Arhivă pentru noiembrie, 2008

Scrie în Biblie (Galateni 6:7): Să nu vă lăsaţi înşelaţi; să nu râdeţi de Domnul: căci ce a semănat omul, aceea va şi culeger1;

Iată povestea câtorva bărbaţi şi femei care L-au luat în râs pe Domnul:

John Lennon (Cântăreţ):

Cu câţiva ani înainte de a muri, într-un interviu pentru o revistă americană, el a declarat:Creştinătatea va lua sfârşit, va dispărea. Nu este nevoie să îmi susţin această idee. Sunt sigur. Nu am ce spune despre Iisus, însă cei ce-L urmau erau oameni prea simpli, astăzi noi suntem mai cunoscuţi decât El; (1966).

Lennon, după ce a declarat că membrii formaţiei Beatles erau mai cunoscuţi decât Iisus Christos, a fost împuşcat de şase ori.

(mai mult…)

Omul si internetul

Posted: noiembrie 30, 2008 in Articole, Inselari, Laice, Stiinta si Religie
Etichete:, , ,

internet-explorer-superman
Lumea virtuală a Internetului se vrea a fi, din perspectiva unora, o lume paralelă celei reale, o copie mai bună a ei. Deşi mulţi specialişti recunosc că până la atingerea acestui deziderat mai este un drum destul de lung de parcurs, germenele „noii lumi” care există prezintă o atracţie care nu poate fi neglijată. Numărul cetăţenilor acestei lumi creşte vertiginos şi în ciuda faptului că va trebui să mai treacă încă multă vreme până când iluzia ciberspaţială va putea să concureze cu originalul se pot întrezări o serie de pericole. Mulţi au tras un semnal de alarmă văzând anumite capcane întinse de noua tehnologie: diluarea conflictelor sociale şi apoi însingurarea tot mai accentuată a individului, ispita pentru cei neadaptaţi acestei lumi de a se refugia într-o lume paralelă în care parcă orice este cu putinţă, pierderea criteriilor clare de orientare şi anihilarea ierarhiei de valori deja existente, decorporarea omului şi ştergerea graniţelor dintre vis şi realitate, dintre posibil şi îngăduit etc. .

(mai mult…)

internet
Este de ajuns a arunca doar o scurtă privire asupra acestui început de mileniu pentru a observa rolul din ce în ce mai mare pe care îl deţine informaţia (este foarte cunoscută expresia „A cunoaşte înseamnă a fi puternic”), mass-media şi, implicit, relativ noua tehnologie a Internetului. Mulţi dintre noi au auzit şi aud tot mai mult despre această nouă tehnologie iar veştile „trâmbiţate” acum la început de drum sunt în mare parte pline de optimism şi speranţă. Ce putem spune cu siguranţă este că odată integrat în vieţile noastre Internetul nu va mai dispărea. Dimpotrivă, locul deţinut de el în viaţa societăţii noastre va creşte, şi aceasta deoarece el promite să înlocuiască o bună gamă de activităţi umane. Începând cu ultima decadă a secolului trecut, când Internetul a început să devină tot mai popular, el s-a transformat într-o tehnologie care să preia, transforme şi redea întreaga cultură. Astfel, monitorul calculatorului a început să înlocuiască ecranul cinematografului şi al televizorului, peretele galeriilor de artă, biblioteca şi cartea, manualele şcolare etc. Întreaga cultură trecută şi prezentă a ajuns să fie „computerizată”, filtrată prin computer. Oamenii au început să creeze artă, să se joace, să vizioneze filme, să asculte muzică, să contabilizeze actele de firmă etc. folosindu-se tot mai mult de computer.

(mai mult…)

Călugării fără venituri vor beneficia de asigurări de sănătate plătite de la bugetul de stat

476595121_e19ac9328e

Site-ul realitatea.net anunta in data de 28.11.2008 ca guvernul Romaniei a decis in sedinta de joi sa acorde asigurari de sanatate calugarilor si calugaritelor din Manastirile romanesti.

Pe langa articolul integral va prezint mai jos si cateva reactii a cititorilor publicatiei online.

(mai mult…)

czc

Duminica, 30 noiembrie 2008, dupa Sfanta Liturghie (ora 12:30-13),slujba de pomenire la Biserica Sapientei
(Bucuresti – Str Sapientei, zona Izvor, in spatele Bisericii Mihai Voda).

Parastasul este inchinat sfintilor, martirilor si eroilor (inca necanonizati ai)
neamului romanesc, luptatori intru adevar si credinta si personalitatilor romanesti cu totii adormiti in decursul vremii in luna noiembrie.


Capitanul Corneliu Zelea Codreanu † Padurea Tancabesti, 1938

(mai mult…)

gardasil

„Every Masonic Lodge is a temple of religion; and its teachings are instruction in religion.”
Albert Pike


Written by Jerry Golden

This report will shock and upset some; it is one I have put off for over 4 years. After struggling with it I have decided now is the time to write it. Knowing it could be misunderstood as anti-Semitic. God forbid that I a Jew should ever say or do anything that would be remotely considered as such, but I must admit this report does not come easy for me. The fact still remains that an evil force has been put into place in Jerusalem and has spread throughout Israel, in preparations for the end time and the seat of the anti-Christ. For if we are to believe that the anti-Christ is to have his seat on the Temple Mount, then we must come to grips with some truths not being preached today. One such truth is the foundation for such a move of the Devil must be underway even as we speak if this is to happen. Or we simply are not in the end days. This report will prove that such a move is underway and has been for quiet some time. It will be accepted by some and rejected by others, but that is the way it goes.

(mai mult…)

blazon-bizantin
(La 70 de ani de la congresul ”pan-ortodox” de la Constantinopol)

Episcopul Fotie de Triadiţa

În 1919, încă pe timpul aflării sale necanonice în scaunul arhiepiscopal de la Atena, francmasonul Meletie Metaxakis pune în faţa Sinodului Bisericii din Grecia chestiunea schimbării calendarului.
Meletie propune formarea unei comisii pentru studierea acestei probleme.
Sinodul Bisericii din Grecia aprobă propunerea şi emite directiva corespunzătoare.
Comisia înfiinţată trimite Sinodului următorul text definitivat: „După părerea comisiei schimbarea calendarului iulian, dacă acest fapt nu contravine principiilor canonice şi dogmatice, poate fi realizată cu condiţia acordului tuturor celorlalte biserici autocefale şi. înainte de toate, a Patriarhiei Constantinopolului, căreia s-ar cuveni să i se dea libertatea oricăror iniţiative în acest domeniu, cu condiţia să nu se treacă la calendarul gregorian, ci să fie elaborat un nou calendar, mai exact din punct de vedere ştiinţific, purificat şi de alte neajunsuri proprii ambelor calendare – celui iulian şi celui gregorian”.
(mai mult…)

pelerin

Danion Vasile

Scriu aceste rânduri pentru a încerca să transmit cititorilor puţin din bucuria şi emoţia pe care am simţit-o în Sfântul Munte. Cititorii ştiu că frumuseţile duhovniceşti sunt greu de îmbrăcat în cuvinte. Ceea ce voi scrie nu reflectă decât în mică măsură cele trăite. Dar scriu pentru a trezi în inimile tinerilor şi bărbaţilor ortodocşi dorinţa de a ajunge ei înşişi în acest loc sfânt. Sau mai bine zis pentru a spori această dorinţă, pe care mulţi o au, dar nu ştiu să se lupte pentru a o împlini. Despre Sfântul Munte, minunile şi cuvioşii pe care le-a rodit, s-au tipărit multe cărţi. Ele au generat o atracţie puternică faţă de spiritualitatea athonită. Mulţi s-au mulţumit să citească, şi puţini au încercat să ajungă acolo.

(mai mult…)

parintele-dionisie-ignat-de-la-colciuDespre  mândrie: Mândria e cea mai primejdioasă patimă. Toate patimile, toate păcatele  se iartă foarte lesne, şi te îmbrăţişează Dumnezeu şi te duce în Împărăţia Cerului. Însă la Împărăţia Cerului sub nici un motiv nu poţi înainta cu înălţarea minţii, cu mândria. Ispititorul, satana cel mare, e foarte deştept, şi ştie lucrul asta. De aceea seamănă în omenire înălţarea minţii şi tulburarea, adică mândria, ca să nu poată înainta omul la Împărăţia Cerurilor. Căci Sfintele Scripturi aşa spun, că, din bunătatea Lui, Dumnezeu vrea ca acolo unde a fost împărăţia satanei cea atâta de înfricoşată şi mare, care a căzut din cauza mândriei, acolo să completeze locurile acelea cu sufletele bunilor creştini şi ale călugărilor care s-au aflat la Dumnezeu. Dar acolo nu poţi ajunge dacă ai înălţarea minţii, sub nici un motiv! Doar cu smerita cugetare poţi ajunge acolo! De aceea, ispititorul instalează în sufletul copilului, de mic, înălţarea minţii, mândria, lucru care zicem că nu-i nimic, şi de fapt acela-i cel mai dăunător, cel mai primejdios pentru mântuirea sufletelor noastre.
(mai mult…)

7973

Monah Zotic (Gaevski) (Manastirea Noul-Neamt)

Vârsta prescolara (0-6 ani)
Sa ne întrebam, de la ce vâr-sta începe educatia cres-tina a copiilor? Intuitia ne sugereaza: de la cea mai frageda. Ba si mai mult, mitropolitul Anto-nie de Suroj ne spune ca: “Mie mi se pare ca educatia si cresterea duhovniceasca a copiilor începe în pântecele mamei. Si daca mama traieste întru Hristos, daca traieste o viata curata, o viata în rugaciune, daca primeste Sfintele Taine ale Bisericii, atunci si copilul participa la acestea toate. De aceea, pe parcursul tuturor lunilor pâna la nastere, copilul este una cu mama si nu e posibil nici într-un chip sa-i desparti”.
(mai mult…)

26348

Atunci cînd sînt întrebati: ce e mai important în viata unui crestin ortodox, ce este important în procesul de educatie al unui copil, multi parinti raspund: participarea la serviciul divin, îndeplinirea poruncilor, ascultarea de parinti s. a.
Dar mie îmi pare ca cuvintele unui staret, care a trait pe muntele Athos si care a educat o multime de ucenici, se pot aplica nu numai fiilor duhovnicesti, ci si parintilor.
Acest staret spune catre fiul sau duhovnicesc: “Daca vreodata Dumnezeu îti va aduce tie fii duhovnicesti, tu sa-i înveti pe ei cum trebuie sa se roage, iar rugaciunea la rîndul ei îi va învata toate celelalte”.
Si daca noi dorim sa-i educam pe copiii nostri în credinta ortodoxa, trebuie sa-i ajutam pe ei sa comunice cu Dumnezeul Cel Viu, Care este Sfînta Treime. Si în primul rînd, sa-i învatam cum sa se roage, ca legatura cu Dumnezeu sa devina fundament al vietii lor pe viitor.

(mai mult…)

rn2

1. “Tot ce este în Biserică, precum şi cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul lui Hristos ne cheamă din această lume la veşnicia lui Dumnezeu. Mult se sminteşte omul în Apus, mai ales în Apus, cred, fiindcă nu-şi dă seama. Încearcă să facă în Biserică un om mai bun, încearcă să facă o societate mai dreaptă, dar se uită prea mult că, în definitiv Biserica n-are esenţial în vedere decât ceea ce urmează de la moarte încolo. Fiindcă moartea nu există şi omul nu poate muri.

(mai mult…)

rn

1. “ Biserica ortodoxă nu este o Biserică între altele, ci este, pur şi simplu, firea în care Dumnezeu l-a creat pe om. Esenţa Ortodoxiei este firea omului. Şi a luat în istorie nume de dreaptă slăvire, nume foarte frumos şi foarte sugestiv, adică nume care trădează, dacă vreţi, ceea ce au căutat Părinţii cei adevăraţi, care n-au căutat nici slavă lumească, nici filosofie mai adevărată, ci au căutat un singur lucru: să rămână în dreapta slăvire, descoperită de Însuşi Dumnezeu; au încercat să păstreze nestricată viziunea acestei firi omeneşti”.[…]

(mai mult…)

avondios
+ Avondios
Episcop Vicar
Mitropolia de Milano

Aceasta este o discutie, sau mai de graba o privire de ansamblu care nu reprezinta opinia oficiala a Bisericii noastre traditionale , insa am adus-o in discutie , deoarece consider că conţine multe elemente demne de reţinut şi de meditaţie. Ecumenismul este adesea lipsit de claritate, sinceritate şi dragoste, prea mult spaţiu este ocupat de jocurile diplomatice, lumesti ,politicilor inter religioase care adesea sunt împotriva cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos si Sfintelor Canoane ale Sfintei Biserici Ortodoxe, detinatoare ale Adevarurilor de Credinta. Biserica care in decursul sau istoric a spus raspicat Nu ereziilor, luptand impotriva lor si fiind lipsita de ambiguitate!
(mai mult…)

26923

Care ar trebui sa se citeasca la Litania din Duminica Biruintei Ortodoxiei (Sinodicon):

Ierarhul: „DATORI suntem lui Dumnezeu ca o data pe an sa-I aducem multumire in acea zi cand am redobandit Biserica lui Dumnezeu, s-au dovedit dogmele adevaratei credinte si s-au aruncat hulele rautatii.”
[…]
„Apoi sunt cuvintele Domnului, care trebuiesc luate prooroceste: Si se faceau atunci innoirile in Ierusalim, si era iarna, a spus El. [Prin iarna se intelege] fie cea duhovniceasca [iarna] potrivit careia neamul jidovesc ridica vartejuri de sete de sange si turbare impotriva Mantuitorului nostru, fie ceea ce tulbura simturile trupesti cand se schimba vremea si se face ger.”
[…]

(mai mult…)

vladika-averky

„Omul cel mai puternic din lume este cel ce se află în singurătate. Henrik Ibsen

Cei ce l-au cunoscut pe Arhiepiscopul Averchie în perioada când era egumenul şi rectorul mănăstirii şi seminarului Holy Trinity de la Jordanville îşi amintesc bine prezenţa sa fizică impunătoare. Era de statură înaltă, cu barbă albă, păr bogat şi sprâncene stufoase. Ochii lui mari te priveau drept în suflet. Modul său de comportare vădea un caracter nobil, şi o demnitate sufletească calmă. Niciodată nu era grăbit. Nu-l interesa ce gândesc oamenii despre el şi nu încerca să impresioneze pe nimeni. Cu toate că era conştient de natura principiilor vieţii pământeşti şi avea o atitudine realistă faţă de semenii săi, părea vizibil detaşat de lucrurile pământeşti. Nu găseai la el nimic lumesc. Nu auzea bine – defect care îl ferea de năpădirea minţii cu vorbe deşarte. Iar când auzea în preajmă vorbărie goală, îşi scotea demonstrativ aparatul său de ascultare.
Părintele Gherman de la Frăţia Sfântul Gherman de Alaska (fost seminarist la Jordanville) îşi aminteşte că Arhiepiscopul Averchie era un adevărat păstor creştin. El nu spunea doar, „fă aceasta şi nu fă aceasta”, ci îţi prezenta întreaga filozofie a vieţii ortodoxe în aşa fel, ca oamenii să înţeleagă de ce trebuie să facă un lucru şi nu altul.

(mai mult…)

pc
Lumea contemporana il starneste pe copil catre pacat la fiecare pas. De-abia reuseste copilul sa iasa din starea de frageda pruncie, ca din toate partile il pandesc deja inrauririle ucigatoare de suflet.
La aceasta contribuie cateodata si parintii „iubitori”; mai inainte de toate, prin aceea ca nu-si educa fiul sau fiica potrivit severelor principii ale comportamentului crestin, ci atata inclinatiile pacatoase ale firii lor, le stimuleaza dezvoltarea in directia pacatului. Sunt satisfacute toate capriciile posibile ale micutului: el capata alte si alte not jucarii, jocuri, distractii si amuzamente. Un asemenea copil nu stie ce este infranarea; el traieste calauzindu-se dupa o singura porunca: „eu vreau”.
Si iata ca astfel pruncul creste potrivit zicalei ruse „parintilor ocara si neamului rusine”. Un asemenea om si la varsta adulta se inconjoara de „jucarii”, distractii si comoditati; el nu poate sa se opuna patimilor si se cufunda din ce in ce mai adanc in abisul pacatului.
lar jucariile din ziua de azi – si cele pentru copii, si cele pentru aduiti – sunt infinit de variate. Cei ce le fabrica folosesc ultimele realizari ale electronicii. Pentru ce ? Ca sa-l distreze pe „consumator” intr-un mod nou, inedit. lar „a-l distra” inseamna a-l distrage de la o atitudine serioasa, responsabila fata de viata, a-l abate de pe calea cea stramta, calea mantuitoare, si a-l trage spre pieire, pe calea cea batatorita a jocurilor si distractiilor.

(mai mult…)

masonic-symbol-white

Siteul catholica.ro a prezentat recent un volum in care un fost mason isi marturiseste experienta in cadrul lojilor franceze. Prezentam mai jos un fragment din confesiunile sale cu introducerea oferita de siteul citat.

Maurice Caillet, „venerabil” dintr-o lojă franceză timp de 15 ani, dezvăluie câteva secrete ale Masoneriei într-o carte publicată recent cu titlul: „Am fost mason” (LibrosLibres). Volumul dezvăluie şi influenţa decisivă a Masoneriei în elaborarea şi aprobarea unor legi cum este cea a avortului în Franţa, la care Maurice Caillet, ca medic, a participat activ. Născut la Bordeaux în anul 1933 şi specializat în ginecologie şi urologie, Caillet a efectuat avorturi şi sterilizări înainte şi după legalizarea în ţara sa a întreruperilor de sarcină. Membru al Partidului Socialist Francez, a ajuns să ocupe funcţii însemnate în administraţia sanitară.

Interviul prezentat în continuare a fost acordat agenţiei Zenit, fiind tradus de pr. Mihai Pătraşcu pentru Ercis.ro.
(mai mult…)

l_iorga

,,Nu, categoric nu(;). NICI NICOLAE IORGA ŞI NICI VIRGIL MADGEARU NU AU FOST UCIŞI DE CĂTRE LEGIONARI. De ce? Fiindcă Iorga şi legionarii gândeau la fel! Se completau reciproc întru slujirea intereselor eterne şi legitime ale Neamului! (Parcurgând comparativ, şi fireşte nelimitativ, spre pildă, «Cărticica şefului de cuib» a lui Codreanu şi «Discursuri parlamentare» a lui Iorga, vă dumiriţi îndată.)
Aceea însă, căreia atât Mişcarea Legionară cât şi Nicolae Iorga îi erau profund incomozi, întrucât îi demascau public obiectivele şi acţiunile antiromâneşti, era puterea iudaică. Înstăpânită absolut pe Rusia. Prin lovitura de stat iudeocomunistă din 1917 ( Lenin – Ziderblum – precum şi Stalin – Djugaşvili – sunt evrei!).
Aşadar, dacă Evreii ajunseseră stăpânii Statului sovietic, iar N.K.D.V.-ul (K.G.B.-ul) este Organ de Stat, teza potrivit căreia Traian Boieru (şeful asasinilor fizici ai marelui savant Român) era, de fapt, agent sovietic, infiltrat în Mişcare ca membru cu scopul de a o compromite, nu ţine deloc de domeniul fanteziei. Ba dimpotrivă (;)!… Ba dimpotrivă!…
Şi, nota bene: Iorga şi Madgearu au murit asasinaţi de una şi aceeaşi echipă (Traian Boieru)…’’*

*)Pasaj din cuvântul public adresat de dr. Radu Mihai Crişan  domnului profesor Ion Marin Almăjan la data de 15.10.2007.
(mai mult…)

s_paulescu

Puterea evreiască şi masoneria tindeau să constituie osatura economico-politică a statului.
Cine ar fi îndrăznit să fie de altă părere ? Nicolae Paulescu, în primul an de profesorat n-a
şovăit: a pornit lupta de luminare a orizonturilor, de descătuşare a ştiinţei şi sufletului
românesc. Trebuia să sufere consecinţele: persecuţie şi uitare. Mai ales pentru că doctrina lui
nu era simplu sentimentalism: grea de documentare, clară în perspective, evidentă în
concluzii, era ca o explozie de lumină care alunga întunericul rătăcirilor. Era glasul autentic al
ştiinţei care dărâma fetişismul scientist al unui veac materialist.
N. Paulescu, delicat şi modest cum era, a trecut peste toate ofensele senin şi zâmbitor: un
aristocrat al spiritului. Pilda Mântuitorului era vie în inima lui. De aceea, înainte de a muri,
ultima lui dorinţă a fost aceasta: să fie înmormântat simplu şi creştineşte, cu capul rezemat de
„tricolorul care atât de mult mi-a fost drag.”
El ştia că lupta lui este lupta adevărului, trudă ctitoritoare de ştiinţă românească şi zbucium de
eliberare a neamului. Ştia că ştiinţa nu este armă împotriva lui Dumnezeu, ci stâlp de lumină
pe care se sprijină tăriile cerului: că neamul îşi va găsi deplina realizare nu în iudaism sau
francmasonerie, nici în vreo concepţie materialistă şi atee, ci sub bolta de har şi lumină a
Bisericii, prin revărsarea iubirii lui Iisus în inima Ţării.
De sus, din lumea de fericire şi lumină divină, priveşte surâzător şi senin peste veacuri: ctitor
al ştiinţei româneşti, călăuzitor al naţionalismului creştin, icoană în veac a savantului român
„aşa cum îl fac cele mai bune tradiţii ale ţării noastre.”

din „Doctrina despre viaţă a profesorului Nicolae Paulescu”, în Revista Teologică, an. XXXII,
1942, nr.1 – 2, p. 56 – 85 şi nr. 3-4, p. 176-205 (şi extras, Sibiu, 1942, IV + 60 p.)

bursa3

de Hristodul Aghioritul


Trebuie sã cunoasteti cã nu va fi posibil ca acest sistem de control mondial sã se instaureze pe fatã, adicã inspiratorii lui nu vor veni sã ne spunã niciodatã în fatã: ”Vrem sã vã desfiintãm libertatea personalã si sã vã punem sub un control non-stop”. Dimpotrivã, atunci popoarele s-ar ridica, si ”ambasadorii” sistemului n-ar stii unde sã se mai ascundã. Trebuie, prin urmare, sã aplice mai întâi o politicã si sã-i punã la cale introducerea, fãcând într-o primã fazã ca poporul sã simtã nevoia unui sistem, o nevoie însã creatã de o crizã artificialã. Sã dãm câteva detalii:

(mai mult…)

picture171

(mai mult…)

radu-gyr-in-memoriamCă-nvins nu eşti atunci cînd sîngeri,

nici dacă ochii-n lacrimi ţi-s;

adevăratele înfrîngeri

sînt renunţările la vis…

(Radu Gyr, “Cîntec de luptă”).

Dacă ar fi să facem un inventar istoric al generaţiilor României moderne (de la “paşoptiştii” secolului trecut la “optzeciştii” zilelor noastre), cumpănind meritele politice sau culturale ale fiecăreia, desigur că generaţia numită îndeobşte “interbelică” (unii vorbesc de “generaţia de la ‘22”, iar alţii o numesc pur şi simplu “generaţia legionară”), adică a celor născuţi în ultimii ani ai secolului al XIX-lea şi în primele două decenii ale secolului XX, ar vădi o strălucire aparte, în pofida destinului ei tragic (“Istoria a făcut pipi pe noi”, spunea M. Eliade în exil, cu o lucidă şi amară resemnare). Preluînd ştafeta de la generaţia ce înfăptuise Marea Unire, ea s-a osîrdit pînă la jertfă să prefacă România, dintr-un “obiect al istoriei”, într-un “subiect creator de istorie”.

(mai mult…)

c.noica

Un cuvânt este un arbore. Că s-a născut pe pământul tău ori că a căzut ca o sămânţă din lumea altora, un cuvânt este, până la urmă, o făptură specifică.

Când ai să fii în ordinea ta, omule? Când ai să faci din fiecare ceas un pas şi din paşii zilei tale un mers, şi nu o împleticire?

Oamnenii te iartă dacă faci crime. Dar nu te iartă dacă eşti fericit.

Răzbunarea reprezintă doar setea de justiţie rămasă în stadiul sălbăticiei.

Am dat cuiva bogăţia câtorva gânduri şi m-am întors în sărăcia mea.
(mai mult…)

ghetsimani-rugaciune-heinrich-hofmann1

ieromonah Savatie Bastovoi
Zilele trecute, în timp ce beam ceai, verisoara mea, femeie în toata firea, a început a plînge, zicînd ca vrea sa-mi puna o întrebare pe care nu a mai pus-o nimanui. În sfîrsit, dupa ce s-a scuzat de multe ori: „ca este o hula”, „ca îi este rusine ca are astfel de gînduri” si-a luat inima în dinti si a vorbit. „De ce – zice ea plîngînd -, Iisus s-a speriat în gradina? El era de la Dumnezeu, El stia toate – stia ca va muri, ca va învia, stia ca prin jertfa Lui El va aduce atîta bine omenirii! De ce, dar, s-a temut? Orice om, daca ar sti dinainte ca el va învia, ar accepta cu bucurie sa moara pentru semenii sai. De ce tocmai El s-a temut?”

(mai mult…)

disco_light
de Pr. Savatie Bastovoi

Iata inca o regula: Nici o rusine nu poate fi atat de puternica, incat sa nu poata fi biruita.
Fiecare epoca a insemnat o lupta impotriva a ceva. Renasterea a luptat pentru restaurarea omului, epoca moderna pentru instaurarea democratiei s.a.m.d. Dar cea mai interesanta este lupta care se duce astazi. Ultima lupta a omenirii, poate pare ciudat, este lupta cu rusinea.
Teoria lui Freud despre complexe, pe care acesta a lansat-o in secolul trecut, a umplut imediat mintile multora, de multe ori fara stirea si fara voia lor. Nu stiu in ce masura a reusit Freud sa ne vindece de aceste complexe, cert este ca el a reusit sa creeze un complex nou cu care a infectat secolul XX – complexul Freud.
In ce consta acest complex al lui Freud ? El consta in cautarea si gasirea obsedanta a unor pricini eliberatoare, cum ar veni, a unor complexe. Freud n-a facut decat sa preia nevinovata constatare a lui Budha: Viata este suferinta, pentru orice suferinta exista o cauza. Insa Freud merge mai departe, el anexeaza si cauzele acestei suferinte, din punctul lui de vedere, desigur.

(mai mult…)

5472_775472_25472_6

Motto: „Tendinţa din ce în ce mai vizibilă a masoneriei de a acapara toate funcţiile importante în stat reprezintă un pericol pentru România.” Radu Timofte, fost director SRI, senator PSD în Senatul României

Cărţile de propagandă masonică sunt ticsite cu exemple de oameni politici care în ultimii 200 de ani au făcut parte din această sectă satanică, Francmasoneria. Când este vorba despre trecut, masonii nu se sfiesc să se laude cât de mult au influenţat ei principalele evenimente din istoria modernă. Când vine însă vorba despre prezent, ei adoptă exact poziţia contrarie. Spre exemplu, Horia Nestorescu-Bălceşti, mason de grad înalt şi director al Centrului Naţional de Studii Francmasonice, afirma iritat într-un interviu în septembrie 2007: „Repet pentru a mia oară! Francmasoneria nu pune guverne şi nu dă jos miniştri.” Masoneria, susţin ei cu neruşinare, este o organizaţie de caritate, total inofensivă, care nu face politică. Într-adevăr, în faţa publicului, ea se fereşte să ia apărarea unui partid sau a altuia. În culise însă trage sforile tuturor jocurilor politice. Oamenii care alcătuiesc această sectă satanică fac tot timpul politică. Şi încă la nivel înalt, fiind plasaţi în poziţii cheie în mai toate ţările lumii. România nu face excepţie.

(mai mult…)

Colegiul Medicilor se teme că bolnavii vor fi lăsaţi să moară pentru prelevarea organelor

Familia se poate opune doar dacă potenţialul donator face parte dintr-un cult religios care interzice acest lucru

Persoanele care nu şi-au exprimat în timpul vieţii refuzul de a-şi dona organele se consideră a fi implicit de acord să le doneze după deces. Acest concept extrem de controversat este pe cale să fie aplicat în România, după ce Comisia juridică a Camerei Deputaţilor a aprobat ultimele modificări la „Legea acordului prezumat”. Ideea copiază modelele portughez şi belgian, renunţându-se astfel la registrele naţionale şi la medicul de familie, unde românii puteau, în varianta iniţială a legii, să refuze donarea organelor. Cei care nu vor dori să devină automat donatori de organe post-mortem vor avea la dispoziţie un număr de telefon pentru a anunţa acest lucru. Linia telverde va fi înfiinţată în cadrul unui departament al Ministerului de Interne. Momentan nu este foarte clar cum va funcţiona viitoarea linie telefonică.
Iniţiatorii modificării spun că schimbarea legislaţiei în domeniu este necesară deoarece în România există un  număr foarte mic de donatori-cadavre, din cauza „acordului informat” aflat în vigoare în acest moment, care implică acordul familiei decedatului pentru prelevarea de organe. Deputaţii jurişti au introdus în lege o prevedere prin care familia nu se poate opune decât dacă răposatul făcea parte dintr-un cult religios care interzice acest lucru.

fotogravura_ceas_z1

Într-o şcoală, la ora de religie, profesorul le vorbea elevilor despre nemurirea sufletului. Văzând chipurile nedumerite ale micuţilor, domnul profesor scoase un ceas mare de masă şi îl arătă tuturor:
– Vedeţi cum merge acest ceas? Ca şi un om care trăieşte, tot astfel ceasul ticăie şi rotiţele lui se învârt.
După aceea, a pus ceasul pe catedră, i-a demontat cu grijă carcasa de metal şi a scos mecanismul plin de rotiţe mici, ce continuau să se învârtă.
– Vedeţi, chiar dacă am scos motoraşul din carcasă, el continuă să meargă. Tot aşa şi sufletul, când părăseşte trupul, după moarte, continuă să trăiască. Sufletul este nemuritor şi, de aceea, trebuie să ne îngrijim nu doar de trupul nos­tru, ci şi de suflet. Aşa cum aveţi grijă să nu vă murdăriţi hainele sau să nu vă răniţi lovindu-vă, tot aşa trebuie să fiţi mereu atenţi ca nici sufletul vostru să nu se „murdă­rească” de păcate sau să fie doborât de ispite şi neputinţă. Sufletul trebuie să fie me­reu curat, fără răutate şi fără păcat, fiindcă doar aşa el poate primi lumina binecuvân­tată a dragostei dumnezeieşti. Doar aşa sufletele noastre pot iubi şi pot fi iubite.

„Sufletul trăieşte veşnic şi nu poate muri, căci este suflare din suflarea lui Dumnezeu, iar la Judecata de Apoi, sufletul iarăşi se va uni cu trupul. ”
(Sfântul Ioan Gură de Aur)

s_left
Într-o mănăstire aflată la poalele unui munte înalt, acoperit de păduri, trăia odată, un călugăr bătrân, căruia I se dusese vestea pentru înţelepciunea sa. Într-o dimineaţă, a venit la el un tânăr şi l-a întrebat:

– Sfinţia ta, am auzit că, pentru a ne mântui, trebuie să ne căim, să ne pară rău de toate păcatele ce le-am săvârşit de-a lungul vieţii. Dar, părinte, cât trebuie noi să ne căim?

– Fiule, este de ajuns dacă te căleşti o singură clipă, înaintea morţii.

– Atât de puţin, părinte?

– Da, fiul meu!

– Dar, de unde să ştiu eu când se apropie ceasul acela?

– Moartea poate veni oricând, aşa că aşteapt-o pregătit, in orice moment să te poată găsi cu smerenie şi căinţă în suflet.
Dumnezeu este bun şi iertător. Cine regretă din suflet pentru greşelile sale şi caută să nu mai păcătuiască, acela are parte de o viaţă frumoasă şi de liniştea sufle­tului. Dar, mai mult decât orice, doar acela poate spera la mântuire, la viaţa veşnică.

„Neştiind locul şi vremea în care ne aşteaptă moartea, o vom aştepta noi oriunde şi oricând.”  (Fericitul Augustin)

tb_240_263659_0803_judecator

Demult, trăia într-un sat un brutar renumit pentru pâinea sa. Dar, într-o zi, lui i se păru că sunt cam uşoare bucăţile de unt pe care tocmai le cumpărase de la un ţăran şi le aşeză pe cântar. Când colo, ce să vezi?! În loc de 1 kg, cât trebuia să aibă o bucată, fiecare cântărea doar 800 de grame. Supărat foc, omul s-a dus degrabă la judecătorie, spunând că ţăranul înşală lumea şi cerând, bineînţeles, pedepsirea acestuia.

N-au trecut nici două ceasuri şi ţăranul a fost adus în faţa judecătorului, care l-a ameninţat:

– Dacă este adevărat ce spune brutarul, că îi înşeli pe oameni la cântar, te bag imediat la închisoare.

– Să-mi fie iertat – zise ţăranul – dar sunt nevinovat.

– Cum îndrăzneşti să minţi? -sări brutarul. Chiar astăzi am cumpărat aceste bucăţi de unt de la tine. Domnule judecător, trebuie să-1 închideţi pe acest şarlatan, care a încercat să mă păcălească!

– Aşa este, omule? – spuse atunci judecătorul. Este untul acesta al tău?

– Al meu este, însă, vedeţi dumneavoastă, eu nu am prea mulţi bani. Mi-am cumpărat un cântar, dar nu am mai avut bani şi pentru greutăţi, aşa că pun unt pe un braţ al cântarului, iar pe celălalt pun o pâine de-a brutarului, care – zice el – are 1 kg. Acum, dacă pâinea brutarului n-a avut 1 kg, eu ce vină am?

Auzind una ca asta, judecătorul a cântărit imediat o pâine şi, într-adevăr, aceas­ta nu avea decât 800 de g. În locul ţăranului, la închisoare a ajuns adevăratul vinovat, brutarul, care nu doar că înşela oamenii, dar mai dorea şi să fie aspru pedepsit cel care ar fi făcut exact ca el.

Cel ce vrea să înşele, singur se înşală. Chiar dacă nu vede nici un om greşeala sa, Dumnezeu îi vede păcatul; iar atunci când îl mai descoperă şi oamenii, ruşinea este cu atât mai mare.

„Cu nimic nu-L mânii pe Dumnezeu atât de mult ca atunci când nedreptăţeşti pe cineva.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)

25419Într-o zi, un om simplu, cunoscut pentru viaţa sa curată, a fost întrebat de un vecin:

– Cum faci tu de eşti totdeauna atât de mulţumit? Niciodată nu te-am văzut supărat.

– Foarte simplu – a răspuns celălalt, în fiecare dimineaţă, când mă trezesc, privesc întâi cerul. Aşa mi-aduc aminte de Dumnezeu, de milă şi de bunătate. Apoi privesc pământul. Astfel îmi amintesc de moarte şi de Judecata de Apoi. în cele din urmă, privesc în jurul meu lumea întreagă ce se trezeşte în fiecare dimineaţă la viaţă. Aşa mi-aduc aminte de semenii mei, de cei care suferă de boli sau neputinţe, de cei ce au o viaţă mai grea decât a mea şi pe care i-aş putea ajuta, în felul acesta mă bucur pentru ceea ce sunt şi pentru ceea ce pot face.

Bunătatea izvorâtă din dragoste aduce totdeauna linişte şi mulţumire, atât în sufletul celui care primeşte cu recunoştinţă, cât şi în sufletul celui care dăruieşte cu drag.

„Cine este bun mai bun să se facă şi cine a biruit ispita să se roage pentru cel care e încă în ispite. ”


( părintele Paisie Olaru )

nuntamare

Fragment din „Cartea nuntii” de Danion  Vasile


Să lăsăm la o parte prejudecăţile şi să spunem lucrurilor pe nume: statisticile arată că în ziua de astăzi foarte puţine fete îşi păstrează fecioria până la nuntă. Cât despre băieţi, nu ştiu dacă are rost să mai vorbim.

Nu mai e ca pe vremuri când mireasa avea voie să se îmbrace în alb numai dacă era fecioară. Astăzi până şi prostituatele, în rarele cazuri când se mărită, poartă rochii de culoare albă. După cum arată anumite sondaje de opinie, una dintre cele mai mari probleme în cuplu provine de la problemele sexuale. Vrem sau nu vrem să recunoaştem, viaţa sexuală a unui cuplu reflectă cât se poate de bine relaţia dintre cei doi parteneri. Şi viaţa sexuală este pentru mulţi centrul poveştii de dragoste. În cuplurile în care acest capitol nu se scrie aşa cum trebuie apar tensiuni care duc în cele din urmă la despărţire. Şi nepotrivirea sexuală este prilej de divorţ pentru multe cupluri.

Ce ar trebui să te sfătuiesc eu? Să stai cuminte până la nuntă şi apoi să observaţi că între voi există o nepotrivire trupească, sau să verificaţi această chestiune înainte de nuntă?

(mai mult…)

Everything you’ve always wanted to know about Islam but were afraid to ask. The feature documentary that discovers the basis of Muslim violence in the Koran and the life of Muhammad. jihad terror Muhammad Koran Quran Fitna