Confesiunea unui fost mason francez

Posted: Noiembrie 17, 2008 in Politic
Etichete:, , , , , ,

masonic-symbol-white

Siteul catholica.ro a prezentat recent un volum in care un fost mason isi marturiseste experienta in cadrul lojilor franceze. Prezentam mai jos un fragment din confesiunile sale cu introducerea oferita de siteul citat.

Maurice Caillet, „venerabil” dintr-o lojă franceză timp de 15 ani, dezvăluie câteva secrete ale Masoneriei într-o carte publicată recent cu titlul: „Am fost mason” (LibrosLibres). Volumul dezvăluie şi influenţa decisivă a Masoneriei în elaborarea şi aprobarea unor legi cum este cea a avortului în Franţa, la care Maurice Caillet, ca medic, a participat activ. Născut la Bordeaux în anul 1933 şi specializat în ginecologie şi urologie, Caillet a efectuat avorturi şi sterilizări înainte şi după legalizarea în ţara sa a întreruperilor de sarcină. Membru al Partidului Socialist Francez, a ajuns să ocupe funcţii însemnate în administraţia sanitară.

Interviul prezentat în continuare a fost acordat agenţiei Zenit, fiind tradus de pr. Mihai Pătraşcu pentru Ercis.ro.

– Când aţi intrat oficial în Masonerie?
– La începutul anului 1970 m-au convocat pentru o posibilă iniţiere. Practic, nu ştiam tot ceea ce mă aştepta. Aveam 36 de ani, eram un om liber şi nu mă afiliasem niciodată unui sindicat sau vreunui partid politic. Într-o după-amiază, pe o stradă discretă din oraşul Rennes, am bătut la uşa templului, al cărui frontispiciu era împodobit cu un sfinx înaripat şi cu un triunghi care înconjura un ochi. Am fost primit de un om care mi-a spus: „Domnule, aţi făcut cerere pentru a fi admis printre noi. Decizia dumneavoastră este definitivă? Sunteţi dispus să vă supuneţi la probe? Dacă răspunsul este pozitiv, urmaţi-mă”. Am făcut un gest de asentiment şi am fost introdus într-o serie de coridoare. Am început să simt o anumită nelinişte, dar înainte de a o putea formula am simţit că uşa se închidea în urma noastră…

– În cartea dumneavoastră „Am fost mason” explicaţi că Masoneria a fost determinantă pentru introducerea avortului liber în Franţa în anul 1974.
– Alegerea lui Valery Giscard d`Estaing ca preşedinte al Republicii Franceze l-a făcut pe Jacques Chirac să devină prim ministru, acesta avându-l ca şi consilier personal pe Jean-Pierre Prouteau, mare maestru al Marelui Orient din Franţa, ramură masonică franceză principală, de tendinţă laicistă. La Ministerul Sănătăţii a fost numită Simone Veil, ziaristă, ex-deportată din Auschwitz, care avea ca şi consilier pe doctorul Pierre Simon, mare maestru al Marii Loje din Franţa, cu care eu ţineam o corespondenţă. Politicienii erau bine înconjuraţi de cei pe care îi numeam „Fraţii trei puncte” ai noştri, şi planul de lege cu privire la avort a fost elaborat rapid. Adoptată de Consiliul de Miniştri în luna noiembrie, legea Veil a fost votată în decembrie. Deputaţii şi senatorii masoni de dreapta şi de stânga au votat în unanimitate!

– Dumneavoastră afirmaţi că între masoni există obligaţia de a se ajuta. Continuă să fie aşa?
– „Favorurile” sunt un obicei în Franţa. Anumite loje încearcă să fie virtuoase, însă secretul care domneşte în aceste cercuri favorizează corupţia. În Frăţietatea Înalţilor Funcţionari, de exemplu, se negociază anumite promovări, iar în cea pentru Construcţii şi Opere Publice se distribuie contractele, cu consecinţe financiare însemnate.

– Dumneavoastră aţi beneficiat de aceste favoruri?
– Da. Curtea de Apel prezidată de un „frate” s-a pronunţat cu privire la divorţul meu ordonând cheltuielile respective, în loc să le pună pe toate pe seama mea, şi a redus entitatea contribuţiei pe care trebuia s-o dau copiilor mei. După un timp, ca urmare a unui conflict cu trei colegi de-ai mei din clinică, un alt „frate mason”, Jean, director al Casei de Siguranţă Socială, auzind de chestiune, mi-a propus să preiau conducerea Centrului pentru Examene Sanitare din Rennes.

– Părăsirea Masoneriei a avut consecinţe asupra carierei dumneavoastră?
– De atunci n-am găsit loc în nici o administraţie publică sau semi-publică, în pofida curriculumului meu bogat.

– Aţi primit vreodată ameninţări cu moartea?
– După ce am fost dat afară din postul meu de muncă în administraţie şi am început să acţionez împotriva acelei decizii arbitrare, am primit vizita unui „frate” din Marea Lojă a Franţei, profesor universitar şi secretar regional al Forţei Muncitoreşti, care mi-a spus cu răceala cea mai mare că dacă mergeam înainte la tribunalul de muncă „mi-aş fi pus viaţa în pericol” şi el nu ar fi putut să facă nimic pentru a mă proteja. Nu mi-am imaginat niciodată că pot să fiu ameninţat cu moartea de masoni cunoscuţi şi onorabili din oraşul nostru.

– Dumneavoastră eraţi membru al Partidului Socialist şi-i cunoşteaţi pe mulţi dintre „fraţii” dumneavoastră care se dedicau politicii. Aţi putea să-mi spuneţi câţi masoni au fost în guvernul lui Mitterrand?
– Doisprezece.

– Şi în guvernul actual al lui Sarkozy?
– Doi.

– Aţi putea spune unui necunoscător cum sunt eu care sunt principiile Masoneriei?- Masoneria, în toate ascultările sale, propune o filozofie umanistă, preocupată în primul rând faţă de om şi consacrată pentru căutarea adevărului, deşi afirmă că acesta este inaccesibil. Refuză orice dogmă şi susţine relativismul, care plasează toate religiile pe unul şi acelaşi plan, în timp ce din anul 1723, în Constituţiile lui Anderson, se pune pe ea însăşi pe un plan superior, ca şi „centru de unire”. Din asta se deduce un relativism moral: nici o normă morală nu are în sine o origine divină, deci definitivă, intangibilă. Morala ei evoluează în funcţie de consensul societăţilor.

– Cum se inserează Dumnezeu în Masonerie?- Pentru un mason, însuşi conceptul de Dumnezeu este special, ca în ascultările numite spiritualiste. În cel mai bun dintre cazuri el este marele arhitect al universului, un Dumnezeu abstract, dar numai un fel de „Creator-maestru ceasornicar”, cum îl defineşte păstorul Desaguliers, unul din fondatorii Masoneriei speculative. Acestui mare arhitect i se fac rugăciuni, dacă-mi permiteţi expresia, pentru ca să nu intervină în chestiunile oamenilor, şi nu este nici citat în Constituţiile lui Anderson.

– Şi conceptul de mântuire?- Ca atare el nu există în Masonerie, cu excepţia existenţei pe planul pământesc: este elitarismului iniţierilor succesive, chiar dacă acestea pot fi considerate că aparţin domeniului animismului, conform lui Rene Gučnon, mare iniţiat, şi lui Mircea Eliade, mare expert în religii. Este şi căutarea unui bine care nu se specifică în nici un loc… Dat fiind faptul că morala evoluează în sinceritate, care, aşa cum ştim cu toţii, nu este sinonim cu adevărul.

– Care este raportul Masoneriei cu religiile?- Este foarte ambiguu. În linie de principiu, masonii proclamă cu fermitate o toleranţă specială faţă de toate credinţele şi ideologiile, cu un gust foarte marcat faţă de sincretism, adică o coordonare mai puţin coerentă a diferitelor doctrine spirituale: este veşnica gnosis, subminare a adevăratei credinţe. Pe de altă parte, viaţa lojelor, ce a fost viaţa mea timp de 15 ani, revelează o animozitate deosebită faţă de autoritatea papală şi faţă de dogmele Bisericii Catolice.

– Cum aţi început să-l descoperiţi pe Cristos?- Eram raţionalist, mason şi ateu. Nici nu eram botezat, soţia mea, Claude, era bolnavă şi am decis să mergem la Lourdes. În timp ce ea era în piscine, frigul m-a constrâns să mă refugiez în criptă, unde am asistat cu interes la prima Liturghie din viaţa mea. Când preotul, citind evanghelia, a spus: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide”, am avut un şoc teribil pentru că auzisem fraza aceasta în ziua iniţierii mele la gradul de ucenic şi era obişnuit s-o repet atunci când, fiind deja venerabil, îi iniţiam pe cei profani. În tăcerea care a urmat – pentru că nu era omilie – am auzit clar un glas care îmi spunea: „Bine, cere vindecarea lui Claude, dar tu ce oferi?”. Instantaneu, şi sigur că am fost interpelat de Dumnezeu însuşi, m-am gândit că numai pe mine însumi mă aveam de oferit. La sfârşitul Liturghiei, am mers în sacristie şi am cerut imediat Botezul de la preot. Acesta, uimit atunci când i-am mărturisit apartenenţa mea masonică şi practicile mele oculte, mi-a spus să merg la Arhiepiscopul de Rennes. Acela a fost începutul itinerarului meu spiritual.

_____________________________________________________________

Sursa: http://lumea-credintei.ro

Anunțuri
Comentarii
  1. liliana spune:

    Minunate si nebanuite sunt caile Domnului ! Inca o dovada ca Dumnezeu ne ,,scoate” din adancul faradelegilor numai sa vrem, sa-L cautam !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s