Originile pseudo-religiei New Age

Posted: Ianuarie 7, 2009 in Inselari
Etichete:, , , , , , , ,

logo
În ultimele decenii s-au făcut diferite încercări de a stabili originile şi istoricul new age. Aceste înceercări au venit în primul rând chiar din partea new age-rilor, ce au căutat sa dea o legitimitate istorică acestei mişcări. Interesant este faptul că, deşi se numeşte „nouă”, eforturile adepţiilor sunt facute în sensul demonstrării unei continuităţi , ba  chiar am putea zice unei tradiţii ce se întinde până în antichitate.

  • Misterele şi filosofia grecească

Pentru un început cât de cât documentat se iau ca punct de plecare secolele VII-V î.d. Hr., perioadă caracterizată de o efervescenţă  a ideiilor şi a personalităţilor religioase. Astfel, în China au activat Lao-Tse şi Kung Fu Tse(Confucius), in India, Buddha şi Mahavira, în Persia, Zarathrustra, în Palestina erau proorocii Vechiului Testament iar in Grecia, filosofii. Adesctia din urmă au elaborat sisteme sincretiste în care se regăseau elemente din riturile de iniţiere egiptene, mistere orfice tracice şi alte influenţe.

  • Gnosticismul

În perioada elenismului târziu s-au conturat în sânul Bisericii creştine o serie de curente eretice de inspiraţie elino-iudaică ce s-au numit cu un termen comun: gnoticism. Centru acestor curente la care s-a adăugat şi neo-platonismul a fost capitala elenistă a Egiptului, Alexandria. Ereziile iudeo-gnostice combinau legea mozaică cu gnoza păgână şi idei creştine formând astfel un „sincretism religios”, iată câteva:
-cerintieni- grupare a lui Cerint din Alexandria influienţată de scrierile lui Filon. Erau dualişti în concepţie şi  considerau că Iisus a fost un om obişnuit.(iată originea tuturor mişărilor spiritiste cu derivatele lor: teosofia, antroposofia, new age etc)
-elchesaiţii- sistem eretic a lui Elkesai, aveau numeroase concepţii naturist păgâne, parsiste, astrologice, magice, fataliste, eseniene. Ei socoteau pe Hristos a fi un înger-superior şi alături de el stă Sf. Duh  ca principiu feminin, de aceea Hristos s-a întrupat de mai multe ori.
Eresurile gnostice sunt încercările gnosticilor de a crea o filosofie religioasă din toate sistemele vechi sincretiste şi din creştinism cu o divinitate abstractă(idee pe care o regăsim şi în cadrul mişcării new age). Materia e opusă spiritului. Foloseau termeni ca eonii-ingeri şi demiurg etc. Iisus a avut un trup aparent, eteric şi peste el s-a coborât eonul Hristos. Iată câteva dintre ele:
-montaniştii- sectă întemeiată de Montan  care se socotea paraclet (mângâietor), având scopul de a desăvârşi învăţătura lui Iisus. Propunea o viaţă relogioasa nouă , în spirit eshatologic. (idee preluată de new age-işti).
– hiliaştii- numitţi şi premilenişti, sunt eretici de nuanţă eshatologică , care au fixat „ salvarea” în împaraţia de o mie de ani (Idee preluată de new age-işti care aşteaptă „ salvarea” prin venirea  Noului Mesia „Maitreya”).
-maniheii- încercare de sincretism gnostic.Întemeitor Manes. Concepţia lui constă într-un amestec de ideei mozaice, parsiste, budiste, haldeice şi creştine. (idei preluate de new age-işti care au alcătuit un „ ghiveci religios”)

  • Misticismul iudaic şi kabbala

O altă tradiţie ocultă de la care se revendică new age-ri este minticismul iudaic. Studiul Scripturii efectuat in cheia Kabbalei (ebr. Tradiţie) a dus la o mistică teosofică şi la elaborarea unei doctrine ezoterice în Spania şi sudul Franţei în secolul XII. Kabbala susţine existenţa unei a doua revelaţii facute lui Moise în chip tainic şi neconsemnată în Sfânta Scriptură, ci transmisă peste veacuri oral, ca disciplina arcană, de catre rabinii iniţiaţi.

  • Alchimia

Alchimia işi targe denumirea din cuvântul arab: el-kimya, în care Khem este numele arab al Egiptului, iar întemeietorul ei ipotetic este Hermes Trismegistul. Baza filosofică a alchimiei este constituită de magia şi misticismul ermetic din Egiptul elenist. De pe aceste meleaguri, alchimia a trecut în Spania  prin intermediul maurilor, în secolul XII.
Ca şi Kabbala iudaică şi ermetismul, alchimia a devenit apanajul unor iniţiaţi ce au încifrat ideile lor într-un sistem comlicat de simboluri accesibile doar celor iniţiaţi, care deţineau cheile necesare.Transmiterea acestor cunoştinţe se facea în secret. Cei mai evoluaţi dintre alchimişti priveau cautarea pieteri filosofale şi transmutarea metalelor într-un sens mistic, dincolo de aspectul material exterior. Cu timpul alchimiştii s-au organizat în reţele de societăţi secrete, model ce-i va inspira peste secole pe francmasoni şi pe new age-işti.

  • Renaşterea

Pe lângă aspectele culturale,renaşterea din secolele XV-XVI a avut şi laturi mai puţin cunoscute legate de „renaşterea” preocupărilor ezoterice, fapt semnalat cu satisfacţie de apologeţii new age. Asistăm la o nouă înflorire a neo-platonismului, ocultismului şi ermetismului .

  • Francmasoneria

Originile societeţii francmasonice sunt destul de greu de trasat cu siguranţă, cronologia prezentând fluctuaţii semnificative. Totuşi obârşia sigură a francmasoneriei datează din anul 1717 şi ţara în care s-a organizat întâia oară este Anglia(Scoţia). De la introducerea reformei religioase scăzuse şi în Anglia ca şi în alte ţari zelul credincioşilor şi al comunitaşiilor pentru înalţarea de moumentale biserici. Aceasta a avut ca urmare decăderea breslei zidarilor liberi, care nu mai găseau de lucru decât foarte puţin.
În aceste împrjurări critice pentru ei, Teofil Desaguliers, predicatorul reformat al Curţii regale, predicatorul James Anderson şi areheologul George Payne işi propuseră să dea  breslei zidarilor liberi alta menire, şi anume: zidirea unui templu spiritual în inima omului prin cultivarea a ceea ce este „bun, nobil şi frumos!”, cu alte cuvinte o moralitate fără religie, deci atee şi întemeiată pe raţiune . Patru societăţi de zidari liberi se intruniră în ziua de 24 iunie 1717, într-un restaurant din Londra unde puseră bazele societăţii „of free Stanes Mason” şi consimţiră să urmărească scopul propus de cei trei bărbaţi.
Francmasoneria este cu totul altceava decât ceea ce crede instrucţiunea masonică că  ne înfaţişează. Mai întâi ea este secretă şi nu lucrează la lumina zilei şi nu foloseşte mijloacele cele marturisite .
Francmasoneria operativă –bresle de zidari- aveau o organizare secretă , bazată pe „un crez filosofic”, cum ar fi cel mai timpuriu care  s-a păstrat, datat în jurul anului 1400, numit „the old charges”, o scriere ermetico-moralistă. Doctrina francmasonerieie se bazează pe o mitologie proprie, fiind legată de  Egipt şi Templul lui Solomon. Cu timpul masoneria operativă este înlocuită de masoneria speculativă ai cărei membrii provin la început din rândurile burghezieie scoţiene şi engleze având ca reprezentanţi pe scoţianul William Schaw (1550-1602) şi pe astrologul britanic Elias Ashmole (1617-1692) .

  • Rozicrucienii

În aceeiaşi orbită a asociaţiilor secrete se înscrie şi mişcarea rozicruciană apărută în secolul XVII. Această frăţie teosofică se atribuia figurii legendare a lui Christian Rosenkreutz(1378-1484). Cartea de căpătâi a mişcării este Fama Fraternitatis (este vorba de fraternitatea ordinului meritorium al Crucii Roz ) şi este îndeobşte atribuită lui Johann Valentin Andreae (1586-1654), un tânar pastor lutheran german. Această fraternitate işi propune a face o sinteză a ştiinţelor , la rândul ei iniţiată de catre Marele Ordin ezoteric. Baza doctrinară a lucrărilor rozicruciene este extrasă din scrierile ermetice, neo-platonice şi alchimiste aşa cum au fost receptate şi prelucrate în aceea epocă.

  • Iluminismul

Momentul apariţiei epocii iluminismului este socotit a fi anul 1687, an în care a vazut lumina zilei lucrarea lui Isaac Newton Philosophiae naturalis principia mathematica. Printre reprezentanţii de seamă ai acestui curent de gândire s-au numărat: Galileo Galilei, Robert Boyle, Rene Descartes, Francis Bacon şi Denis Diderot, autorul lucrării  Encyclopedie apărută în anul 1751.
O caracteristică a preocupărilor intelectualilor secolului XVIII a fost interesul pentru orientalism, în special cel hindus şi chinez. Aceste preocupări au dus la descifrarea unor vechi scrieri orientale, cum au fost : pahlavi în 1793, cuneiformele în 1803, hieroglifele în 1822, şi avesta în 1832. S-a creat astfel ceea ce s-ar putea numi  o Renaştere a orientalismului , ce va influienţa în secolul urmator gânditori ca : Schopenhauer, Goethe, Nietzsche, Emerson, Baudelaie şi Balzac.

  • Spiritismul

A apărut în anul 1848, în SUA în cadrul familiei Fox. Denumirea provine de la faptul că prin anumite experinţe, se fac comunicări cu spiritele morţilor. Spiritiştii sunt o sectă religioasă filosofico-mistică, având o doctrina foarte îndepărtată de cea creştină. Spiritişti nu au o doctrină unitară, deşi fiecare pretinde a o avea pe a sa, primită de la spiritele luminate (draci). În orice caz acestă perocupare are rădăcini milenare fiind menţionată în Sfânta Scriptură şi în alte scrieri sacre. În fond spriritismul nu e altceva decât un amestec ciudat de budism, deism, politeism, panteism, animism, şi creştinism.
În domeniul metafizicii s-au remarcat Emanuel Swedenorg (1688-1772) şi Franz Anton Mesmer(1734-1515).Cel dintâi,rămas cunoscut pentru conversaţiile sale cu îngerii, este socotit pe bună dreptate precursorul teosofiei, spiritismului şi al ocultismului modern. Germanul A. Mesmer, om de ştiinţă, medic, fizician, cu preocupări de electrotehnică, s-a aplecat asupra fluizilor magnetici din jurul corpului uman, pe care îi putea percepe şi chiar manipula cu ajutorul aparaturii sale.New age-ul îi datorează preocupările pentru aură şi diferitele energii vitale. El a fost, prin metoda lui curativă ce folosea „magnetismul animal” şi stările induse de transă, şi un precursor al spiritismului.
Aceste începuturi s-au amplificat pe întreg parcursul secolului XIX. Ocultismul îl are ca reprezentant de seamă pe Alphonse Louis Constant (1810-1875), diacon catolic, fost socialist, ce a adoptat pseudonimul Magus Eliphas Levi şi s-a consacrat studierii şi practicării diferitelor practici magice în special prin cartea sa Dogme et rituel de la haute magie.
În America, lua naştere, în anul 1836 printre credincioşii unitarieni de la Harvard, Clubul transcendental din America din care făceau parte Ralph Waldo Emerson, Hedge, Ripley etc. Aceştia combăteau vehement materialismul epocii, propunând în schimb reîncarnarea, hinduismul şi religiile păgâne: greacă, egipteană şi persană.
Romanticii englezi ai vremii studiau şi adesea modificau în jurul anului 1843 Upanişadele, Vedele şi Paranele, fiind astfel precursori ai postmodernismului contemporan.

  • Lideri şi autori New Age în perioada premergătoare mişcării

Prezentarea „corifeilor” mişcării are un caracter selectiv. Prima ediţie a Enciclopediei New Age a stabilit(neoficial) o cronologie a mişcării în care au fost incluse diferite personalităţi şi instituţii considerate a avea o afinitate implicită.
Datarea este începută cu anul 1875, an în care Helena Petrovna Blavatsky(1831-1891), Henry Steel Olcott (1832-1907) şi William Quan Judge au format la New York Societatea Teosofică. Madame Blavatsky a dat societăţii o doctrină secretă, o proorociţă (ea însăşi), o origine misterioasă bazată pe religiile şi filosofia hinduistă, pe raja yoga şi meditaţie. Tot ei i se datorează şi conceptul de „univers holistic”, ca şi preocupările moderne pentru popularizarea ideilor de reîncarnare şi karma.
Conducerea societăţii a fost preluată în 1889 de către fosta socialistă Annie Besant (1847-1933). În anul 1882, s-a fondat la Londra, la iniţiativa lui Sir Wiliam Barret, a reverendului Stainton Moses, a lui F. W. Myres şi a lui Edmund Gurney Societatea pentru cercetare psihică. Printre membrii săi de onoare s-au numărat Wiliam Crookes (1832-1919), Camille Flammarion (1842-1925), C. G. Jung şi doamna Curie. Mediumul John Ballou a scris cartea Oashpe: A New Age Bible, fiind astfel un precursor al „canalizării” în New Age. O societate similară de studiu al fenomenelor paranormale a fost fondată în America în anul 1885 de către psihologul William James (1842-1910).
În anul 1923 se fondează Societatea americană de astrologie, iar soţii Alice şi Foster Bailey pun bazele şcolii arcane. În Anglia Gerald B. Gardner  iniţiază în anul 1939 mişcarea modernă neopăgână Wicca. În anul 1947 se inaugurează era „farfuriilor zburătoare” (OZN), prin observaţiile făcute de către Kenneth Arnold lângă muntele Rainier, Washington. Între anii ’50-’60 George Adamsky a descris pentru prima dată fenomenul contactee, adică întâlnirea directă cu extratereştrii.

  • Perioada New Age propriuzisă

În accepţiunea modernă, mişcarea New Age  a apărut în secolul al XX-lea în SUA(California). În privinţa datării problema este controversată. În funcţie de perspectiva astrologică, antropologică sau psihologică, diferiţi cercetători au plasat momentul incipient fie în anul 1904 sau 1910 sau 1917, după alţii la 5 februarie 1962(când s-a produs o anume  gruparea a planetelor). După Jung, era Vărsătorului începe în 1997 sau 2154. Această totală imprcizie şi lipsă de coerenţă  este tipică mişcerii şi se datorează faptului că are la bază interpretări astrologice ce sunt supuse arbitrariului şi subiectivismului . De altfel una din „virtuţile” reclamate de New Age este  antidogmatismul.
Ţinând cont că mişcarea New Age a apărut în America trebuie sublineat faptul că încă de la început existau aici un amalgan de religii şi practici oculte. Astfel un sondaj din anul 1998 arăta că 25% din populaţie erau romano-catolici; din gruparea protestantă baptiştii prezentau 19,4%, metodiştii 8%, prezbiterienii 2,8%, penticostalii 1,8% şi episcopalienii 1,7%. Biserica Ortodoxă are un număr însemnat de membrii: 4600000. Cea mai răspândită religie necreştină din SUA este iudaismul ( 2%), dar şi islamul, budismul şi hinduismul au adepţi numeroşi.
Ca o urmare a directivelor ideologice existente şi a punerii lor în practică, potrivit unui sondaj în februarie 1978, 10.000.000 de americani (în special tineri) erau adepţii unor religii orientale, 9.000.000 erau angrenaţi în ceea ce se cheamă „spiritual healing” (vindecare spirituală-o formă tipică a practicilor terapeutice de tip New Age-ist inspirată din religiile orientale şi practicile şamanilor nord-americani).
Fenomenul social cunoscut ca New Age a luat ampoare vizibilă în anii ’60 în mediile  contraculturii hippy de pe coasta de  vest , statul  California (San Francisco). Pe drept cuvânt s-a considerat că mişcarea New Age i-a avut ca precursori moderni pe hippii şi flower power-ii din anii ’60 influienţaţi de gândirea religioasă şi filosofică indiană.
Unul din centrele cele mai importante ale mişcării New Age a fost Institutul Esalen  din Big Sur, California, înfinţat în 1962 , care, sub conducera lui  Michael Murphy şi  Richard Price , a fost timp de trei decenii leagănul mişcării . Printre terapiile şi tehnicile diverse care s-au experimentat în cadrul institutului, n-au lipsit drogurile. Dintre personalităţiile existente la Esalen amintim pe: Ida P. Rolf , Roberto Assagioli, Alexander Lowen, Fritjof Capra.
Programul institutului curpindea : meditaţie , medicină holistică, mental training, şi diverse forme de masaj, psihologie transpersonală, psihologie budistă, înţelepciunea corpului, vindecare spirituală, şamanism, hipnoză, yoga, tantra, intuţie practică, etc .
În Marea Britanie se distingea Sir George Trevelyan (1906-1996) care  fiind rectorul Universităţii Attingham Park vorbea în jurul anilor ’50 pe teme ca:  evoluţia coştiinţei, moartea-marea aventură, natura spirituală a universului, etc propagând astfel ideeile sale holistice şi spirituale. Din păcate, cocepţia sa holistică era umbrită de credinţa în reîncarnare, ce am putea spune că este nelipsită în cercul new age. Pentru activitatea sa în dimeniu,Sir George Trevelyan a fost numit „Părintele mişcării   new age în Anglia”.
În ianuarie 1985, s-a infiinţat la Bologna  Arhiva de documentare istorică a investigaţiei  psihice  ce are ca scop studiul istoriei  fenomenelor paranormale.

___________________________________________

„Invazia neopaganismului”-Maftei Cosmin Ionel,Teologie pastorala anul I-Alba Iulia 2006

___________________________________________

Bibliografie

1.    Bădulescu, preot Dan, Împărăţia răului: New Age, origine, istoricul, doctrina şi consecinţele sale din perspectivă ortodoxă, Bucureşti, Editura Christiana,2001.
2.    Bibila sau Sfânta Scriptura, tipărită sub indrumarea şi cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist Patriarhul Biserici Ortodoxe Romane, cu aprobarea Sfântului Sinod, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2001.
3.    Danion, Vasile, Despre horoscop, cutrmure şi ghicirea viitorului,tipărită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Galaction Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, Galaţi, Editura Bunavestire, 2003.
4.    Danion, Vasile, Despre reîncarnare şi invazia extraterestră, tipărită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Galaction Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, Galaţi, Editura Bunavestire, 2003.
5.    Danion, Vasile şi Părintele Ilarion Olaru, Dărâmarea idolilor, apostazia New Age, apare cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte Galaction Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, Bucureşti, Editura Credinţa Noastră, 2001.
6.    David, P. I., Sectologie, manual experimental pentru profesori şi elevii Seminariilor liceale,Liceelor teoretice şi de  artă, Şcolilor pedagogice, Colegiilor şi Şcolilor profesionale, lucrare tipărită cu binecuvântarea şi grija Înalt Prea Sfinţitului Lucian Arhiepiscopl Tomisului, Constanţa, Editura Sfintei Arhiepiscopii  a Tomisului, 1998.
7.    Dumitrescu, Sorin, 7 dimineţi cu Părintele Stăniloaie, (volum de convorbiri) Bucureşti, Editura Anastasia, 2002.
8.    Epperson, A. Ralph, Noua ordine mondială, Oradea, Editura Alma,1997.
9.    Evdokimov, Paul, Ortodoxia, carte tipărită cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Teoctist Patriarhul Bosericii Ortodexe Române, traducere din limba franceză de Dr. Irineu Ioan Popa, Arhiereu vicar, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe române,1996.
10.    Gassman, Lothar, New Age, Bucureşti, Editura Stephanus,1996.
11.    Kuraev, Andrei, Daruri şi anateme, ce a adus creştinismul lumii,traducere din limba rusă de Nina Nicolaevna, Bucureşti, Editura Sofia, 2004.
12.    Marler, monahul John şi Wermuth, monahul Andrew, Tinerii vremurilor de pe urmă, ultima şi adevărata răzvrătire,traducere din limba engleză de Felix Truşcă, tiparită cu binecuvântarea  Prea Sfinţitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleoramanului,Bucureşti, Editura Sofia, 2002.
13.    Pop, Vasile, Yoga şi Isihasmul, Bucureşti, Editura Lidia, 2003.
14.    Rose, Preot Serafim, Ortodoxia şi religia viitorului, ediţia a II-a revizuită şi adăugită (conţine studiul Semnele religiei viitorului în anii 1990, de pr. Damaschin Christensen), traducere şi note Mihaela Grosu, carte tipărită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte Galaction, Episcopului Alexandriei şi Teleormanului , Galaţi, Editura Carte Ortodoxă, Editura Egumeniţa, 2004.
15.    Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, carte tipărită cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Teoctist Patrhiarhul Bisericii Ortodoxe Române, traducere din limba greacă veche, introducere şi note de Preotul Profesor Dumitru Fecioru, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,2005.
16.    Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, volumul I,  carte tipărită   cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Teoctist Patrhiarhul Bisericii Ortodoxe Române, traducere din limba greacă veche şi note de Preotul Profesor Dumitru Fecioru, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,2003.
17.      Sfântul Vasile cel  Mare, Omilii la Hexaemeron, traducere şi note de pr. Dumitru Fecioru, tipărită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte Galaction, Episcopului Alexandriei şi Teleormanului, Bucureşti, Editura Sofia, Editura Biserica Ortodoxă, 2004.
18.    Simeon, preot Adrian, Biserica, sectele şi fraţii mininoşi, culegere de învăţături ortodoxe, Iaşi, Editura Pelerinul, 1998.
19.    Tia, arhimandrit lector univ. dr. Teofil, Reîncreştinarea  Europei? Teologia religiei in pastorala şi misiologia occidentală contemporană, Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2003.
20.    Wurtz, Bruno, New Age, Timişoara,Editura de Vest, 1994.
21.    *** Spiritualitate şi consumism în Europa unită, Referatele Simpozionului Internaţional „Spiritualitate şi consumism în Europa  unită”, organizat de Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia(26-27 aprilie, 2004), Alba Iulia, Editura Reîntregirea,2004.
22.    *** Tinereţe, ideal, Biserică, întrebări şi căutări  ale tânărului într-o lume în criză spirituală şi răspunsuri pline de înţelepciune, redponsabilitate şi dragoste primite de la ierarhi, teologi şi duhovnici, tipărita cu binecuvântarea I. P. S. Sale Dr. Antonie Plămădeală , Mitropolitul Ardealului, Făgăraş, Editura Agaton,2002.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s