Arhivă pentru noiembrie 16, 2008

l_iorga

,,Nu, categoric nu(;). NICI NICOLAE IORGA ŞI NICI VIRGIL MADGEARU NU AU FOST UCIŞI DE CĂTRE LEGIONARI. De ce? Fiindcă Iorga şi legionarii gândeau la fel! Se completau reciproc întru slujirea intereselor eterne şi legitime ale Neamului! (Parcurgând comparativ, şi fireşte nelimitativ, spre pildă, «Cărticica şefului de cuib» a lui Codreanu şi «Discursuri parlamentare» a lui Iorga, vă dumiriţi îndată.)
Aceea însă, căreia atât Mişcarea Legionară cât şi Nicolae Iorga îi erau profund incomozi, întrucât îi demascau public obiectivele şi acţiunile antiromâneşti, era puterea iudaică. Înstăpânită absolut pe Rusia. Prin lovitura de stat iudeocomunistă din 1917 ( Lenin – Ziderblum – precum şi Stalin – Djugaşvili – sunt evrei!).
Aşadar, dacă Evreii ajunseseră stăpânii Statului sovietic, iar N.K.D.V.-ul (K.G.B.-ul) este Organ de Stat, teza potrivit căreia Traian Boieru (şeful asasinilor fizici ai marelui savant Român) era, de fapt, agent sovietic, infiltrat în Mişcare ca membru cu scopul de a o compromite, nu ţine deloc de domeniul fanteziei. Ba dimpotrivă (;)!… Ba dimpotrivă!…
Şi, nota bene: Iorga şi Madgearu au murit asasinaţi de una şi aceeaşi echipă (Traian Boieru)…’’*

*)Pasaj din cuvântul public adresat de dr. Radu Mihai Crişan  domnului profesor Ion Marin Almăjan la data de 15.10.2007.
(mai mult…)

s_paulescu

Puterea evreiască şi masoneria tindeau să constituie osatura economico-politică a statului.
Cine ar fi îndrăznit să fie de altă părere ? Nicolae Paulescu, în primul an de profesorat n-a
şovăit: a pornit lupta de luminare a orizonturilor, de descătuşare a ştiinţei şi sufletului
românesc. Trebuia să sufere consecinţele: persecuţie şi uitare. Mai ales pentru că doctrina lui
nu era simplu sentimentalism: grea de documentare, clară în perspective, evidentă în
concluzii, era ca o explozie de lumină care alunga întunericul rătăcirilor. Era glasul autentic al
ştiinţei care dărâma fetişismul scientist al unui veac materialist.
N. Paulescu, delicat şi modest cum era, a trecut peste toate ofensele senin şi zâmbitor: un
aristocrat al spiritului. Pilda Mântuitorului era vie în inima lui. De aceea, înainte de a muri,
ultima lui dorinţă a fost aceasta: să fie înmormântat simplu şi creştineşte, cu capul rezemat de
„tricolorul care atât de mult mi-a fost drag.”
El ştia că lupta lui este lupta adevărului, trudă ctitoritoare de ştiinţă românească şi zbucium de
eliberare a neamului. Ştia că ştiinţa nu este armă împotriva lui Dumnezeu, ci stâlp de lumină
pe care se sprijină tăriile cerului: că neamul îşi va găsi deplina realizare nu în iudaism sau
francmasonerie, nici în vreo concepţie materialistă şi atee, ci sub bolta de har şi lumină a
Bisericii, prin revărsarea iubirii lui Iisus în inima Ţării.
De sus, din lumea de fericire şi lumină divină, priveşte surâzător şi senin peste veacuri: ctitor
al ştiinţei româneşti, călăuzitor al naţionalismului creştin, icoană în veac a savantului român
„aşa cum îl fac cele mai bune tradiţii ale ţării noastre.”

din „Doctrina despre viaţă a profesorului Nicolae Paulescu”, în Revista Teologică, an. XXXII,
1942, nr.1 – 2, p. 56 – 85 şi nr. 3-4, p. 176-205 (şi extras, Sibiu, 1942, IV + 60 p.)

bursa3

de Hristodul Aghioritul


Trebuie sã cunoasteti cã nu va fi posibil ca acest sistem de control mondial sã se instaureze pe fatã, adicã inspiratorii lui nu vor veni sã ne spunã niciodatã în fatã: ”Vrem sã vã desfiintãm libertatea personalã si sã vã punem sub un control non-stop”. Dimpotrivã, atunci popoarele s-ar ridica, si ”ambasadorii” sistemului n-ar stii unde sã se mai ascundã. Trebuie, prin urmare, sã aplice mai întâi o politicã si sã-i punã la cale introducerea, fãcând într-o primã fazã ca poporul sã simtã nevoia unui sistem, o nevoie însã creatã de o crizã artificialã. Sã dãm câteva detalii:

(mai mult…)