Arhimandrit Roman Braga,calugarul din temnite

Posted: Decembrie 17, 2008 in Articole, Lumea Ortodoxiei
Etichete:, , , , , ,

braga2 Pãrintele Roman Braga este un cãlugãr ortodox român, deosebit de oricare alt cãlugãr, pentru simplul fapt cã a vietuit cãlugãriamai mult in inchisori decat în vreun schit sau mãnãstire; in tineretea sa, el n’a cunoscut altã chilie decât celula închisorilor dar mai ales cãmara cea de sus a inimii.
Iar dacã cãlugãria ar însemna trãirea în Hristos, Pãrintele Roman si-a supt duhovnicia întâi din sânul mamei sale, care odatã cu hrana laptelui i-a dat din duhul smereniei, a evlaviei si a iubirii de Dumnezeu care a stãpânit-o toatã viata, si mai apoi de la cãlugãrii mãnãstirii Condrita, din nordul Basarabiei, în vecinãtatea cãreia s’a si nãscut în 1922, Aprilie 2. Inainte de a citi Abecedarul, a citit psalmii în chirilicã. La 12 ani este frãtior la mãnãstirea Cãldãrusani de lângã Bucuresti, ca în anul urmãtor sã urmeze seminarul la Cernica.

Dupã desfiintarea acestuia de cãtre Antonescu este transferat la Seminarul Central din Bucuresti, iar ultimul an îl sfârseste la seminarul teologic din Chisinãu. Intorcându-se în Bucuresti, între 1943 si 1947 urmeazã atât cursurile Facultãtii de Litere si Filosofie cât si cele ale Institutului Teologic.

Supravietuitor al fenomenului Pitesti

In anul 1949 Pr. Roman Braga a fost arestat si condamnat conform sentintei 210 la 5 ani temnita grea si trei ani degradare civica ( dos. 113668, vol.1, f.261) pentru acuzatia ca ar fi facut parte dintr-o organizatie subversiva din cadrul Facultatii de Teologie din Bucuresti.
In inchisoare, întâlneste pe cãlugãrul Evghenie Hulea, o figurã de Pateric dupã mãrturia Pãr. Roman, decisivã pentru hotãrîrea de a se cãlugãri. Eliberat în 1953, cu domiciliul fortat în Bucuresti, merge totusi pe ascuns la Iasi, unde Mitropolitul Sebastian Rusanu îl cãlugãreste si îl hirotoneste întru diaconie.

braga1
Dupa eliberarea sa, in anul 1953, parintele a continuat lupta impotriva comunismului si materialismului si a continuat propovaduirea invataturii ortodoxe, mai ales in randurile tineretului.
Pentru aceste activitati, a fost arestat din nou, in anul 1958, si condamnat conform sentintei nr. 125 din 8. nov. 1958 la 18 ani munca silnica si 10 ani degradare civica.

Acuzatiile impotriva sa includeau urmatoarele:
# „A pastrat în biblioteca sa carti cu continut dusmanos regimului actual cum ar fi de exemplu „ Destinul omenirii” de autorul P.P.Negulescu si altele, pe care a neglijat intentionat sa le îndeparteze, deoarece dupa conceptia sa anticomunista, le-a considerate de „valoare”.
# „A scris note, rezumate si comentarii antimaterialiste cu privire la biologia marxista si alte teme”
# „În perioada 1953-1958 în mod consecutiv si cu scop dusmanos regimului democrat, a facut educatie anticomunista în rândul tineretului si în special a celui studios , deoarece spera ca astfel reusind sa-i rupa de regim si de coceptiile sale si apropiindu-i de manastire , acestia nu vor mai contribui cu nimic la mentinerea si consolidarea acestui regim , fapt ce putea sa usureze prabusirea sa”.
# „A participat la meditatiile tinute în anul 1957, vara, de catre staretul schitului Sandu Tudor, de la manastirea Rarau”.Parintele fost detinut la Jilava, apoi la formatiunea 0957 Ostrov de unde a fost eliberat la 31 Iulie 1964.

Dupa 1964, incepe lungul pelerinaj al cãlugãrului diacon Roman Braga prin toate Episcopiile si Mitropoliile României, cunoscut fiind de toti si izgonit fiind de toti.

Ca sã-i dea de lucru, trebuia sã fie preot. Ca sã-l preoteascã trebuia aprobarea Ministerului Cultelor prin care ”Guvernul si Partidul” comunist controla activitatea întregului cler. Si tuturor ierarhilor le era fricã sã hirotoneascã pe un fost ”puscãrias politic”.

De aici nu urmeazã cã toti ”inspectorii” de la Culte erau cãlãi. Asa se face cã în 1964, Dumnezeu îi scoate în cale pe unul din cei ”buni” care-i dã episcopului Valerian Zaharia aprobarea sã-l preoteascã.

La 1 Ianuarie 1965 este instalat ca preot la Negresti, apoi mutat la Sârbi, apoi chemat la Patriarhie si trimis ca misionar în Brazilia.

In 1972 Episcopul Valerian Trifa (ROEA) îl cheamã la Vatra, devine preot paroh, iar in 1988 se retrage la manastirea Adormirea Maicii Domnului din Rives Junction, Michigan.

Cu acestea nu s’a arãtat decât coaja vietii Pãrintelui Roman. Miezul ei duhovnicesc trebuie aflat în anii seminarului de la Cernica clãditi pe aceia ai copilãriei de la Condrita si definitivati, modelati de cãlugãrul Evghenie Hulea de la ”Canal.”

Orice cinste omeneascã s’ar acorda Pãrintelui Roman pentru ”duhovnicia” sfintiei sale, sunã ciudat, deoarece viata sa jertfitã lui Dumnezeu nu o poate cinsti decât binecuvântarea Celui Cãruia i s’a jertfit.

Totusi, la initiativa Prea Sfintitului Episcop Nathaniel, Mitropolitul Theodosie al Bisericii Ortodoxe în America i-a acordat o Gramatã Sinodalã si o medalie a Sf. Inocent, din bronz. Pe aceea de aur a Duhului Sfânt, Dumnezeu i-a dat-o de mult.


Arhimandritul Roman Braga la 85 de ani (Preluat de pe rostonline.org)

„A fost uimitoare noaptea aceea…., cu parintele Roman Braga. O noapte de revelatie, într-adevar, ca o eurofonie. Adica, acest preot, cu figura de icoana, cu parul alb, cu barba alba colilie si un zîmbet nesters pe fata, de o inteligenta stralucita, la curent cu fiecare problema politica europeana, americana, vorbea cu o iertare, cu o dragoste, nici nu se sinchisea de ce trecuse, de ce suferise. Pentru el totul era întru Hristos, totul era admirabil, totul era nadejde, totul era credinta si totul era posibil. Ei, o astfel de faptura, cu totul, cu totul speciala, ar trebui multiplicata pentru vindecarea ranilor noastre.” 1- îsi amintea Maica Benedicta (Zoe Dumitrescu Busulenga) întâlnirea cu Parintele Roman Braga. Iar Mitropolitul Antonie Plamadeala ne-a istorisit întâmplari cu iz de sinaxar2: „Miscarea spirituala Rugul Aprins3 al carui scop era sa sporeasca focul credintei în inimile credinciosilor în afara îmbunatatirii vietii calugaresti, „nu putea scapa ochiului scormonitor al Securitatii, iar finalul era previzibil – arestarea initiatorilor si a participantilor.”

Rugul Aprins

Arhim. Roman Braga consemneaza: „Guvernul de la Bucuresti intrase în panica. S-a speriat de «Rugul Aprins» mai mult decât toate centrele de rezistenta din Carpati. Pentru revolutionari exista pedeapsa cu închisoarea si cu moartea. Dar ce te faci cu acel «centru» din om pe care nimeni nu-l poate controla. Unul dintre acestia, staretul Daniil Sandu Tudor, «Sfântul Daniil» cum era numit printre detinuti, a murit la Zarca de la Aiud, dupa patru ani de torturi si batai, fiind printre putinii detinuti care au purtat lanturi pe toata durata detentiei. Acest fapt este atestat de fostul detinut sucevean Teofil Dumbraveanu, care, printr-o scrisoare adresata Mitropolitului Antonie Plamadeala, arata: „La iesirea pe poarta, catre cimitirul «Trei plopi» i-au înfipt o sulita de fier în inima, ca sa vada daca este viu sau mort, ca în martirologiile clasice. În Zarca, la Aiud, printre detinuti se pastreaza mereu amintirea lui «Daniil Sfântul». Mai târziu, tinerii care sapau un sant, în închisoare, au gasit un schelet cu lanturi la picioare. Ei credeau ca acela era detinutul «Sfântul Daniil»”.

Faptul ca detinutilor care mureau li se înfingea o sulita de fier în inima este confirmata si de Parintele Iustin Pârvu, detinut politic vreme de 17 ani.

În curând Parintele Roman Braga împlineste 85 de ani. Dumnezeu l-a ferit de sulita înfipta în inima. Toti românii pe care soarta vitrega ne-a alungat de acasa în silnica strainatate îl omagiem pe acest modest calugar, plin de smerenie si îngaduinta si mai ales încununat cu cununa iertarii, care traieste alaturi de noi pacatosii si care nu prea a avut parte de o chilie linistita, numai a lui. Parca Dumnezeu i-a oferit mereu o chilie „de jertfa”, celula închisorilor, neprietenoasa, umeda si rece, pe care a încalzit-o cu taria credintei patrunsa de duhul smereniei, al evlaviei si al iubirii de Dumnezeu.

Calugar la 12 ani

Parintele Roman Braga s-a nascut în nordul Basarabiei, la 2 aprilie 1922. A intrat de tânar (12 ani) ca frate la Manastirea Caldarusani de lânga Bucuresti, apoi trece la Cernica si face studii la Bucuresti si Chisinau, unde urmeaza cursurile Facultatii de Teologie, ale celei de Litere si Filozofie, precum si  Seminarul Pedagogic „Titu Maiorescu.” Din 1949 intra în calvarul închisorilor: cinci ani de temnita grea si trei ani degradare civica,4 sub acuzatia ca ar fi facut parte dintr-o organizatie subversiva. Este eliberat în 1953, cu domiciliu fortat în Bucuresti. Dar reuseste sa mearga pe ascuns la Iasi, unde Mitropolitul Sebastian Rusanu îl calugareste si îl hirotoneste întru diacon. Cu o activitate împotriva comunismului, este arestat din nou, în anul 1958, si condamnat5 la 18 ani munca silnica si 10 ani degradare civica pentru activitate dusmanoasa la adresa regimului „democrat” comunist, impus de tancurile sovietice. A suferit la Jilava, Canal si Ostrov, fiind eliberat în 31 iulie 1964. „Rugul Aprins” 6 a ramas undeva departe, ascuns în suflet. Hirotonia întru preot nu a fost obtinuta usor, dar prin mila lui Dumnezeu i se aproba Episcopului Valerian Zaharia de la Oradea sa-l hirotoneasca preot si la 1 ianuarie 1965 este instalat ca preot la Negresti, apoi mutat la Sârbi, ca în final sa fie trimis ca misionar în Brazilia. În anul 1972, Episcopul Valerian Trifa îl cheama la Vatra, devine preot paroh, iar în 1988 se retrage la manastirea din Rives Junction, Michigan. Printr-o exprimare sensibila, Parintele Protopop Constantin Alecse, din Los Angeles, încheie semnificativ: „La initiativa Prea Sfintitului Episcop Nathaniel, Mitropolitul Theodosie al Bisericii Ortodoxe în America i-a acordat o Gramata Sinodala si o medalie a Sf. Inocent, din bronz. Pe aceea de aur a Duhului Sfânt, Dumnezeu i-a dat-o de mult”. 7

Un polemist plin de duh

Parintele Roman Braga a avut largi preocupari teologice culturale. A publicat nu mult, ci cu mult folos duhovnicesc. Cartea sa de baza Pe drumul credintei8 este o capodopera a smereniei: „Roman Braga si-a dedicat întreaga lui viata în a sluji pe Dumnezeu. Prin armonia si cumpatarea cugetarii, prin ascendentul moral si marele talent duhovnicesc, cât si pentru exemplul sau de totala daruire în slujba Bisericii si a oamenilor, acest Apostol al lui Hristos se impune ca o nobila întrupare a unui om superior, care stie instinctiv sa armonizeze gândul cu gestul, sa adapteze teoria la practic si sa transforme golgota suferintelor în optimism si seninatate” – ne marturiseste Parintele Protopop Constantin Alecse, cu prilejul aparitiei cartii Parintelui Roman. Dintre articolele sale amintim câteva: „Bate-vor pastorii si se vor risipi oile”,9 articol de o mare finete pentru apararea ierarhiei ortodoxe din vremea comunismului, extrem de viguros, dar în acelasi timp delicat si politicos.

Si Parintele îndeamna la rugaciune, mediatie si la o hotarâre înteleapta: „Pe Patriarhul tarii si pe Episcopi îi va judeca Dumnezeu, nu oamenii, pentru ca, în cele mai critice momente din viata neamului românesc, ei au salvat Biserica”; „Ask the priest”, sunt întrebarile puse de diversi crestini, în diferite probleme la care, de aceasta data, în revista antiohiana din Ben Lomont, „Again”, raspunde Parintele cu rabdare si întelepciune. Reitereaza exact pozitia ortodoxa la întrebarea unui nou convertit cum poate sa traiasca Ortodoxia fara sa disturbe pe ceilalti din familie si apropiati. Parintele îl „dascaleste” magistral, aratându-i ca, atunci când este invitat la o masa, trebuie sa nu se scuze ca el tine post, ci sa ramâna smerit, sa nu-l supere pe cel care l-a invitat sa manâce fara sovaire, din toate bucatele si mergând acasa sa-si continue, eventual mai acerb, postul sau.10 „O critica bine meritata”11 – cu referire la inexactitatile episcopului unit Ioan Ploscaru al Lugojului, în ziarul românilor greco-catolici din America, „Unirea”. Si, în final, amintim articolul de subtila smerenie si umilinta „Argumente la alegerea de episcop”12 în care se opreste la calitatile pe care trebuie sa le împlineasca viitorul epicop, întruchiparea sperantelor puse în el, persoana cea mai potrivita pentru a ne conduce la Hristos.

Unele au facut valuri la vremea respectiva, cum sunt textele „Cerberii Sfântului Potir – Despre Spovedanie si Împartasanie”13 si „Despre icoane”14 – care sunt sunt revelatia Chipului lui Dumnezeu în om, „…Sau sub blestem preotesc sunt…”15 în care îi îndeamna pe preoti sa nu mai blesteme sau afurisesca pe credinciosi cu nici un prilej. Condamna teologia marxista expusa în cartea Bise­rica slujitoare (1972), teza de doctorat, pe care o considera „cea mai perfecta demonstratie teologica a socialismului de tip comunist”, adaugând: „Preasfintitul Antonie nu numai ca vede în Sf. Ioan Gura-de-Aur un precursor al marxismului, ci chiar scoate din predicile lui «teoria plus valorii», ocupându-se pe larg de critica sociala în opera Sfintilor Parinti. Dar uita sa spuna ca Sf. Ioan Hrisostom nu s-a facut lingaul împaratilor bizantini, cu toate ca acestia erau crestini, ci a criticat regimul din propria lui tara”.16 Cu toate acestea, Parintele Roman l-a primit pe Înalt Prea Sfintitul Antonie ca pe un adevarat ierarh, la Vatra. De altfel, Parintele Roman Braga s-a bucurat aici, la Vatra, de vizitele multor români veniti din tara.17

Împotriva rusificarii basarabenilor prin Biserica

Un capitol aparte din viata lui a fost încrâncenarea împotriva deznationalizarii sau opunerea la încercarile de rusificare prin Biserica în Basarabia, marturisiri date în vileag: „Din toata Mitropolia Basarabiei cu trei dioceze, n-a mai ramas decât un protopopiat, cu sediul la biserica „Ciufli” din Chisinau, care este si singura biserica a orasului. Nu exista nici un seminar pentru prega­tirea clerului, ci doar o sectie moldoveneasca pe lânga seminarul din Odesa, la care nimeni nu se înscrie. A mai ramas câte un preot batrân la cinci, sase sate si nu le poate deservi; sunt crestini care asteapta sa treaca cinci ani, pentru a putea asculta un serviciu de înviere. Vestitul «Sobor» din Chisinau a fost transformat în pinacoteca, iar restul bisericilor au fost închise. Chisinaul are un episcop rus, cu titlul de «exarh», care îsi are resedinta într-o casa. Politica ruseasca în Basarabia este împotriva conservarii monumentelor istorice, cele 20 de manastiri voievodale au fost transformate în cluburi sau scoli, iar crucile bisericilor date jos. Biserica de vara a manastirii Condrita – ctitorie a lui Alexandru cel Bun – a devenit sala de dans, manastirea Capriana, zidita de Stefan cel Mare, este sediul unei gospodarii colective, iar în biserica mare a manastirii Curchi se predau cursuri de zootehnie”18t.

Bunatatea si smerenia Parintelui Roman Braga au facut din sfintia sa o pilda vie, o faclie calauzitoare pentru toti românii din America.

La împlinirea a 85 de ani, ne alaturam tuturor celor care îi aduc Parintelui Arhim. Roman Braga un binemeritat omagiu, dorindu-i sanatate întru lungime de zile.

Pr. Gh. Naghi

_____________________________________________________________________________

1 Zoe Dumitrescu-Busulenga în „Revista Literară” Nr. 33/ 2000, apud Sandu Băltescu, O viaţă întru Hristos, în Alternativa (Canada), 2005, III, August; Zoe Dumitrescu Buşulenga, Întâlnire cu „un om al lui Dumnezeu”. Părintele. Roman Braga, în Teologie şi viata (Iaşi) 1995,V , Nr. 4-6, Apr-Iun, p. 212-213 (Cronica bis.).

2 Mitropolit Dr. Antonie Plămădeală, Rugul Aprins. Daniil Tudor. Completări, Sibiu, 2002, p. 21

3 Călugăria: Drum către sfinţenie, în Rugul Aprins – The Burning Bush, A Monastic Journal (Holy Dormition Monastery), 1995, Vol. 8, Nr. 1, p. 2-10; Asist. Dr. Constantin Jinga, Mişcarea „Rugul Aprins” de la Mănăstirea Antim, în Altarul Banatului, 2001, XII (XL), Nr. 10-12, p. 48-58 şi Nr. 1-3/2002

4 Prin sentinţa 210 ( dos. 113668, vol.1, f.261)

5 Prin sentinţa 125 din 8. nov. 1958

6 Literatura mişcării de la Mănăstirea Antim, „Rugul Aprins” este foarte bogată, de aceea nu amintim decât câteva referinţe bibliografice: Roman Braga, „Rugul Aprins”, în Lumina lina (Chelsea-Michigan, 1991, Nr. 1-2, p. 117-129); Cuviosul Ioan cel Străin. Din arhiva Rugului Aprins (Ed. Anastasia, Bucureşti, 1999, cu o postfaţă de Arhim. Sofian Boghiu); |nvăţături duhovniceşti. Comentarii la imnul acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului. Viaţa Ieroschimonahului Sandu Tudor, ediţie îngrijită de Ierodiaconul Cleopa, Ed. Panaghia, Sf. Mănăstire Rarău; Alexandru Mironescu, Calea inimii. Eseuri şi dialoguri în duhul Rugului Aprins, Ed. Anastasia, Bucureşti, 1998 (cu un Cuvânt înainte de Virgil Cândea); Mitropolit Antonie Plămădeala, Rugul Aprins, Sibiu, 2002; Florentin Popescu, Detenţia şi sfârşitul lui V. Voiculescu, Ed. Vestala, Bucureşti, 2000; Mihai Rădulescu, Rugul Aprins, Ed. Ramida, Bucureşti, 2003; Andre Scrima, Timpul Rugului Aprins. Maestrul spiritual în tradiţia răsăriteană, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1996 (cu o prefaţă de Andrei Pleşu); Claudiu Târziu, Intelectuali în procese celebre în Cotidianul din 13 ianuarie 2007, Daniil Sandu Tudor, Taina Rugului Aprins. Scrieri şi documente inedite, Ed. Anastasia, Bucureşti, 1999; Vasile Vasilache, Rugul Aprins. Cercul literar cultural de la Mănăstirea Antim din Bucureşti, în Calendarul „Credinţa”, Detroit, 1992, p. 66-71;

7 Viaţa creştină (Los Angeles), 1994, Nr. 1-3

8 Arhim. Roman Braga, Pe drumul credinţei, HDM Press, 1995

9 „Monitorul religios” – Iaşi, 20 decembrie 1997; se poate găsi pe intenet în paginile revistei Candela Moldovei, 1998, Nr. 3; Viaţa creştină din Los Angeles.

10 „Again Magazine”

11 „Unirea”, 1999, Nr.2 Noembrie.

12 Articol preluat din „Solia”, Oct. 1984.

13 ROST  (Bucureşti), 2004, Nr. 18, August; „Solia” (Jackson, MI), 2002, Vol. LXVII, Iulie, p. 19-21.

P.On. Parinte Protopop Constantin Alecse publica si el in Viata Crestina (Los Angeles), 2003, Vol. 46, No.7-9,Iulie – Septembrie – acest articol impreuna cu parerile Parintelui Ilie Cleopa, Sofian Boghiu si Arsenie Papacioc.  De partea cealalta s-a situat Parintele Gh. Calciu Dumitreasa

14 Viata Crestina (Los Angeles), 1999, Vol. 42, Nr. 1-3,1 Ianuarie – 31 Martie.

15 „Solia” (Jackson), 2005, Vol. LXX, Nr. 12, December, p. 20, 22.

16 Sergiu Grossu, Curajul unei hotărâri salutare. Scrisoare deschisă, adresată Mitropolitului Transilvaniei, Antonie Plămădeală, în „România Liberă” din 25 noiembrie 1997 şi «.Cuvântul Românesc» (Canada) din decembrie 1997; Apud Iisus Biruitorul (Paris), 1976, Nr. 1/ Ianuarie-Martie; Se poate vedea şi «Areopagul Luminii», 2001, nr. 3/ iulie-septembrie; Asupra problemei prezentate de Sergiu Grossu mai vezi şi Ierarhi şi victime în «Cuvântul Românesc», februarie 1994;

17 Arhim. Timotei Aioanei, Sărbătoare pentru românii de dincolo de ocean , în Candela Moldovei (Iaşi). 2002, Nr. 12.

18 „Solia” (Jackson) 1975, Nr.5, mai, pag. 22.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s