Arhivă pentru mai, 2009

afis_trecutul_si_prezentul

Asociatia „Suflet romanesc” si blog-ul ProOrtodoxia va invita la conferinta cu tema:

„Trecutul si prezentul ascuns al neamului romanesc”

Joi,04.06.2009,orele 18:00,sala Federalcoop(in cladire cu Antena 1,etaj 3),VASLUI.

INVITAT: Pr. Mihai-Andrei Aldea

INTRAREA LIBERA! Va asteptam!

miting la guvern 032

Dupa cum unii dintre voi deja ati aflat, continuam seria actiunilor Anti-Cip. Duminica Asociatia Civica Dreptate din Hunedoara va fi organizatorul legal al unui nou miting impotriva masurilor dictatoriale legislative impuse de catre UE romanilor.

Scopul acestui miting este acela de a mobiliza pe toti cetatenii romani cu drept de vot sa SANCTIONEZE PRIN VOTUL LOR LA ALEGERILE EURO-PARLAMENTARE de duminica viitoare (7 iunie 2009) pe actualii politicieni romani, care se fac slugi oarbe ale intereselor straine de nevoile acestui popor.

Mesajul nostru pentru electorat este SA SANCTIONAM POLITICIENII MERGAND CU TOTII LA VOT, DAR ANULAND VOTUL ! In acest mod, alegerile nu vor mai putea fi fraudate la fel de usor, iar numarul mare de voturi anulate va demonstra – nu dezinteresul romanilor fata de soarta tarii si a Europei (cum ar putea fi interpretat absenteismul masiv de la vot) – ci refuzul de a alege politicieni ce nu ne reprezinta interesele.

ANULAREA VOTULUI SE POATE FACE STAMPILAND DE MAI MULTE ORI BULETINUL DE VOT. Pentru ca mesajul nostru sa fie si mai clar, indemnam pe toata lumea ca, pe langa stampilarea multipla, sa scrie pe buletinul de vot cu pixul: REFUZ CIPUL, REFUZ DICTATURA !

O astfel de atitudine, de a ne prezenta la urme si de a anula votul, va fi si un semnal dat politicienilor, iar daca numarul de voturi anulate il va depasi pe cele valide, atunci va fi clar pentru intreaga lume ca cei ce vor fi totusi alesi in urma acestui scrutin NU REPREZINTA CU ADEVARAT ROMANIA !

Un astfel de vot ANULAT va fi privit si ca o pregatire a noastra, a tuturor, CA O REPETITIE GENERALA pentru referendumul pe problema cipurilor, care va fi cerut presedintelui Traian Basescu, in toamna, cand se vor finaliza de adunat semnaturile necesare initierii referendumului.

Mitingul va avea loc duminica 31.05.2009 in Piata Victoriei, la Guvern – incepand cu orele 13, iar nu la Universitate (datorita festivalului de teatru de strada care are loc la Universitate, nu ni s-a mai aprobat acolo, ci in Piata Victoriei)

Sursa: Altermedia

ovidiu hurduzeuDe Ovidiu Hurduzeu

Una dintre cele mai grave erezii creştine este gnosticismul, o adevărată „tumoare în sânul Bisericii” (Etienne Couvert). Gnosticul este inamicul numărul unu al Ortodoxiei, împotriva ereziilor lui Biserica a luptat necontenit de-a lungul veacurilor.

Necunoaşterea gnosticismului de către omul de rând este invers proporţională cu enorma sa influenţă asupra „elitelor”. Viziunea gnostică merge mână în mână cu conceptele la modă: deteritorializare, dematerializare, globalizare, relativizarea valorilor, ecumenism, multiculturalism. Putem afirma că tipologia omului postmodern este gnostică prin excelenţă, ceea ce nu poate să nu influenţeze atitudinile şi mentalităţile creştinului de azi.

Nu voi insista în acest articol asupra conceptelor si miturilor gnosticismului. Le-am analizat în „A Treia Forţă: România profundă”. Aici voi aminti însă un aspect extrem de important: strategiile gnostice de DETURNARE a înţelesurilor şi adevărurilor creştine. Gnosticii acţionează „sub acoperire creştină”. Ameninţarea lor este cu atât mai gravă cu cât erau/sunt în marea majoritate membri ai Bisericii. „N-ai fi întâlnit pe nimeni în Corint să-ţi indice o biserică gnostică, este mai mult decât probabil ca o astfel de biserică să nu fi existat”, afirmă Arthur Darby Noch într-un important studiu publicat în 1964. Au existat secte gnostice, valentinenii, marcioniţii şi mai târziu maniheenii, dar „gnosticul tipic era un stâlp al parohiei locale”. Situaţia nu s-a îmbunătăţit cu nimic astăzi.

(mai mult…)

Sper sa revin si cu o oarecare traducere la disctutiile ce se aud in video.

Cu Dumnezeu inainte!

„Luptati pentru Referendum!”

„Suntem in lupta de 2000 de ani”


Invitati la aceasta conferinta au fost:

Radu Ciuceanu-detinut politic in perioada comunista,16 ani de inchisoare.

Nicolae Purcarea-detinut politic in perioada comunista,20 de ani de inchisoare.Dupa eliberare si-a dedicat viata sculpaturii.In prezent,toate marele muzee din tara au lucrari de Nicolae Purcarea.

Valentina Elefterie-sora lui Valeriu Gafencu,Sfantul Inchisorilor,si fosta logodnica a lui Ioan Ianolide.

Ieromonah Ioan Sismanian-Manastirea Petru Voda

Monah Filoteu Balan-Manastirea Petru Voda

Foto si text de Cezar Machidon

IMGP6777

IMGP6810Vineri,22.05.2009,in jurul orei 17:30,circa 1000 de persoane au plecat din P-ta George Enescu,de langa Ateneu,in mars pe Calea Victoriei,cu destinatia Dealul Patriarhiei.

Cateva asociatii crestine si civice au organizat cu o zi inainte de Gay Fest,un miting ce indeamna la o familie normala si la intoarcerea lumii contemporane la valorile traditionale.

Pe scurt,a fost aceasti chestie ca si la Marsul Normalitatii de anul trecut,numai ca acum am avut un traseu mult mai scurt si parca mai putini participanti;poate si din cauza zilei de Vineri,cand multa lume este la servici.

La miting au participat,dupa cum o sa vedeti si in pozele de mai jos,familii cu copii mai mici sau mai putin mici,multi tineri,cativa din asociatiile crestine infiintate,altii din simpla constiinta crestina,oameni de rand,persoane in varsta si cativa preoti,care ne-au binecuvantat aceasta manifestatie.

Presa a fost si ea prezenta,s-au luat interviuri organizatorilor si nu doar,au fost transmisiuni in direct la jurnalul de la ora 19:00,si multa agitatie din cauza caldurii care a depasit 30 de grade in aer.

Mitingul s-a incheiat in jurul orei 19:30 la Dealul Patriarhiei,deja binecunoscut pentru manifestele din ultima perioada organizate de diferite asociatii.

Pentru a mari poza,click pe ea!

Afis Dictatura Biometrica si Martiraj
UNIVERSITATEA BUCURESTI

Aula Mare a Facultatii de Drept

Bd Mihail Kogalniceanu 36-46

Fericiti cei prigoniti – martiri ai temnitelor comuniste

Dictatura Biometrica – cipul controlului total

Participa: Fosti detinuti politic, Profesori, Sociologi, Magistrati, Senatori, Deputati, Avocati, Monahi, Ziaristi

Organizatori: Fundatia Petru Voda, Asociatia Civic Media, Fundatia Luptatorii din Rezistenta Armata Anticomunista, Centrul Rezistentei Anticomuniste, Centrul de Geopolitica si Antropologie Vizuala – Universitatea Bucuresti

coperta-dictatura-biometrica

Cuvânt înainte de Arhimandrit Iustin Parvu

Vrem să fim sclavi sau liberi?

Cartea aceasta, Dictatura biometrică, o recomand tuturor cititorilor care mai vor încă să fie liberi într-un stat democratic şi celor care mai vor încă să fie fii ai lui Dumnezeu şi nu ai Mamonei.  Această carte este o sinteză a tuturor publicaţiilor care s-au făcut până în prezent pe tema acestui subiect. Are o importanţă deosebită pentru că pune la îndemâna tuturor creştinilor, în special ortodocşilor, informaţii necesare cu privire la problema introducerii microcipurilor de tip R.F.I.D. în actele noastre de identitate şi în toată viaţa noastră. Pentru că la ora actuală este o campanie extraordinar de satanică pentru distrugerea şi desfiinţarea lui Hristos din inima creştinului. Întotdeauna au fost potrivnici creştinismului, de data aceasta însă este parcă o concentrare a tuturor forţelor întunericului din toate timpurile, a experienţelor îndelungate a celui rău şi vechi de zile, şi aplicarea lor asupra sufletului uman, căruia i s-a declarat război final de distrugere a fiinţei sale cu desăvârşire. Întotdeauna au fost şi creştini buni, şi creştini răi; întotdeauna au fost şi persecutori, şi preamăritori; au fost şi oameni care s-au sacrificat pentru această învăţătură frumoasă, creştin ortodoxă, – pentru că ortodoxia este cea mai mare bogăţie pe care o moşteneşte pământul nostru european sau bătrânul continent european, – dar au fost şi denigratori şi trădători care au săpat la surparea temeliei Bisericii lui Hristos. Dar cu cât trădătorii au săpat mai mult, cu atât sângele mucenicilor a înălţat Biserica lui Hristos, pe care nici porţile iadului nu o vor putea birui.

Această carte nu vine numai spre informarea dumneavoastră, ci ea este menită să aducă putere în sufletele dumneavoastră să vă opuneţi şi să luptaţi împotriva acestui sistem de înrobire desăvârşită atât a trupului, cât şi a sufletului. La ora aceasta, fiecare creştin trebuie să se angajeze în luptă foarte deschis, pe cât îi este cu putinţă. Pentru că Sfinţii Părinţi şi canoanele Sfintei noastre Biserici, ne învaţă despre existenţa unui război nevăzut cu diavolul, potrivnicul mântuirii noastre, război care ne îndeamnă să punem mâna pe armele duhovniceşti: smerenia, postul, rugăciunea, mărturisirea şi toate celelalte fapte bune; pentru că viaţa aceasta este o luptă şi nu o şezătoare. Mărturisirea este un act important în lucrarea noastră de mântuire, fără de care celelalte virtuţi nu ne vor fi recunoscute înaintea tronului de Judecată a lui Dumnezeu. Pentru că Mântuitorul spune clar în Evanghelie: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Mt. 10:32-33). Mărturisirea este, aşadar, o datorie, o poruncă dumnezeiască şi suntem datori să ne apărăm în faţa celor care se ridică împotriva noastră şi a Bisericii lui Hristos, fără să aşteptăm alte porunci oficiale, ci să ascultăm de glasul Evangheliei când este vorba de batjocorirea lui Hristos. Nu avem nevoie să ne poruncească cineva să luptăm împotriva prigonitorilor lui Hristos, sau să aşteptăm prilej de ascultare faţă de mai marii lumii acesteia. Ascultarea este una, lupta împotriva diavolului este alta. A asculta – în momentul acesta – când văd că este casa vecinului în flăcări, iar eu stau cu găleata plină cu apă şi nu mă duc să o vărs să surp incendiul acesta mare care mistuie casa, pentru că nu mi-a poruncit şeful meu, acea ascultare este oarbă, după cum orb este şi sufletul acelui om.

Se vorbeşte că nu este acuma sfârşitul. Da! Şi eu spun că nu este acuma, dar noi trebuie să fim pregătiţi, pentru că toate evenimentele conclud la această stare de lucru. Se vede că toată activitatea aceasta de înrobire a noastră se duce nu numai împotriva creştinismului, ci şi a umanităţii în genere; este vorba de un atac puternic la adresa persoanei umane şi fiecare creştin este dator să-şi pună viaţa pentru credinţa lui, pentru sufletul lui. Până acum a mai mers şi cu partidul, şi cu carnetul roşu; a mai mers şi cu carnetul portocaliu, şi cu carnetul  galben, dar de data aceasta avem de-a face cu un carnet multicolor care ne privează de libertate şi de viaţă. Depinde de ce vrem: Vrem să fim sclavi sau liberi? Vrem să fim morţi sau vii? Dar preţul libertăţii şi al vieţii a crescut mai mult decât criza economică în care ne aflăm; este nevoie de mult sacrificiu şi va costa izvoare lacrimi şi râuri de sânge. Mărturiseşti pe Hristos, rămâi în credinţa Lui, nu-L mărturiseşti pe Hristos, lepădat vei fi înaintea îngerilor şi Judecăţii lui Dumnezeu.

De aceea, îndemn prin aceste rânduri, ca fiecare creştin să intre în arena cu fiare, cu fruntea aţintită senină către Hristos! Să fim mereu într-o trezvie deplină, în curtea aceasta a ortodoxiei noastre, a Bisericii noastre şi să se  găsească fiecare pe poziţia de a fi cu adevărat un ucenic al lui Hristos.

Mulţi dintre credincioşi mă întreabă: „Ce să facem noi pentru toate lucrările acestea”? Păi, în toată această situaţie nu se poate face ceva mai frumos decât a ne ruga fiecare în parte, în viaţa  de familie; a ne educa copiii noştri într-un spirit foarte auster, aspru, ca de la vârsta fragedă să  cunoască şi să trăiască credinţa noastră ortodoxă. Avem modelul fiilor lui Brâncoveanu. Nu cedaţi! Mai bine să strigăm: „Loveşte, potrivnice a lui Hristos!” decât să ne pierdem viaţa cea veşnică. Plecaţi capetele voastre spre junghiere şi împotriviţi-vă fiarei apostate!

Ştiu că nu este uşor; am ajuns fii vlăguiţi ai acestui neam mult obidit, mult încercat şi mult prea trădat. Acum, peste românii noştri, vin şi greutăţile acestea financiare şi toate necazurile şi ne vindem şi pe un blid de linte. Pentru că aşa este firea noastră slabă şi neputincioasă şi needucată; pentru că niciodată nu a fost o legătură strânsă între omul, căruia Dumnezeu i-a dăruit mai multă înţelepciune şi a făcut oleacă de carte şi omul simplu, omul de jos, care avea nevoie de luminare şi de dragostea celuilalt. Nu, românul nostru intelectual îndată s-a împăunat cu mărirea lui, cu postul lui, cu înţelepciunea lui şi a uitat de ograda lui de altă dată, a pomilor frumoşi, a oilor, a caierelor de furcă, unde povestea bunica din viaţa lui Ion Creangă, Făt Frumos şi a întregii noastre frumuseţi literare. Astăzi se uită în curţile europene pline de vile şi de cuvinte moarte şi participă la ferecarea valorilor noastre ortodoxe şi româneşti, la ferecarea credinţei şi a tot ce a mai rămas frumos pe plaiurile noastre mioritice.

Puterile noastre sunt slabe şi am rămas puţini. Dar ne-a rămas ceva ce nu vor putea niciodată fereca: Mila lui Hristos, Dumnezeul nostru! Rămân toate pe seama marii Lui iubiri de oameni, ca El să ne scoată şi din această stare de lucru, ca întotdeauna, şi să Îşi manifeste mila şi bunătatea Sa faţă noi! Avem mijlocitori pe sfinţii noştri martiri din închisorile comuniste, cei care şi-au dat viaţa pentru Dumnezeu şi neamul lor, cărora să le cerem rugăciunile, ca unii ce au luptat şi au biruit Fiara prin puterea Crucii lui Hristos.

Arhimandritul Justin Pârvu, 6 mai 2009, la pomenirea Sfântului şi Dreptului Iov, mult-răbdătorul

Sursa:Apologeticum

Preiau aceasta postare de pe blog-ul d-lui Claudiu Tarziu

Pentru cei care nu l-au auzit vorbind pe Dan Puric, pentru cei care încă nu ştiu ce vrea acest nou apologet ortodox, pentru cei care nu înţeleg de unde-i vine succesul, pentru cei care au început să se îndoiască de el sub presinea unei campanii de denigrare, pentru cei care vor să ştie ce se va construi la Aiud, în memoria şi întru pomenirea sfinţilor români din temniţele comuniste, am publicat un interviu cu maestrul în săptămînalul „Formula As” (deocamdată de găsit doar în ediţia pe print, la chioşcuri). Redau mai jos numai cîteva pasaje, cît să vă deschid gustul.

OMUL FRUMOS

– Omul frumos din România este acela care, cu discreţie, respinge toate încercările de schilodire a sufletului care vin asupra neamului nostru. […] Pe omul frumos îl găsim de pază la ordinea morală creştină. […] Prin suferinţă asumată jertfelnic şi prin rugăciune cu lacrimi, omul frumos românesc a transformat temniţele în mănăstiri.

MĂRTURISITORI

– N-am monopolizat eu discursul creştin şi patriotic din România. Dimpotrivă, din punctul ăsta de vedere, pot spune că sunt un… puric. […] Supravieţuitorii temniţelor comuniste au vorbit exemplar despre Dumnezeu, neam, jertfă, în cărţile lor, dar aceste cărţi au fost ocultate de sistem. […] Pe urmă, foştii deţinuţi politic au fost blasfemiaţi, că sunt nişte boşorogi extremişti şi resentimentari.
La fel s-a întâmplat cu marii noştri duhovnici, care au mărturisit. Ei au fost izolaţi în mănăstiri, au fost stigmatizaţi, că sunt talibani ortodocşi.
Eu am fost imprevizibil, că am apărut dintr-un spaţiu – culmea, foarte la vedere – de unde ei nu se aşteptau. Şi am deschis un canal de comunicare pe care nu erau pregătiţi să-l blocheze.

– Ştiu că atunci când sunt aplaudat este pentru că Dumnezeu m-a ajutat să fac ceva bine. Nu m-am smintit într-atât încât să mă cred VIP. Nu sunt făcut să fiu vedetă. Tot ce fac îi dăruiesc lui Dumnezeu. Eu simt şi arta, şi conferinţele, şi cărţile pe care le scriu ca pe o singură respiraţie duhovnicească.

– [Falsa elită] Încearcă să eticheteze discursul meu, ca să-l compromită, să-l minimalizeze şi să-l încoloneze istoric. […] Culturnicii noştri au „temeri” stipendiate şi, pentru că nu ştiu să încadreze fenomenul – că nu e fenomenul Dan Puric, e un fenomen care şi pe mine mă cuprinde – spun că e „extremist”.

DUŞMANII DINLĂUNTRUL ORTODOXIEI

– Pe urmă am încasat lovituri inclusiv dinspre ortodoxia românească – în care există forme de bigotism agresiv, de habtonicie, de îngălare sufletească şi de culturism mistic. Sunt nişte oameni care se visează olimpici la creştinism. Le mai lipsesc doar piroanele, să se crucifice, ca să arate lumii cât sunt de buni. Acestora nu le place Dan Puric, care nu e destul de pur. De fapt, ei vor să deţină monopolul lucrărilor în ortodoxie şi, cum apare altcineva, sar pe el, ca să nu le ia “vadul”. Poluează ortodoxia cu astfel de atitudini. Dar nu mă plâng că eu sunt ţinta unor astfel de acţiuni. Le privesc cu… compasiune.

– Sunt mulţi şi în cler, şi în monahism care, vorba părintelui Arsenie Boca, sunt doar cuiere de haine călugăreşti. Dar pentru nişte uscături, nu tai toată pădurea. Biserica Ortodoxă nu trebuie confundată cu o mână de rebuturi, de accidente.

CINSTIREA SFINŢILOR DIN TEMNIŢELE COMUNISTE

– Am fost să mă închin la osemintele de la Râpa Robilor de la Aiud, unde este îngropată o întreagă elită a acestui neam, decimată de comunişti, şi, când am văzut câtă mizerie este acolo, m-a apucat o furie sfântă. Cum să laşi un câmp plin de moaşte sfinte să devină groapă de gunoi?

– La Râpa Robilor, foştii deţinuţi politic supravieţuitori, au ridicat, în urmă cu mai mulţi ani, un impunător monument în memoria celor martirizaţi în închisoarea Aiud. În apropierea acestui monument va fi o mănăstire ortodoxă, cu biserică, şi un Centru de Martirologie – care să păstreze memoria, pentru ca generaţii întregi să afle ce s-a întâmplat acolo. Memorialul, aşa cum a fost denumit de ÎPS Andrei Andreicuţ, Arhiepiscopul Albei, va avea un muzeu şi un centru de cercetare. Suntem datori copiilor noştri cu acest Memorial. […] Nu ca să devină răzbunători, ci ca să afle şi să ţină minte, ca aşa ceva să nu se mai repete.

– [Iniţiativa au avut-o…] ÎPS Andrei Andreicuţ, pe care eu îl consider un ierarh de respiraţia ortodoxă majoră a lui Şaguna, şi Părintele Iustin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă, pe care îl cosider un sfânt în viaţă. Acestor doi mari părinţi ortodocşi li s-a adăugat un mare creştin al neamului nostru, dl. dr. Pavel Chirilă, care a avut ideea excelentă de a crea şi un Centru de Martirologie. Eu sunt un mijlocitor pe lângă autorităţi şi alte persoane care pot contribui la finalizarea proiectului.

–––––––-

Precizări dincolo de interviu:

Dan Puric, dl. dr. Pavel Chirilă şi părintele Augustin de la Schitul „Înălţarea Sfintei Cruci” de la Aiud m-au asigurat că nu se va face acolo nici „moschee”, nici „templu masonic”, nici „biserică ecumenistă” – aşa cum pretind adversarii proiectului -, ci o mănăstire ortodoxă, cu o biserică aşijderea. La proiect încă se lucrează, după ce o primă variantă a fost abandonată, ca fiind prea modernistă.
Cei trei mi-au spus că acest proiect va fi pus în operă numai cu binecuvîntarea ÎPS Andrei al Albei şi consultarea părintelui Iustin Pârvu, de la Petru Vodă – ca iniţiator şi pătimitor la Aiud.

Dan Puric ţine mai multe conferinţe în toată ţara, pentru a strînge fonduri pentru Memorialul Aiud. El a contribuit în mod decisiv la obţinerea terenului pe care se va ridica mănăstirea de la Aiud.

Federaţia Română a Foştilor Deţinuţi Politici şi Luptători Anticomunişti, printr-o adresă semnată de dnii dr. ing. Iulian Vlad (preşedinte) şi ing. Gh. Jijie (secretar), m-au încredinţat că sprijină construirea Memorialului Aiud şi dezaprobă atacurile la care este supus Dan Puric – omul cel mai vizibil în acest proiect, dar nu si cel care ia decizia.

Fac aceste precizări pentru că, în ultima vreme, am tot fost întrebat pe acest subiect de către fraţi tulburaţi de campania dusă împotriva lui Dan Puric. Sper ca de acum lumea să fie lămurită şi să învăţăm a da mai repede crezare binelui decît răului.


V-am avertizat că, de la constituirea Forului Ortodox Român, a fost declanşat un război informaţional împotriva iniţiatorilor şi a celor care îl fac să funcţioneze.

Revedeţi fotografia prezidiului Conferinţei Asociaţiilor Laicatului Ortodox Român din 29 nov. 2008, cînd a fost înfiinţat FOR, şi socotiţi cîţi dintre cei de acolo au fost deja terfeliţi în presă şi pe internet, şi cine urmează. Vă dau un indiciu: din nouă persoane, cinci deja au fost bălăcărite. Vedeţi cine sînt cei din prima linie a acestui front contra FOR, şi veţi putea discerne între adevăraţii şi falşii apărători ai ortodoxiei. (Claudiu Târziu)

MARŞUL PENTRU FAMILIE.

PĂSTRAŢI VALORILE TRADIŢIONALE! NU NE UCIDEŢI VIITORUL!

Mai multe organizaţii nonguvernamentale, între care Federaţia Pro-Vita, Alianţa Familiilor din România şi Forul Ortodox Român organizează vineri 22 mai, ora 17, în Piaţa George Enescu (lângă Ateneul Român) un Marş pentru Familie. Scopul acestuia este de a afirma valorile tradiţionale ale familiei, de a trage un semnal de alarmă referitor la presiunile tot mai puternice la care sunt supuse familiile şi copiii lor, de a spune NU libertinajului, încurajării avorturilor şi propagandei homosexualităţii.

Pentru noi, oamenii, familia şi copiii sunt dintotdeauna elemente esenţiale ale vieţii sociale. Ele conferă stabilitate socială, un sistem de raportare în care ne-am găsit mereu echilibrul şi singura posibilitate de a ne continua existenţa ca fiinţe omeneşti.

În ultimii ani însă, sub pretextul unor „valori alternative”, suntem asaltaţi de tendinţele sinucigaşe ale speciei.

Nu ne recunoaştem în ele, nu ne regăsim în ele, sunt străine de spiritul românesc, sunt împotriva firii şi militează pentru dispariţia omenirii. Propaganda împotriva vieţii duce la pervertirea deprinderilor, la disoluţia reperelor noastre, la anarhie şi beznă. Mineriadele avorturilor, ale homosexualilor şi ale libertinajului nu plantează panseluţe în viaţa noastră!

Veniţi, aveţi curaj, militaţi pentru viaţă.

E timpul să proclamăm împreună firescul, normalitatea, viaţa. E marşul împotriva morţii. E marşul pentru familie. E marşul pentru copii. E marşul pentru nepoţi şi strănepoţi. Pentru ca ei să apuce să mai existe…

Nu lăsa lumea să se termine odată cu tine!

Vă invităm să participaţi la un eveniment pentru afirmarea valorilor în

care credem, care ne-au făcut posibili până aici şi de aici încolo: familia formată din bărbat şi femeie, familia în firescul ei, familia zămislitoare de copii, dreptul la viaţă al fiecărui copil, din prima clipa a concepţiei.

Pentru că suntem prea mulţi cei care stăm deoparte, pentru că propaganda morţii e din ce în ce mai puternică, vă invităm vineri, 22 mai, ora 17:00, în faţa Ateneului Român, din Piaţa George Enescu să spunem DA vieţii, împreună!

Împreună la „Marşul pentru familie”.

Organizatori:

Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Provita din România reuneşte asociaţiile care promovează valorile familiei şi dreptul la viaţă de la concepţie până la moartea naturală, conform cu învăţăturile de credinţă ortodoxe.

Alianţa Familiilor din România este o asociaţie civică dedicată promovării valorilor vieţii şi familiei conform cu tradiţiile social-culturale şi religioase ale poporului român.

Forul Ortodox Român (F.O.R.), o structură federativă fără personalitate juridică, fondată la 29 noiembrie 2008, prin consensul reprezentanţilor a 60 de organizaţii civice cu caracter cultural şi social, care au participat la Conferinţa Asociaţiilor Laicatului Ortodox Român.

F.O.R. este coordonat de liderii organizaţiilor: Fundaţia „Sfinţii Martiri Brâncoveni”, Asociaţia Pro Vita – Bucureşti, A.R.T.R.I., Asociaţia „Christiana” şi Asociaţia „Rost”.

Persoane de contact:

Claudiu Târziu

tel. 0740.103.621

http://c-tarziu.blogspot.com/

Rafael Udrişte

tel. 0748.034.951

http://rafaeludriste.blogspot.com/

www.protejarea-familiei.com

savatie6Ortodocşii se împart în două categorii: duhovniceşti şi neduhovniceşti. A fi duhovnicesc este bine, iar a fi neduhovnicesc este rău. Există lucrări care te situează în categoria celor dintîi, precum şi fapte care te situează în categoria celor din urmă. Cei dintîi se roagă mult, postesc mult, tac mult. Într-un cuvînt, pe toate le fac cu prisosinţă. Cei din urmă se roagă puţin sau deloc, mănîncă de toate şi nu ştiu să-şi ţină gura.

Rari sînt oamenii Bisericii care vorbesc despre milostenie, dreptate, compătimire. Acestea, chipurile, le au şi alte religii şi, de aceea, nu sînt neapărat „duhovniceşti”.

Orice s-ar întîmpla în lume, ortodocşii ştiu că doar prin rugăciune se rezolvă totul. De pildă, acum 20 de ani, comuniştii au deschis foc asupra mulţimii aflate în piaţa din faţa catedralei din Timişoara. Atunci cînd oamenii înfricoşaţi au alergat să se ascundă în catedrală (cea mai mare catedrală din România!), uşile bisericii au fost închise şi ei au fost împuşcaţi pe trepte. Acum în aceeaşi catedrală mitropolitul şi preoţii se roagă pentru odihna sufletelor celor pe care i-ar fi putut salva printr-un simplu şi cu totul uman gest: să le deschidă uşa atunci cînd au bătut în ea.

Luna trecută în Chişinău erau mii de tineri care se ascundeau de securitatea comunistă care îi căuta pentru a-i tortura şi chiar ucide. Au fost zile în care oamenii se temeau să iasă în stradă, pentru că securiştii îi atacau prin parcuri şi-i tîrau în beciuri de unde nu se ştie cîţi au ieşit ci cîţi au dispărut. Cu toate acestea, nu a ieşit nici un ierarh, nici de la Chişinău, nici de aiurea care să ceară încetarea torturii şi a uciderii în numele regimului.

Eu mă întreb dacă ortodocşii chiar au devenit „duhovniceşti” într-un procent atît de zdrobitor, încît nimeni nu mai aude şi nu mai vede din cauza extazului pricinuit de rugăciune? Totuşi a te îndurera cu durerea aproapelui nu este mai puţin duhovnicesc decît a vedea îngeri.

Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tîlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsîndu-l aproape mort. Din întîmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzîndu-l, a trecut pe alături (căci se ducea, probabil, să se roage). De asemenea şi un levit, ajungînd în acel loc şi văzînd, a trecut pe alături (căci se ducea, probabil, să pregătească cele de trebuinţă pentru slujba templului). Iar un samarinean (care era socotit necurat de către preot şi levit), mergînd pe cale, a venit la el şi, văzîndu-l, i s-a făcut milă, şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnînd pe ele untdelemn şi vin, şi, punîndu-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţînd doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, cînd mă voi întoarce, îţi voi da.

Care din aceşti trei vi se pare că a procedat mai duhovniceşte?

Şi a mai zis Hristos: Mergeţi şi învăţaţi ce înseamnă cuvintele “milă voiesc şi nu jertfă!”

Sursa

ips_teodosie

Sursa: Romania Libera (aici puteti urmari si video)

Putini dintre noi isi imagineaza ca in Romania, tara in care aproape totul este de vanzare, se poate cumpara chiar si harul preotiei. Si totusi, exista inalti prelati care nu se dau in laturi sa intermedieze accesul la Duhul Sfint, daca doritorul este om cu stare. Reporterii incognito ai Romaniei libere dezvaluie care sunt caile prin care se poate ajunge preot, rapid, ocolind canoanele si regulamentele Bisericii Ortodoxe Romane. Printre cei care s-au aratat dispusi sa-l ajute pe unul dintre jurnalistii sub acoperire sa devina preot este insusi Arhiepiscopul Tomisului, Inalt Prea Sfintia Sa Teodosie. Liderul spiritual al Dobrogei a intermediat inscrierea reporterului la Facultatea de Teologie a Universitatii de Stat „Ovidius” din Constanta in luna martie, desi trecusera deja sase luni de la inceperea scolii.

Mai mult chiar, Arhiepiscopul Teodosie s-a aratat de acord sa-l faca pe acesta diacon, prima treapta obligatorie a preotiei. Secretarul personal al lui Teodosie le-a transmis jurnalistilor ca toata afacerea ii va costa aproximativ 3.000 de euro. Reporterii Romaniei libere au platit in total 850 de euro si in plus i-au facut lui Teodosie alte servicii. In numarul de maine veti putea citi partea a doua a acestei investigatii, in care demonstram ca se poate ajunge preot peste noapte si prin intermediul unei manastiri reprezentative pentru ortodoxia romaneasca.

Atunci cand ii primim in casa, la sarbatorile religioase sau cand mergem la biserica sa le ascultam slujbele, avem incredere in cuvintele preotilor. Incercam sa nu le judecam viata personala – chiar daca nu este intotdeauna exemplara – deoarece ne gandim ca sunt inzestrati cu multe calitati, din moment ce au primit girul bisericii, au muncit si au invatat din rasputeri si au dus o viata plina de constrangeri. Ce ati spune insa daca ati afla ca unii „slujitori ai lui Dumnezeu” nu au nici o chemare catre credinta, ci au cumparat, pur si simplu, harul preotiei?
Dupa ce oameni din interiorul sistemului ne-au spus ca astfel de cazuri sunt frecvente, am vrut sa verificam daca oricine poate ajunge preot. Investigatia realizata cu camera ascunsa despre acest subiect a scos la iveala faptul ca banii deschid, intr-adevar, si cele mai importante usi. Am descoperit ca exista doua cai prin care se pot fenta regulamentele Bisericii Ortodoxe Romane (BOR). Una dintre acestea presupune obtinerea rapida a unor diplome de la Seminar si Facultatea de Teologie. Cea de-a doua varianta este intrarea intr-o manastire si trecerea in mare viteza prin toate rangurile calugaresti.

Regulamentar, sansele sunt minime
Este greu sa ajungi preot ortodox in Romania, daca vrei sa respecti regulile. Asta, pentru ca nu exista atatea parohii pentru toti cei care termina studiile superioare de profil in fiecare an. Din acest motiv, absolventii intra pe o lunga lista de asteptare. Aceste lucruri ne-au fost confirmate si oficial de un consilier al Arhiepiscopiei Tomisului, cu care am stat de vorba. Unul dintre noi s-a prezentat ca un absolvent obisnuit de seminar teologic (liceu), posesor al unui atestat de preotie, dar fara bani si „pile”. Consilierul ne-a explicat ca nu mai este suficient sa ai doar liceul, ci trebuie sa fi absolvit si Facultatea de Teologie pentru a fi uns preot, potrivit canoanelor actuale ale BOR. Apoi, a recunoscut ca sansele noastre de a capata harul preotiei ar fi oricum minime.

Om de afaceri „cu chemare” spre credinta
Vorbele preotului ne-au determinat sa ne schimbam povestea. Am hotarat sa spunem ca suntem oameni de afaceri care tocmai construiesc o pensiune turistica la Eforie Nord. In acelasi timp, unul dintre noi simte o chemare puternica spre preotie, dar nu si-a terminat studiile teologice, asa ca este dispus sa plateasca pentru a-si indeplini visul. Am mers din nou la Arhiepiscopia Tomisului si, cu noua identitate, l-am impresionat mai intai pe paznicul institutiei. Ca sa ne demonstreze ca nici el nu e doar un simplu portar, ne-a atras atentia ca si-a efectuat stagiul militar in cadrul serviciului secret al Ministerului de Interne. Apoi, paznicul ne-a introdus personal la Arhiepiscopul Teodosie Tomitanul.
Am intrat, astfel, in legatura cu liderul spiritual al Dobrogei, unul dintre cei mai influenti conducatori ai BOR. Inalt Prea Sfintia Sa (IPS) Teodosie a inteles de la prima intalnire ca nu indeplinim conditiile regulamentare pentru preotie. A acceptat totusi sa gaseasca o solutie pentru a remedia problema.

» Rep.: Eu am terminat Seminarul la Curtea de Arges, patru ani.
IPS Teodosie: Si?

» Rep.: Nu am mai dat atestatul de preotie, anul 5 l-am terminat la un liceu din Bucuresti. Am terminat Facultatea de Drept si apoi am fost plecat in Cipru.
T.: Bun. si ce diploma sa-ti pun eu la dosarul de hirotonie?

» Rep.: Dau un examen la Facultatea de Teologie.
T.: Atunci te inscrii la Facultatea de Teologie si vedem noi.

» Rep.: N-am nici o problema.
T.: Ai telefonul meu, da?

» Rep.: Da, da.
T.: Te rog sa ma suni maine.

„M-am gandit cum sa facem sa nu te expun nici pe tine, nici pe mine”
A doua zi, ne-am intalnit din nou cu Arhiepiscopul Teodosie, chiar la resedinta acestuia. De data aceasta, inaltul prelat s-a aratat dispus sa ne ajute chiar el sa ne completam studiile si sa obtinem diplomele necesare, intr-o luna, maximum doua.

IPS Teodosie: Am stat si m-am gandit cum sa facem sa nu te expun nici pe tine, nici pe mine. Si cred ca trebuie sa ai rabdare o luna, doua, nu stiu.

» Rep.: Foarte bine, Inalt Prea Sfintite.
T.: Sa te inscriu cumva, sa iei o diploma de seminar.

» Rep.: E perfect.
T.: Ca sa ai o diploma.

» Rep.: Da.
T.: Si m-am gandit la formula asta, poate te si trimit la parintele Moise (n.r. – directorul seminarului Teologic din Constanta), sa vad cum ti-s actele, sa te poti inscrie pentru un atestat, intelegi. Sa ai o diploma de seminar.

Odata problema liceului rezolvata, am trecut la etapa a doua: completarea studiilor superioare obligatorii. Arhiepiscopul Teodosie ne-a aranjat inscrierea la Facultatea de Teologie a Universitatii de Stat „Ovidius” din Constanta, unde ocupa functia de decan. Faptul ca era luna martie 2009 si cursurile incepusera de sase luni nu a fost un impediment. Arhiepiscopul Teodosie i-a ordonat inspectorului Biroului Catehizare, parintele Emil Cosmin Braescu, sa pregateasca dosarul de inscriere. Imediat, acesta a intocmit actele necesare.
Spre surprinderea noastra, scrisoarea de recomandare a preotului, act obligatoriu pentru intrarea la Facultatea de Teologie, a fost intocmita pe loc chiar de catre inspectorul Emil Cosmin Braescu. Desi atunci ne-a vazut pentru prima data in viata, preotul nu a ezitat sa scrie, intr-un act oficial, ca jurnalistul care vroia sa se faca preot este un bun enorias.

Ba mai mult, desi parohia lui se afla in Constanta, iar noi locuim in Bucuresti, parintele a sustinut ca reporterul face „permanent dovada unei bune credinte crestin-ortodoxe” si ca frecventeaza regulat sfintele slujbe, „sustinand strana la biserici”. In fine, desi nici macar nu l-a zarit pe vreunul dintre membrii familiei ziaristului, Emil Cosmin Braescu s-a aratat convins ca au „calitati crestine deosebite”.

Documente antedatate cu sase luni
Pentru ca Arhiepiscopia Tomisului sa fie acoperita din punct de vedere legal, in eventualitatea unui control, preotul i-a cerut secretarei sa treaca pe toate actele de inscriere data de 10 septembrie 2008, chiar daca documentele au fost intocmite in martie 2009.

» Secretara: Vreti din 2008?
Emil Cosmin Braescu: 2008.

» Rep.: Da, da.
Cosmin: Sa vedem cand ii dam un numar de inregistrare care sa mearga in sesiunea din septembrie, nu? Deci, undeva in data de 10 septembrie?

Mai mult, preotul Braescu l-a asigurat pe jurnalist ca va trece fara probleme si peste examenele din sesiunea de iarna, desi acestea avusesera loc deja cu o luna in urma. Pentru serviciile sale, Emil Cosmin Braescu a primit de la noi 400 de lei si o sticla de whiskey.

Emil Cosmin Braescu: Mergeti la Universitate, in drumul dumneavoastra luati un buchet de flori pentru doamna Varga. Va duceti la dansa.

» Rep.: In afara de dosarul asta, mai duc ceva la facultate?
E.C.B.: Va dam acum ce mai trebuie. si spuneti acolo ca ati vorbit cu parintele Cosmin ieri. A vorbit ea cu Inaltul. Pentru ca-i foarte tarziu acum.

» Rep.: Da, stiu.
E.C.B.: Nu mai face inscrieri.

» Rep.: Sa rezolv si eu examenele din iarna, si…
E.C.B.: A, alea se rezolva pe parcurs. Conteaza sa va inmatriculeze.

» Rep.: Parinte, am si pentru dumneavoastra o sticla de whiskey, o las aici. Va mai las si 4 milioane, si ne mai auzim oricum.

„Doamna Varga” de la Facultatea de Teologie a intrat repede in combinatie. Functionara s-a aratat initial iritata ca i-am cerut sa incalce regulamentele universitatii. Totusi, avand in vedere ca veneam din partea Arhiepiscopului Tomisului, a acceptat dosarul.

Secretara: Este obligatorie foaia matricola, cat mai repede.

» Rep.: Intr-o saptamana o aveti. Ba chiar pot sa v-o aduc luni.
S.: N-aveti cum sa figurati ca dand admitere, daca nu aveti medie de admitere.

» Rep.: Asa-i.
S.: Taxa de studii pe an este de 25 milioane de lei. In momentul asta, trebuie sa aveti achitat 80% din taxa.

Am platit repede taxa de inmatriculare la casierie, i-am promis doamnei Varga ca vom reveni peste o saptamana cu restul sumei, apoi i-am lasat florile. Unul dintre noi tocmai devenise student – cu sase luni vechime – in anul I la Facultatea de Teologie Ortodoxa a Universitatii „Ovidius” din Constanta.

„Cat de bogat esti acum?”
Dupa ce am rezolvat situatia studiilor, ne-am intalnit din nou cu Arhiepiscopul Teodosie. Inalt Prea Sfintia Sa ne-a dat, in sfarsit, raspunsul mult-asteptat: este dispus sa-l faca pe reporter diacon cel mai devreme intr-o saptamana.
Conform canoanelor Bisericii Ortodoxe, exista trei trepte pe care aspirantul la preotie trebuie sa le parcurga obligatoriu. Prima etapa este diaconia. „Cel ce se hirotoneste preot trebuie sa fie mai intai hirotonit diacon si apoi preot”, se precizeaza in Invatatura de Credinta Crestin Ortodoxa, „Catehism 21”. Practic, Arhiepiscopul Teodosie si-a dat acordul pentru primul pas in transformarea ziaristului in preot.

» Rep.: Stiti, eu ma gandeam, daca in perioada asta m-ati putea face diacon, sa stau langa dumneavoastra, sa ma si cunoasteti…
IPS Teodosie: Da, te fac, da! Vineri ma cauti.
» Rep.: Vineri?
T.: Da. Pregateste-te sa vedem, ca de acuma nu-i greu.

Totusi, Arhiepiscopul Tomisului mai avea o ultima nelamurire. Vroia sa stie cat de bogat este cel pe care urma sa-l ajute.

» IPS Teodosie: Esti bogat?
Reporter: Nu foarte. Acuma, criza asta ne-a mai lovit…

» T.: Cat de bogat esti acum?
R.: Doar spiritual.

Cadouri pentru Teodosie
Ne-am lamurit mai tarziu de ce anume dorea Arhiepiscopul sa afle daca jurnalistul era bogat. Bogdan, secretarul personal al lui IPS Teodosie, ne-a transmis ca trebuie sa platim 1.500 de euro. Dupa spusele lui Bogdan, banii urmau sa fie folositi pentru a-i cumpara inaltului prelat un cadou. I-am raspuns ca nu putem plati, pentru inceput, decat 500 de euro, iar omul de incredere al Arhiepiscopului a acceptat acest avans. Intalnirea cu Bogdan a avut loc intr-o benzinarie din Bucuresti.

» Rep.: Ce-a zis Inaltul?
Bogdan: Am vorbit. El a spus ca nu e impotriva sa te faca preot, dar ideea e sa te apropii un pic de el.

» Rep.: A, sa ma cunoasca mai bine.
B.: Sa te cunoasca.

» Rep.: Cat fac vesmintele? 1.500?
B.: Ma, eu asa zic, ori un engolpion (n.r. – insigna arhiereasca), pe care stiu ca si-l doreste, ori o mitra. Sa vedem ce gasesc.

» Rep.: Ideea e ca eu nu am reusit sa strang toti banii, eu am o pensiune la Eforie, am facut 500 de euro si iti mai dau diferenta cand vii, daca e? Ti-i dau acum pe astia. Mai trimit prin Western maine, eventual. Cam cat m-ar duce cu totul? Da-mi un sfat, ca sa stiu si eu pentru saptamana viitoare.
B.: Mergi la inceput cu un cadou la dansul, spovedeste-te la dansul si pe urma devii familiar, un pic, asa.

» Rep.: Ma duce mai mult de 3.000, cu ce mai vorbesc cu Inaltul? Ca o sa mai fac o donatie, acolo.
Bogdan: In jur.

5.000 de euro… cu imprumut
Pusi in fata unor sume atat de mari, ne-am reconsiderat din nou povestea. Invocand criza si unele dificultati financiare aparute pe parcurs, am insistat ca nu vom putea plati suma finala decat in mai multe transe. Bogdan, secretarul personal al lui IPS Teodosie, ne-a linistit amabil. Preotia se poate achita si in rate. Prin urmare, la o noua intalnire cu omul de incredere al lui Teodosie, i-am mai dat 350 de euro. Apoi, ni s-au mai cerut 5.000 de euro, de data aceasta sub forma de imprumut. L-am sunat pe Arhiepiscopul Tomisului si am invocat din nou probleme financiare.

» Rep.: Am vorbit cu Bogdan, m-a sunat aseara, m-a rugat cu 5.000 de euro, daca as putea sa vi-i dau pentru o saptamana. Eu am fost astazi cu o masina in targ si n-am reusit sa o dau.
IPS Teodosie: Stai linistit, nu e nici o problema.

» Rep.: Mi-a promis un prieten, sa vad maine-poimaine daca e ceva.
T.: Bine. Stai linistit. Nu e nici o problema.

Dobandirea pe cai ocolite a harului preotiei nu s-a dovedit doar costisitoare, ci si solicitanta. Odata intrat in acest joc, jurnalistul a trebuit sa satisfaca unele cereri din partea Arhiepiscopului. La ultima intalnire cu IPS Teodosie, acesta ne-a cerut sa trimitem in Spania, din partea sa, pentru un prieten, un colet cu mai multe sticle de vin.
Dupa acest ultim serviciu, am decis sa ne oprim. Era limpede ca pentru a ajunge preot este nevoie de foarte multi bani. Oricum contribuisem suficient la prosperitatea unui sistem care nu are nimic de a face cu credinta.
Vanzarea preotiei aduce excluderea din Biserica
Vanzarea pe bani a harului preotiei sau „simonia” este un pacat pedepsit de crestinism inca de acum 2.000 de ani. De asemenea, Biserica Ortodoxa Romana a condamnat oficial coruptia in randul clericilor intr-o sedinta a Sfantului Sinod din anul 2004. „«Simonie» este fapta prin care, in schimbul unor bani, bunuri sau avantaje, ca si prin prietenie, nepotism, influente sau presiuni de orice natura, se obtin o hirotonie, eparhie, parohie, functie, distinctie sau avansare clericala, precum si admiterea, notarea, promovarea sau absolvirea in invatamantul teologic preuniversitar, universitar si postuniversitar”, se arata intr-un document intocmit la respectiva intalnire a inaltului for bisericesc.
Pedepsele impuse de canoane pentru acest pacat sunt extrem de dure. Episcopii prinsi ca au luat mita pentru a oferi in schimb harul preotiei trebuie exclusi din randul prelatilor (sunt caterisiti). In acelasi timp, se anuleaza hirotonirea celui care a platit pentru a deveni preot. „Daca vreun episcop sau diacon ar dobandi vrednicie prin bani, sa se cateriseasca si acela ce l-a hirotonit si sa se taie cu totul din Biserica”, prevad evangheliile ortodoxe.

Teodosie a semnat un angajament cu Securitatea
IPS Teodosie a devenit Arhiepiscop de Tomis in 2001, cand a primit si numele de Tomitanul. Anterior, el fusese Episcop vicar la Arhiepiscopia Bucurestiului, cu titulatura de Snagoveanul. Cariera sa bisericeasca a inceput la 15 ani, cand a intrat la Seminarul Teologic al Manastirii Neamt. A urmat apoi Facultatea de Teologie din Bucuresti. In primul an de facultate, in 1997, a intrat la Manastirea Crasna, din Prahova. A ajuns calugar in 1990.
Presa a speculat adeseori asupra ascensiunii in Biserica Ortodoxa Romana a lui IPS Teodosie. Cotidianul sustinea in 2005 ca aceasta s-ar datora prieteniei cu fostul premier Adrian Nastase. Pe de alta parte, intr-un interviu oferit pentru Q Magazine, prelatul insusi a admis ca are legaturi cu alti doi membri importanti ai PSD, Octav Cozmanca si Miron Mitrea.
In 2006, IPS Teodosie a recunoscut, intr-o conferinta de presa, ca a semnat un angajament de colaborare cu fosta Securitate. Prelatul a sustinut atunci ca nu a oferit insa nici o informatie politiei politice a lui Ceausescu. „Nu am mai fost cautat de nimeni si nu mi s-a cerut nici o informatie, desi din obligatiile pe care mi le trasasera trebuia sa ascult diferite discutii ale colegilor mei, cadre universitare de la Institutul Teologic din Bucuresti, sau ale studentilor si sa informez in legatura cu ele”, a declarat IPS Teodosie, potrivit ziarului Ziua.

Nota mea:

Dumnezeu sa ne ierte!

Citez de pe blog-ul personal al d-lui Bataiosu Marian:

Iata unele din punctele programului meu, inca nestructurat, deoarece abia in dimineata asta am inceput sa-l elaborez, pe care va invit sa le parcurgeti, sa le comentati si sa le imbunatatiti:

– iesirea din Uniunea Europeana si NATO si declararea neutralitatii Romaniei;

– reintregirea neamului romanesc in granitele Romaniei Mari;

– sprijinirea tuturor celor care pot contribui la renasterea spirituala a poporului roman si la dezvoltarea lui materiala;

– curatarea institutiilor statului de persoane corupte, de agenti ai serviciilor secrete straine si a incompetentilor;

– reducerea birocratiei;

– confiscarea averilor nejustificate;

– elaborarea si adoptarea unei Constitutii Crestine;

– stimularea productiei industriale si a exporturilor;

– organizarea unei intruniri la care sa participe specialisti in diverse domenii, oameni politici, reprezentanti ai patronatelor, ai sindicatelor, ai clerului Bisericii Ortodoxe Romane, ai taranimii in vederea elaborarii unei strategii de dezvoltare materiala si spirituala pe termene scurte, medii si lungi a Romaniei;

– reasezarea educatiei si invatamantului romanesc pe baze crestine si nationale;

– re-nationalizarea resurselor strategice;

– sprijinirea IMM-urilor si a taranimii;

– scaderea taxelor si impozitelor;

– promovarea legilor drepte si vegherea la respectarea lor;

– organizarea celui de-al optulea Sinod Ecumenic care sa vizeze unitatea Crestinismului dinaintea marii shisme;

– serviciu militar obligatoriu de scurta durata pentru toti romanii, astfel ca fiecare roman sa poate fi capabil sa lupte pentru pamantul stramosesc;

– intarirea capacitatii de aparare a tarii prin inzestrarea si dotarea armatei romane cu armament de ultima generatie pentru a putea face fata oricarei provocari armate;

– obtinerea independentei energetice;

– stimularea cercetarii si a inventicii, a inaltei tehnologii;

– initiativa crearii unei Confederatii de state crestine suverane;

– promovarea unei politici externe corecte si drepte fata de toate statele lumii. Romania nu va sprijini Israelul impotriva Iranului, nici a Statelor Unite impotriva Rusiei sau Chinei, ci va da dreptate celui care are dreptate si va condamna actele  anti-umane indiferent de autorii lor. Ne opunem oricaror incercari de formare a unui guvern mondial, a unei religii unice, a unui singur conducator, a unei monede unice, a unei singure armate. Suntem vehementi contra oricaror metode de reducere si control a populatiei lumii, impotriva clonarii umane, a implanturilor cu microcipuri;

– constituirea unui Sfat al Inteleptilor care sa fie consultat de fiecare data cand natiunea romana se confrunta cu probleme grave, cum e actuala criza economica;

– schimbarea imnului de stat;

– depunerea juramantului de credinta si loialitate a tuturor romanilor, indiferent de etnie, fata de Dumnezeu, Romania Mare si neamul romanesc;

– promovarea valorilor si moralei crestine;

– promovarea unei alimentatii sanatoase, naturale, a unui mod de viata sanatos, fara tutun, alcool, cafea sau droguri, si a practicarii sportului de catre populatia Romaniei, la orice varsta;

– crearea unor departamente de stat specializate in sprijinirea si apararea intereselor Romaniei in afara granitelor tarii;

– dezbatere publica despre continuarea lucrarilor la Canalul Dunare-Bucuresti;

-proiectarea si construirea unui sistem de irigatii la scara nationala;

Celor care aveti in vedere si alte obiective care trebuiesc urmarite de un Presedinte, sunteti invitati sa le consemnati. Lupta mea nu e pentru mine sau pentru o gasca, ci pentru neamul romanesc, si toti sunteti chemati sa va alaturati ei. Decizia de a candida nu e una usoara deoarece imi cunosc limitele, atat intelectuale, cat si materiale, dar alaturi de cei care mai cred in viitorul luminos al Romaniei, alaturi de fratii mei intru Domnul, alaturi de patriotii si nationalistii romani, indiferent in ce colt al lumii s-ar afla ei, voi/vom reusi sa ridicam Romania. Eu nu ma indoiesc de asta, si nici voi sa nu va indoiti!

Sloganul meu principal este: “Aveti incredere in mine, ca nu va voi trada!”. Iar crezul meu e acesta: “Cred intr-o Romanie Mare si Crestina”.

Duceti mai departe acest mesaj, ca neamul romanesc are de acum inainte cine sa-l reprezinte!

† Cu Dumnezeu inainte!

Celor care ma puteti sprijini in campanie, sub orice forma, aveti la dispozitie urmatoarea adresa de e-mail: m.bataiosu@gmail.com.

Spionii, tradatorii, profitorii si lingusitorii sunt sfatuiti sa stea de-o parte!