Molitfelnicul si Pidalionul(editia a II-a)

Posted: Iulie 18, 2009 in Carti
Etichete:,

Alături de Liturghier, Molitfelnicul este cartea cea mai des întrebuinţată în slujirea preoţească, slujire chemată la a trece, din ce în ce mai des, dincolo de pragul Bisericii şi de a potoli setea unei lumi lipsite de Hristos.
Căderea în păcat după primirea Sfântului Botez este la fel de profund
ontologică, ca şi căderea lui Adam, iar ridicarea din păcat nu se poate face decât cu harul lui Dumnezeu, primit în chip liturgic-sacramental prin Sfintele Taine. Iar primirea harului Sfintelor Taine este condiţionată de prezenţa credinciosului, cu toată fiinţa, la momentul şi locul săvârşirii acestora, nu pentru a rămâne ce este, ci pentru a deveni ceea ce este în adevăr, dinainte de a fi fost dezumanizat şi biruit de păcat.
Cuprinzând cinci din cele şapte Taine, dimpreună cu ierurgiile şi
mulţimea de rugăciuni trebuincioase feluritelor împrejurări, Molitfelnicul ne arată chemarea Bisericii, ca una împreună-mergătoare în viaţa omului,binecuvântând marile momente sau trebuinţele cele de folos, dar şi împreunăpătimitoare
şi ajutătoare la vremuri de restrişte sau ispite ale sufletului, «spre
iconomia plinirii vremilor, ca toate să fie iarăşi unite în Hristos, cele din
ceruri şi cele de pe pământ – toate întru El» (Efeseni 1.10)
Spre deosebire de ediţiile anterioare, cea de faţă apare într-o alcătuire
nouă, adunând în paginile ei şi rânduieli ale unor slujbe care n-au mai fost
cuprinse în ediţiile din ultimele decenii. Amintim aici Rânduiala botezului
celor de alte credinţe, Nomocanonul – acum într-o formă îmbogăţită,
Înmormântarea monahilor sau vrednica mărturisire a Sinodiconului din
Duminica Ortodoxiei şi nu numai.
Iubitorii dreptei credinţe, a dulcelui grai bisericesc şi cei care ştiu să
preţuiască frumuseţea şi bogăţia semantică a rostirilor Sfinţilor Părinţi din
vechime, vor avea prilej de bucurie duhovniceasca, căci vor regăsi aici păstrate
întocmai slujbele, rânduielile şi rugăciunile din Molitfelnicele tipărite la anii
1888, 1896 cât si din Evhologhionul bogat, cel tipărit la anul 1920, toate cu
binecuvântarea Sfântului Sinod al BOR.
Şi pentru că adevărul credinţei nu va suferi nicicând învechire sau
trecere, după spusele Scripturii, «dacă este cineva întru Hristos, este făptură
nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi» (II Corinteni 5.17), se
cuvenea aşadar să căutăm, să folosim, să retipărim şi să păstrăm astfel
neschimbată moştenirea cea duhovnicească a Sfinţilor Părinţi, înaintaşii
noştri întru Hristos.
Facem cuvenita însemnare mărturisind că apariţia prezentei ediţii, cât şi
păstrarea întocmai a formei, a textului şi conţinutul slujbelor cuprinse, după
Molitfelnicele consultate, aparţin îndemnului stăruitor al cuviosului părinte
Justin Pârvu, stareţul Mănăstirii Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil – judeţul
Neamţ, noi nevrednicii neintervenind.
Bunul Dumnezeu să binecuvinteze această lucrare şi să-Şi reverse
harurile Sale, pururea înnoite, peste cei care o vor folosi sau se vor folosi de ea.

Ostenitorii prezentei lucrări:

  • Ieromonahul Visarion
  • Monahul Teodosie
  • Monahul Mihail
  • Sora Cornelia

Detalii: http://mirem.ro/molitfelnic

_______________________________________________________________________________

Pidalionul (gr. Πηδάλιον – cârmă) sau Cârmapidalion jpeg
Bisericii este o carte publicată la anul 1800
în limba greacă de ieromonahul Agapie şi
sfântul Nicodim Aghioritul, şi care cuprinde
canoanele Sfinţilor Apostoli, ale Sinoadelor
Bisericii şi ale Sfinţilor Părinţi şi dascăli ai
Ortodoxiei, însoţite de preţioasele tâlcuiri
ale unor canonişti bizantini vechi, precum
Ioan Zonaras, Teodor Balsamon şi Alexie
Aristen, completate de unele comentarii ale
editorilor. În limba greacă, Pidalionul a cunoscut patru ediţii în secolul al XIX-lea. După ediţia princeps, aprobată de Sinodul patriarhal de la Constantinopol încă din 1791, dar tipărită Leipzig
abia în 1800, Pidalionul a cunoscut o a doua ediţie în 1841, ediţie după care s-a făcut şi prima traducere în limba română la Mănăstirea Neamţ în anul 1844, de ucenicii Sfântului Paisie Velicicovski.
Pentru cei care sunt în demnitatea preoţească, ţinerea poruncilor canonice este mărturia unei bune rânduieli şi a oricărei unimi duhovniceşti. De aceea noi primim cu toată inima dumnezeieştile
canoane şi întărim în întregime şi fără vreo schimbare conţinutul lor, aşa cum a fost învăţat de alăutele sfinte ale Duhului, întru toţi slăviţii Apostoli, de cele şapte sfinte Soboare A-toată-lumea şi de
Sinoadele locale întrunite pentru a proclama astfel de porunci, şi de Sfinţii noştri Părinţi – căci toţi, până la unul, luminaţi de Duhul Sfânt, au statornicit ceea ce este spre folosul şi mântuirea sufletelor noastre.
Oprelişte şi sfătuire înaintea acestor vremuri tulburi, Pidalionul readuce prospeţimea şi veşnica-folosinţă a Canoanelor apostolice la urechile celor îndoielnici în dreapta credinţă, îndemnându-i
deopotrivă pe mireni, călugări, teologi, preoţi şi episcopi: „Dacă le
veţi păstra întru totul, veţi fi mântuiţi şi veţi avea pace; dar dacă
nu le veţi asculta, veţi fi pedepsiţi şi veţi avea o luptă continuă,
unii contra altora, primindu-vă astfel plata cuvenită pentru
neascultarea voastră.” (Epilogul canoanelor apostolice).
Încă şi „cei ce pun întru defăimare pe sfinţitele şi
dumnezeieştile canoane ale sfinţiţilor părinţilor, care şi pe
sfânta biserică o trec cu vederea, anatema fie – fiindcă sfinţii
noştri părinţi creştineasca vieţuirea împodobesc şi către
dumnezeiasca evlavie o povăţuiesc.”

Detalii: http://mirem.ro/pidalion

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s