Televizorul,arma distructiva a sufletului-Mesaje false din filme

Posted: Octombrie 21, 2008 in Inselari, Laice
Etichete:, , ,

Violenţa este răsplătită (!) şi rareori are consecinţe negative: în 73 % dintre scenele de la televizor, răufăcătorii scapă nepedepsiţi.

Violenţa e pretutindeni. Un celebru psiholog relata exemplul unei fetiţe, care, la auzul veştii că tatăl unei prietene murise, a întrebat: „Cine l-a omorât?”. Întrebarea reflectă presupunerea ei (rezultat al privitului la televizor) că violenţa este cauza normală a morţii.

Violenţa e necesară. Majoritatea actelor violente sunt comise de „băieţii buni” pentru a-i învinge pe cei răi. De aici, copiii învaţă că violenţa e nu numai necesară, dar şi eroică.

Violenţa e amuzantă Mai ales în desenele animate, personajele se lovesc între ele spre a stârni râsul.

Violenţa e plăcută . Majoritatea eroilor de acţiune găsesc plăcere în a se lupta şi chiar în a ucide.

Violenţa în „Desenele Animate”

Desenele animate – nevinovate numai în aparenţă, au un caracter hipnotic, înrobesc sufletul copilului. Creează viciul privirii necontenite la televizor. Acum se uită la desene animate, iar după 12-14 ani la filme de „acţiune”, de război, la filme pornografice, de extremă violenţă şi de groază. În afară de aceasta, desenele animate de astăzi umblă tot mai vădit la modelarea unei concepţii false a copilului despre Dumnezeu şi lume. În unele desene animate, eroul principal este un personaj pus pe pozne şi, chiar dacă are corniţe, este prezentat astfel încât să devină cât mai simpatic. Potrivit învăţăturii creştine însă, demonul – chiar mic dacă este – nu este decât tot un lucrător viclean al răutăţii şi împreună colaborator cu fraţii săi încornoraţi mai mari, în urzirea de planuri meşteşugite spre pierderea neamului omenesc.

Roboţii cu ochi roşii si aripi (draci moderni) care se războiesc între ei şi ucid cu aberantă cruzime, inoculează copiilor setea de violenţă. Imaginile desenelor animate care se mişcă repede zăpăcesc mintea copilului, îl fac şi pe el să fie sucit, să n-aibă astâmpăr, îi răpesc dorinţa de învăţătură. Violenţa desenelor animate trece în realitate. În Rusia sunt astăzi 100.000 de copii asociaţi în grupări ucigaşe. La noi, în România, crimele îngrozitoare săvârşite de unii copii i-au făcut pe responsabilii de la Televiziune să însemneze, prin buline, cercuri, triunghiuri si pătrate colorate, filmele nocive pentru copii. Dar aceasta este oare de ajuns spre a opri vizionarea acestor filme de către copii, ai căror părinţi sunt ei înşişi în gravă confuzie morală, iar celor care dau pe post asemenea producţii cinematografice ucigătoare de suflete le vor fi de ajuns bulinele si celelalte semne spre a se apăra la dreapta şi înfricoşata Judecată a lui Hristos?

Dar filmele artistice nu sunt singura sursă de agresivitate. Nici nu trebuie să dăm alt exemplu decât desenele animate pentru a descoperi multe momente de violenţă. În prezent, pe unul dintre canalele destinate copiilor, este difuzat X-Man, unul dintre cele mai controversate desene animate, din cauza mesajului său violent. Acţiunea se desfăşoară în jurul unor eroi mutanţi, dotaţi cu puteri supranaturale, care fac din ei nişte războinici brutali. Aceştia se luptă cu personajele „negative”, la rândul lor întruchipaţi de monştri. Scenele de luptă sunt extrem de lungi, acompaniate de muzică pe ritm accelerat, explozii şi sunet de arme. Niciodată cei răi nu sunt aduşi în faţa justiţiei, fiind exterminaţi de către mutanţii eroi. Este normal ca, la această vârstă, copiii să aibă ca idoli superiorii (mai ales pe cei din desenele animate), deoarece sunt înzestraţi cu puteri fantastice. Copiii înţeleg că sunt neputincioşi, că sunt dependenţi de părinţi şi de alţi adulţi din viaţa lor şi compensează acest lucru identificându-se cu personaje puternice. Atât timp cât cei admiraţi de ei sunt justiţiari ai binelui, lucrurile sunt foarte fireşti. Problema este că ei se pot identifica şi cu personaje deosebit de agresive, care folosesc lupta ca scop în sine, doar pentru simplul fapt că aceştia apar ca singura ofertă de pe ecran.

Efecte

Din păcate, influenţa violenţei mediatizate pe toate canalele de televiziune sau în presă nu se manifestă numai pe termen lung, ci are şi efecte imediate. Doi copii de zece ani, având aceleaşi capacităţi intelectuale şi provenind din medii similare, au văzut, unul – un film nonviolent, iar celalalt – un film violent. Apoi, amândoi au fost rugaţi să continue fraza:“ Un băiat mergea pe stradă. La un moment dat, cineva îl împinge şi el cade”. Iată cum a continuat copilul care tocmai urmărise un film nonviolent: “Acela era un alt băiat, care nu vedea. De fapt, acel copil era un neajutorat, care dorea sa treacă pe celălalt trotuar. Lăsând supărarea deoparte, băiatul l-a ajutat ” . În schimb, copilul care a urmărit pelicula violentă a continuat astfel: “Într-o zi, Mihai mergea pe stradă. Dintr-o dată, a fost înconjurat de o gaşcă de băieţi. Ei voiau să-i ia banii. Refuzând să-i dea, aceştia l-au împins în stradă. Atunci a trecut o maşină şi l-a călcat pe picior”. „. Este încă proaspăt în minţile noastre cazul băiatului de 13 ani din Alexandria, care, după ce a urmărit filmul de groază Scream III, şi-a ucis cu lovituri de cuţit sora mai mică. (Filmul respectiv arăta, cu lux de amănunte, cum un individ care poartă o mască ucide cu un cuţit mai multe persoane.)

Este oare posibil ca orice copil care se uită la un film violent să comită o faptă violentă? ? Răspunsul este „nu”. Violenţa mass-media este doar unul dintre factorii care sporesc riscul unui comportament agresiv, dar singură, în mod cert nu poate să ducă la comiterea unor fapte grave.

Indicii ale unui comportament violent la copii. . Este bine ca acestea să fie observate din timp, înainte ca minorul să aibă o conduită agresivă propriu-zisă (implicare în bătăi, încercări de a-i răni pe alţii etc.).

• Mânie intensă : atunci când este furios sparge, trânteşte, loveşte tot ce îi apare în cale, aduce injurii şi îi ameninţă pe cei apropiaţi; • Pierderi frecvente ale cumpătului şi izbucniri necontrolate; • Iritabilitate extremă; • Impulsivitate foarte mare: nu se gândeşte la consecinţele acţiunilor sale; • Devine cu uşurinţă frustrat: atunci când ceva nu este conform dorinţelor sale îşi pierde răbdarea, controlul, începe să plângă sau are manifestări agresive.

Expunerea la violenţă induce agresivitatea prin:

Imitare

Copiii imită acţiunile părinţilor, pe ale prietenilor şi pe ale eroilor din filme, mai ales când acţiunea lor este recompensată. Iar atunci când consecinţele violenţei nu apar, copilul învaţă că nu se produce nici un rău serios şi se identifică cu actorul principal.

Desensibilizare

Cu cât vor vedea mai multă violenţă, cu atât li se vor părea mai normale comportamentele agresive şi le vor accepta mai uşor. De asemenea, vor deveni mai suspicioşi şi se vor aştepta ca cei din jur să acţioneze violent. Poate apărea sindromul „lumii rele”, în care copilul să privească mediul înconjurător ca fiind ostil şi primejdios.

Justificare

După ce priveşte scene violente, un copil care s-a comportat agresiv scapă mai uşor de vinovăţie şi găseşte o justificare pentru acţiunile sale. El se va simţi mai puţin inhibat în a întreprinde acţiuni violente.

Sursa:http://credinta-ortodoxa.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s