(Ier.17:5)

Paharul urgiei Domnului,cupa maniei Sale se va pune in mana asupritorilor celui drept pe care l-au supus si caruia ii ziceau:”Pleaca-te la pamant ca sa trecem peste tine!Si tu faceai spatele tau ca un pamant si ca o cale pentru trecatori!”(Is.51:23)

“Fara pret ati fost vanduti si fara argint veti fi rascumparati,zice Domnul.”(Is.52:3)

In sedinta din iunie 2004,Sfantul Sinod al B.O.R. lua ferm (citeste “declarativ”) atitudine fata de simonie,semn ca la urechile P.F.P.P. Teoctist ajunsesera prea multe incunostiintari despre rapacitatea arhiereasca,despre “cupid(-)donum superaditum” si super-addiction.

Ce n-as da sa stiu ce gandesc unii dintre arhierei (cei vizati de tema in discutie,desigur) in mijlocul Saptamanii celei Mari,cand la Denie se canta:”Cand slavitii ucenici la Spalarea Cinei s-au luminat,atunci Iuda cel rau-credincios,cu iubirea de argint bolnavindu-se,s-a intunecat si judecatorilor celor fara-de-lege pe Tine,Judecatorul Cel Drept,Te-a dat.Vezi dar,iubitorule de avutii,pe cel ce pentru acestea spanzurare si-a agonisit.Fugi de sufletul nesatios,cel ce a indraznit unele ca acestea asupra Invatatorului.Cel ce esti spre toti bun,Doamne,slava Tie!”

Maestrul si constiinta crestina numita Dan Puric spunea intr-o conferinta ca,daca pe scena se joaca de pilda “Avarul” de Moliere,iar in sala se afla un avar,acesta nu va intelege ca mesajul piesei,subiectul acesteia i se adreseaza;el se va amuza copios impreuna cu ceilalti,gandind dupa “matricea” sartriana:”L’enfer c’est l’autres.”Celebrul dicton latin:”Castigat ridendo mores.”(=Rasul indreapta moravurile.) va fi valabil (si) in mintea lui doar pentru alteritatile anonime prezente aleatoriu,contingente siesi.Incongruent tematic si amoral,pe acest personaj pasiv spre static,de fundal si de strapontina,nu-l poti vedea decat socotindu-se pe sine de coniventa cu autorul piesei,ca un alter-ego al acestuia.El este obiectivul aparatului de filmat,nicidecum subiectul peliculei.Niciodata nu va tresari apocaliptic[deci (si) revelator]:”-Madame Bovary c’est moi!”Voyeurist (episcopos=supraveghetor) prin reflexele si reflectiile mentale,niciodata introspectiv sau autoreflexiv,fara autodafeuri.Apotropaic si centrifugal.Sau ”Noi nu,niciodata noi nu!…” Ori ca Petru (si ei in noaptea acestei lumi…interioare):”[…]Daca toti se vor poticni intru Tine,eu niciodata nu ma voi poticni.”(Mt.26:33)Asa vor fi spus intru sine la ipopsifiere si acestia (episcopii),cand au inceput a calca vulturul pe coada, preotii pe cap si mirenii pe bataturi.La fel ca si acestia,regele David n-a-nteles nimic din „maieutica” proorocului Natan,cand Natan incerca (prin pilda nedreptatii jertfirii singurei oite a saracului) sa-l ajute sa-nteleaga ca asemenea acelui stapan inuman a fost si el.Tot ce a putut scoate de la rege a fost o judecata dreapta asupra cazului,insa si aceasta doar pentru ca a avut sireata intelepciune de a-i expune datele „procesuale” ca fiind obiective, exterioare,straine persoanei sale si doar sub puterea sa responsabila de a judeca pricina.Intamplarea (emblematica) e pusa nu…intamplator (dar „in templum”) in corpusul rugaciunilor pregatitoare din randuiala Tainei Spovedaniei.De aceea,sa luam aminte!

Oare de cuvintele proorocului Isaia ce-or gandi chiriarhii,că-s de şagă?!”Domnul va tăia din Israel,intr-o singura zi,capul şi coada,ramura de finic si trestia.Bătrînii şi căpe(-)teniile sunt capul;proorocul si invatatorul mincinos sunt coada.”(Is.9:13-14)Este acest cuvant echivalentul biblic al proverbului romanesc:”Pestele de la cap se-mpute si de la coada se curata”?!Poate ca da,dar intr-o nota finala,de maximalism eshatologic,caci,iata,Mirele vine in miezul noptii pacatelor,-Hristos „este langa usi”.(Mc.13:29)

Imi vin in minte cuvintele patriarhului Pavle al Serbiei care,vazand „expozitia” de automobile negre,luxoase ale sinodalilor in timp ce mergea spre Catedrala,la Vecernie,a exclamat:”- O, vedea-i-ar Dumnezeu, cu ce ar fi mers dacă nu ar fi depus votul sărăciei?!”

“Mare este Artemisa efesenilor!”(F.A.19:28,34),(Inalt)Preasfintiti Parinti,mare este,mare era,nimic nou sub soare,si “castig mare da domnilor sai”!(v.F.A.16:16)

Pentru vremuri de cernere si indepartare de Dumnezeu,pentru toate neamurile,a fost cuvantul proorocului Zaharia:”[…]Eu voi ridica un păstor nebun in aceasta tara care nu va umbla dupa oaia cea pierduta si care nu va cauta pe cea ratacita si pe cea ranita nu o va vindeca si nu va hrani pe cea sanatoasa,ci va manca pe cea grasa si îi va smulge unghiile.”(Zah.11:16)

Vremea lepădării de credinţă (în duh,nu în literă) a si sosit.De aceea,”Cine e nedrept,sa nedreptăţească înainte.Cine e spurcat,sa se spurce încă.Cine este drept,să facă dreptate mai departe.Cine este sfant,să se sfinţească încă.”(Apoc.22:11)

Ţara are arhiereii şi preoţii pe care şi-i merită,care oglindesc „starea naţiunii”.Parintele Cleopa si parintele Arsenie Boca spuneau celor care se plangeau de clerici ca,daca n-au clerici buni,sa-i nasca si sa0i creasca intr-asa fel incat sa fie buni.Pana una-alta putem zice:Aşa arhiereu ni se cuvenea să avem,care de Dumnezeu nu se teme şi de oameni nu se ruşinează!(Doar unii,desigur,se-ntelege!)Mai zicea el,parintele Arsenie Boca,si altceva;ca in zilele cele de pe urma clericii vor fi ca mirenii,iar mirenii ca dracii.

Si-ntre unii,si-ntre ceilalti umbla aceasta vorba…pestilentiala:”Banii n-au miros.”De-ar sti ei de unde vine si cine-a zis-o!…În filmul “Duios,Anastasia trecea”,primarul îi spune învăţătoarei care-şi risca viaţa îngropand un partizan sarb împuşcat de nemţi în zona clisurii Dunarii (unde,cand canta cocosul,se-auzea in trei tari):”Domnişoară,lumea nu-i o biserică!,iar ea îi răspundea:”-Asa e,d-le primar,dar nici veceu public nu e!”Vorba de mai-nainte a zis-o imparatul Vespasian,cel care,intre reformele administrative,a infiintat si W.C.-urile publice,numite multa vreme de atunci dupa el,-vespasiene.Senatorilor care ii reprosau ca aduna venituri la buget dintr-o asa urat mirositoare indeletnicire,le-a raspuns:”Pecunia non olet!”,adica „Banii n-au miros!”

Ramanand in zona intelepciunii (pagane!) antice romane,imi amintesc de obiceiul vechi de la ceremonia de investire a papilor,ca un cardinal sa-i sopteasca noului ales cuvintele „Sic tranzit gloria mundi.”(=”Astfel trece gloria lumii”.) asemenea celor spuse candva Cezarului de un servitor care voia sa-l tina treaz dupa baia de urale,aclamatii,ridicari in slavi,ale multimii la intrarea sa triumfala in Roma:”Memento mori!Memento te hominem esse!Respice post te!”(=”Aminteste-ti ca vei muri!Aminteste-ti ca esti om!Priveste dupa tine!”)

Pentru ca “marirea schimba firea”,s-a randuit in Ortodoxie “slujba spalarii picioarelor” dupa Cina cea de Taina=Sfanta Liturghie a Joii celei Mari,dupa exemplul Mantuitorului Hristos.E anuala si e mai bine,dar…”tipic,tipic si la inima nimic.”

In ritul bizantin,ortodox,arhiereului i se pune sub picioare la hirotonie si la Liturghie in general un covoras,-“vulturul”(nu “vulturul de mare/cu pestele (i.h.t.i.s.) in gheare,se-ntelege).Un vultur cu aripile deschise si luminate de razele soarelui,care zboara deasupra unei cetati.Cetatea-lumea/via pe care trebuie sa o conduca (din cetatea sa episcopala) spre Soarele Cel mai inainte de soare si s-o aiba pururea sub privirile sale (supra)veghetoare (episkopos=supraveghetor),iar vulturul inchipuie curatia si ridicarea sufletului deasupra celor mundane,precum si inaltimea stiintei teologice cu care trebuie sa-i fie impodobit spiritul.Asadar,vulturul inseamna curatia,dreptatea si inaltimea dumnezeiestii cuvantari.

Gandul mi se duce spre “Vulturul si cocosul” lui Siluan Athonitul…Inruditi cu gainile sunt si paunii si fazanii…Ce trista impaunarea care opreste zborul a fazanului argus!Mantia arhiereasca trimite spre aceasta impaunare.E superba,dar o superba incatusare (v. puricele cu 99 de ocale de fier la picioare din basmele romanesti),incat,daca n-ar fi unu sau doi diaconi sa-i tina “trena”,realmente n-ar mai putea pasi/sluji.Un excedent imperial de gloria mundi ascuns sub faldurile neo-idolatriei contemporane,reprezentata de absolutizarea limbajului simbolic(avem si noi barocul nostru!).

“Elitonul” vietii bisericesti deja incepe sa semene cu steagul Uniunii Europene,iar Ortodoxia romaneasca sa se alapteze nu la piept de Sfinte Mame,ci la proiecte si programe.Intelepciunea populara contemporana spune ca mortul se acopera cu tarana,iar cel viu-cu hartii.-Sit tibi terra levis!Imi vine sa strig ca-n rugaciunea de dezlegare:”Rupe zapisul greselilor noastre,Doamne!”Spunea cineva odata:”Crestinii (primii) asteptau Imparatia lui Dumnezeu si s-au trezit cu institutia bisericii.”

Pentru cati dintre preoti si arhierei mai decide crestinul consatean/concitadin cu buna evlavie si bun nume daca este vrednic cel ce se aduce spre a fi hirotonit,cand arhiereii (de cele mai multe ori) il iau dintr-o localitate si-l hirotonesc intr-alta,hirotonia nemaifiind un eveniment de capetenie al parohiei (nici al celei din care provine “neofitul” sau “ipopsifiul”,nici al celei careia i se va pune pe/la inima)?!Acolo unde nu-l cunoaste nimeni,gura-casca striga formal:”Vrednic este!”Sau acest raspuns/hotarare de permisivitate il da doar corul adus de episcopul infailibil,transformandu-se intr-o formalitate,intr-un raspuns de strana.Ne spalam pe maini ca Pilat(in limbaj crestin,desigur),zicand:”-Cati suntem credinciosi…”si raspunzandu-ne tot noi intre noi,endemic si epidemic,plastic si…neo-plasmatic:”-Toti suntem credinciosi!”

Oare?!

Ce-ati zice daca v-as spune ca una dintre intrebarile pe care n-o pune nici un preot la Spovedanie(si cu atat mai putin un arhiereu) ar trebui sa fie:”Participand la o hirotonie (de diacon/preot/arhiereu) ai dat marturie punandu-te chezas asemenea nasilor pentru vreun candidat,raspunzand:”Vrednic este!” fara sa-l cunosti sau stiind bine ca e nevrednic??!”

Nu stiu cum se deschid lucrarile unui consistoriu eparhial sau protopopesc,dar parca,pentru asemenea “lucraturi”, imi vine sa propun un polihroniu de consistoriu:

“De Stapanul si Arhiereul nostru,Doamne,ne pazeste!”

Dar poate ca:”Asa Arhiereu ni se cuvenea sa avem;care de Dumnezeu nu se teme si de oameni nu se rusineaza!Ca mare este Artemisa efesenilor!”

7oct.2008,Păstorul singuratic

Anunțuri
Comentarii
  1. […] Simonia sau Viata ca o prada- despre cumpararea harului […]

  2. bufnitadindaramaturi spune:

    „Domnilor,a tacut poetul!Semn rau!Ne-or blestema urmasii!”

  3. Cristi spune:

    Consider ca simonia e cea mai mare problema a BOR.
    Ar fi bine daca ar fi eradicata sau macar ingradita de Sfantul Sinod.
    Articolul e un semnal de alarma binevenit.
    „Cine are urechi de auzit sa auda”.

  4. bufnitadindaramaturi spune:

    Cine sa eradicheze sau macar sa-ngradeasca simonia?!Cei care si-au cladit vladicia pe ea?!Cei care au beneficiat si beneficiaza in continuare de pe urma ei?!Credeti ca-si vor innamoli singuri fantana fantasmelor?!Ca-l vor scuipa pe Satana in ochiul atoateveghetor?!Pai nu scrie pe el:”In God we trust”?!”-Dă,Doamne!…”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s