Petrache Lupu si minunile de la Maglavit

Posted: Iulie 18, 2009 in Articole, Lumea Ortodoxiei, Sfinti Parinti
Etichete:,

Petrache Lupu este legat intru toate de Maglavit. Cine a auzit de Maglavit a auzit cu siguranta si de Petrache Lupu, iar acela care a auzit de Petrache Lupu a auzit cu siguranta si de Maglavit. Povestea de la Maglavit o cred multi. Foarte pe scurt, aceasta este urmatoarea: era zi de vineri, 31 mai 1935, cand Petre Lupu (17 ani) era pe camp, cu oile.

Acesta avea anumite deficiente inca din nastere, mai ales in ceea ce priveste vorbitul. Acesta L-ar fi vazut pe Dumnezeu, ca un „mos”, langa o salcie. I-a spus ciobanului ca oamenii trebuie sa se pocaiasca, si ca el trebuie sa transmita mesajul preotului din sat. Viziunea s-a repetat timp de trei ori, in trei vineri consecutive. Din acel moment, viata ciobanului si a comunei avea sa fie alta. Mii de oameni au venit in pelerinaj la Maglavit. Ologii aruncau carjele, orbii isi recapatau vederea, oamenii muti incepeau sa vorbeasca, etc.

Petrache Lupu

Petrache Lupu a trait intre 14 octombrie 1907 si 14 decembrie 1994. Petrache Lupu a trait aproape 90 de ani. Se spune ca pe vremea comunistilor ar fi fost saltat de multe ori. Fostul cioban a fost privit de oameni ca un trimis al Domnului. Desi Biserica Ortodoxa a ramas circumspecta cu privire la povestea lui Petrache, Satenii au reusit sa construiasca o manastire pe locul unde Petrache ar fi avut viziunile.

Petrache Lupu si Minunea de la Maglavit

Comuna Maglavit e situata in Oltenia, intre Calafat si Cetate, in dreptul cotiturei pe care o face Dunarea inainte de a se indrepta spre Calafat. Comuna are peste 5.000 de suflete si e situata la vreo 4 kilometri de malul Dunarii. Intre fluviu si Maglavit e lunca, teren inundabil, acoperit cu nisip si padure tanara de salcami, care au fost taiati ramanand buturugile si lastari.

In anul 1907, la 14 octombrie se naste Petre, fiul lui Gheorghe Preda Lupu, locuitor sarac din Maglavit. De mic ramanand fara tata, a trait nenorocit langa o mama care il iubea putin. in urma unei boli, varsatul, ramase surd si mut, si traia ascultator si bland in casa unui tata vitreg, plin de rautate, care ii dadea, cu multa parere de rau, o bucata de mamaliga. Cand s-a facut ceva mai mare muncea la plugarie alaturi de tatal sau vitreg; mai tarziu, pus sa pazeasca vitele satenilor, simbria ce o lua intra tot in chimirul acestuia. Vitele insa au fost mai blande cu bietul Petrache caci il fa­ceau sa uite rautatea oamenilor, de aceia el le iubea mult. Cand vedea pe cineva ca da in o vita, i se umpleau ochii de lacrami si dupa ce proprietarul ei isi potolea furia, Petrache se ducea si mangaia locul lovit de biciu sau de ciomag.

Mai in urma si-a facut o stana pentru oile satenilor si si-a injghebat o mica gospodarie. S-a casatorit cu o femeie saraca dar intelegatoare si gospodina. Au impreuna un copil. Petrache Lupu este un om cinstit cum rar se mai ga­seste altul. Cand uneori in turma lui intra o oaie straina nu are astampar pana ce nu da de pagubas. Inapoiaza banii gasiti si sileste pe altii sa faca la fel. Astfel cand a gasit zece mii de lei (bani mari la acea vreme) i-a dus stapanului. Iarna, tatal sau vitreg, ca sa se incalzeasca, fura crucile din cimitir, si facea foc cu ele. Petrache plangea si tremura de mahnire, departe de foc, sa nu-l ajunga caldura si nici lumina lemnului mortilor. Cand au dormit cu totii, a luat crucile si le-a dus in cimitir, infigandu-le la fiecare din mormintele de unde fusesera luate.

„De ce iei umbra mortilor, taticule? Lasa crucile acolo, saracii, sa le tina umbra!” zicea Petrache Lupu. Cinstit si credincios ajunsese Petrache Lupu la varsta de 29 ani. Fusese reformat din armata pentru „debilitate mintala” si greutate in vorbire. In ziua de 31 mai 1935, era intr-o vineri, trecand Petrache Lupu in dreptul a trei buturugi din padure, i-a iesit in cale „un mos” cu barba alba si lunga pana la brau, mustati foarte lungi si impreunate cu barba. In loc de imbra­caminte avea peste tot numai par alb ca matasea, care ii acoperea corpul pana jos la degetele picioarelor, ca un fel de sarica ciobaneasca. Sta in aer, la vreo doua palme de pamant. De la el venea un miros asa de frumos cum nu se intalneste la nici o floare de camp sau gradina – ceva care aduce cu mirosul de smirna. Mosul i-a spus: „Nu-ti fie frica. Sa te duci sa spui la lume, la parintele, la primarie si la bise­rica, ca daca oamenii nu se potolesc, daca nu tin sarbatorile, daca nu se lasa de rele si daca nu vin la biserica, atunci, foc, atunci le rup muncile.”

Dupa aceste cuvinte, Mosul s-a inaltat intr-un nor pa­trat si luminos. Cand a ajuns Petrache Lupu la stana, n-a spus la nimeni nimic, ca sa nu fie luat in ras. A doua vineri, (7 iunie) i-a iesit in acelasi loc Mosul, care i-a zis: „De ce n-ai spus la lume ce ti-am zis?” Petrache i-a raspuns: „Am uitat” si s-a inchinat, apoi a adaugat: „Doamne iarta-ma, ca am sa spui!” „Bine, te iert, dar sa spui la lume tot ce ti-am poruncit.” Apoi Mosul a disparut ca si intaia data. Petrache Lupu s-a inchinat, insa ajungand la tarla si de data aceasta n-a spus la nimeni nimic, frica ca lumea va rade de el fiind mai puternica decat porunca „Mosului”.

A treia vineri (14 iunie), in acelas loc ca si datile pre­cedente, l-a oprit iarasi Mosul zicandu-i: „De ce n-ai spus la lume ce ti-am spus intaia si a doua oara?” Petrache i-a raspuns si de data aceasta: „Am uitat.” Mosul, cu glas gros si tare, i-a zis: „Nu te mai iert.” Totusi dupa ce Petrache i-a cerut iertare, fagaduindu-i ca de data aceasta ii va indeplini porunca, Mosul a cuvantat iarasi: „Sa spui la lumea cu care te intalnesti ca daca nu se potoleste, daca nu tin sarbatorile, daca mai fac rele, daca nu vin la biserica sa se roage, daca nu se apropie, atunci foc, atunci le rup muncile.” Petrache Lupu i-a zis: „Stai, sa ma duc intai la oi.” Mosu i-a ras­puns: „Haide ca merg si eu.” Petrache Lupu i-a zis: „Hai Mosule!” Au plecat amandoi spre stana. Mosul mergea, insa prin aer, la doua palme de pamant. Ajuns la stana Petrache Lupu a trecut sa mulga oile. Mosul, care statea langa el, ii spunea mereu: „Sa te duci chiar acum in sat si sa spui la lume.”

La stana se mai gaseau atunci Sonita Savescu din Maglavit si alt cioban mai mic, Florea Pavel, care au auzit cum vorbea Petra­che cu „Mosul” pe care insa nu-l vedeau, nici nu-l auzeau si l-au intrebat pe Petrache cu cine vorbeste. Petrache, cand voia sa le respunda, ii venea ameteala si nu putea scoate o vorba. Dupa ce si-a aranjat treburile la stana, a plecat spre sat, intovarasit de Mos. Dupa vreo 50-60 metri de drum, Mosul i-a spus: „Am sa mai vin o data, dupa ce tu vei fi spus la lume si sa vad ce o sa faca lumea. Am sa-ti port de grija.” Petrache s-a inchinat, iar Mosul i-a mai spus cu glas gros: „Sa te duci, auzi?” Petrache mai spune ca i-a mai lasat o vorba mare, dar pe care n-are voie s-o spuna nimanui, pana ce Mosul nu vine iarasi. Si Mosul s-a vazut inaltat tot intr-un nor patrat si luminos.

A doua zi, sambata, Petrache Lupu a fost desteptat din somn de o putere care il impingea sa mearga in sat. Pe la 10 dimineata, a inceput sa povesteasca cele petrecute nevestii sale si la toti cu care se intalnea in drum, precum si preotului Bobin, pe care l-a gasit acasa, la primarie. Au venit apoi ziaristii si functionari de la politia din Calafat. Duminica, la biserica, pe la sfarsitul predicii, cum Pe­trache sedea cu capul in jos a simtit ca cineva nevazut l-a apucat de barbie si i-a ridicat capul in sus. Atunci a vazut in altar, plutind prin aer, pe acelasi „Mos”, care i-a facut semnul crucei, al binecuvantarii adica.

De aci inainte personalitatea lui Petrache Lupu se schimba. In cursul saptamanii indemna lumea sa vina la bi­serica si sa se roage lui Dumnezeu pentru iertare. Sa nu munceasca in zilele de sarbatori si toate celelalte porun­ci ale Mosului: sa nu mai minta, sa nu dusmaneasca, sa nu fure, sa nu curveasca, sa-si respecte parintii si pe cei batrani, sa posteasca posturile, femeile sa nu mai avorte­ze.

Petrache Lupu predicand multimilor

In ziua de 7 iulie a avut o noua aratare anume o stea luminoasa si mare tot la locui aratarii, iar ca la un stat de om deasupra lui, a vazut pe acelasi „Mos”, care i-a fagaduit ca toamna aceasta sau alta, daca lumea se va pocai, va face cu aceasta stea semnul crucii, in fata lui Petrache si a oamenilor daca lumea se va pocai, Mosul va lasa aceasta stea in jos. Atunci Petrache sa spuna lumii sa puna mana pe ea. Ea insa se va ridica in sus si nu o vor putea prinde; va mai face semnul acesta inca de doua ori. Dupa aceasta ciobanul va anunta lumea ca va incepe prapadul.

Duminica, 14 iulie, la slujba bisericeasca facuta de 7-8 preoti, din parohiile vecine si de preotul Nicolae Bobin din Maglavit, a venit lume si din alte sate, vreo 2-3000 oameni. Apoi s-a facut o procesiune la locul cu vedenia. Acolo erau adunati peste 10.000 oameni, dupa aprecierea sus-numitului preot. In timpul slujbei Petrache Lupu a vazut plutind asupra lumii acelasi Mos. S-au colectat de cioban 7.000 lei ce s-au depus la Casa de Economie pentru a se cumpara doua troite si a se zidi fantana ciobanului in ciment. La cati­va pasi departare de stana se afla o fantana primitiva sapata de Petrache.

In locurile acestea foarte multi ciobani au in­cercat zadarnic sa dea de apa, numai Petrache Lupu a avut mai mult noroc. Satenii cred ca e p fantana facatoare de minuni. In apropierea unei tufe Petre a infipt o cruce de brad pe care o mana nedibace a insemnat urmatoarele: „Petre G. Lupu ciobanul care s-a intalnit cu Mosu – Sa inchine, sa pupe”. Alaturi de cruce Petre a ridicat un adapost, in mijlocul caruia are grija sa aprinda lumanari si tamaie. Increderea lui Petre in oameni este foarte mare, incat banii, care i-a ca­patat de la pelerini pentru ridicarea unui altar care sa arate locul unde Dumnezeu a vorbit prin el oamenilor, ii lasa langa cruce si nimeni nu se atinge de ei.

Lumea vine aici, aprinde lumanari si se roaga. La in­ceput unii, necredinciosi, cereau ca ciobanul sa fie arestat, iar credinciosii care veneau sa aprinda lumanari, tamaie, candele sa fie indepartati. Prin interventia Domnului senator Valareanu si a altora, ciobanul a fost lasat nestingherit. Autoritatea morala a ciobanului e foarte mare. El e numit „preasfantul”, rugaciunile le face el, lumea se inchina si il roaga pe el sa intervina la „Mosul”. Ciobanul nu primeste bani pentru sine.

Preotul satului se ocupa cu mersul incasarilor intr-o lada, seara se face numaratoarea de catre delegatia comi­tetului instituit pentru ridicarea unei biserici. Ciobanul pune si el iscalitura, fiindca a invatat sa iscaleasca. Unii pelerini „cei buni la Dumnezeu”, printre care sunt si multe persoane culte, vad in jurul ciobanului predicator un nimb luminos in care se disting figuri sfinte.

Ciobanul, suit pe o estrada, langa o mare cruce, ri­dicata cu cheltuiala Domnului Dr. Albu, medic al sanatoriului cu acelasi nume din Craiova, vorbeste oamenilor. Aceasta es­trada e situata in camp liber. Inspre apus de aceasta cruce, in mijlocul padurii, se gaseste locul sfant, cu cele trei buturugi, unde s-a aratat Dumnezeu. Cei care au ascultat predica vin si se aseaza pe locul acesta, sarutand pamantul si buturugile si se ung cu seva ce curge in picaturi din cativa plopi bubosi, din cauza unor paraziti care au patruns prin coaje in canalele sevei.

Aci zac, pe nisip, sutele de infirmi, incurabili si necajiti, care asteapta mila lui Dumnezeu. Administratia a luat masuri ca pelerinii sa nu sada in comuna. In schimb, situatia regiunii vizitate de pelerini era, in vara anului 1935, cand am vizitat Maglavitul, destul de serioasa din cauza enormei aglomeratii de oameni, lipsiti de cele mai elementare masuri de igiena. Administratia a luat insa masuri si in aceasta privinta construind latrine (bai), arzand gunoaiele, etc. Apa de baut se ia din patru fantani construite de curand si din izvoarele ce ies din poalele luncii Maglavit. Totusi, din cauza aglomeratiei, fanta­nile sunt asaltate de oameni care isi introduc in galeti sticle­le, canile si toate cioburile. Pentru a se evita aceasta, s-au adaptat pompe la aceste fantani.

Treptat situatia sanitara s-a ameliorat, doi medici si cinci agenti sanitari au lucrat in acest sens. Din ordinile Domnului Dr. Viorel Popescu, inspector sanitar, s-au construit latrine, o baraca dispensar si infirme­rie, o statie de bai si deparazitare. Pelerinii se culca pe pamant, in aer liber. Langa orbi, paraliticii, bolnavi cu cancer, cu fistule tuberculoase, ulcere varicoase. Este impresionanta staruinta acestor nenorociti de a sta cat mai aproape de locul unde a aparut vedenia.

Petrache Lupu, cu bunul lui simt, a inteles dispoziti­ile administrative care cer ca orice pelerin sa nu stea mai mult de trei zile in localitate. El argumenteaza astfel: daca „Mosul” nu i-a vindecat in cateva zile, e semn ca bolnavul are pacate multe si trebuie sa plece. Numarul pelerinilor se ridica in timpul verii la 20.000 pe zi, iar la inceputul lui sep­tembrie 1935, intr-o sambata, cu ocazia venirii Episcopului, numarul s-a ridicat chiar la 50.000. La aceasta data banii lasati depasisera un milion de lei (enorm la acea vreme). Pelerinii au tendinta a lasa pe seama preotilor bisericii colectarea banilor, etc. si ei se incred absolut in omul simplu dar desinteresat care e cioba­nul. La inceputul lui noiembrie, vinerea, pelerinii erau abia 2-3000.

Petrache Lupu spune singur ca a fost reformat din armata dupa un tratament contondent, fara rezultat, caci era banuit ca simuleaza prostia si mutismul. De fapt, el nu a fost mut ci cepeleag si cu un vocabular redus. Aceste defecte ale vorbirei s-au ameliorat mult prin faptul ca vorbeste zilnic poporului credincios. S-a publicat intr-un ziar din Bucuresti, foaia matricola a lui Petrache Lupu. Credem ca reproducerea ei astfel cum e intocmita in registrul Cercului de recrutare Cra­iova, poate interesa:

„Nr. matricol 13830 – Ctg. 1929. Cerc. Recrut. – Craiova. Corp. – Rgt. 31 Inf. Calafat. Nationalitatea – roman. Religia – ortodox. Nascut in anul – 1907. Luna – Octombrie. Ziua- 14. In comuna – Maglavit. Plasa – Calafat. Judetul – Dolj. Fiul lui Dinu Gheorghe si a lui Florica. Talia – 162/83. Parul – castaniu. Ochii – caprii. Nasul – potrivit. Barbia – potrivita. Fata – smeada. Sprancenele – castanii. Fruntea – potrivita. Gura – potrivita. Semne particulare n-are. Mutatii: 20.11.1929 – Prezent fara reclamatie. Admis, bun pentru infanterie. La vizita medicala amanat: Otita medie supurata. 19.11.1930 – Amanat a doua oara. Debilitate mintala. 10.11.1931 – Lasat la vatra fiind dispensat medical. Cla­sat „Impropriu serviciului militar, pentru surdo-mutism provenit din sifilis ereditar.” La corp. Art. 74 legea Recrutarii. Ordin de zi Nr. 176/931, Rgt. 31 Inf.”

Din cercetarile mai amanuntite ce am facut la Craiova rezulta ca Petrache Lupu a fost dispensat medical la 10 11. 1931, dupa o scurta internare in Spitalul militara Corpului I de armata, unde la aceasta data sosesc pentru stabilirea pozitiei militare sute de bolnavi, care urmeaza sa fie exami­nati de specialistul respectiv, li se fac probele de laborator si apoi cu diagnosticul stabilit sunt prezentati d-lui general medic Vasilescu August pentru a-i vedea si a da ultima ho­tarare.

Pentru Petrache Lupu diagnosticul a fost: „otita medie supu­rata bilateral cu perforatia larga a ambelor timpane, usoara idiotie”, iar in foaia de observatie nu este trecut decat examenul local, clinic al urechilor. Nu se mai gaseste in acea foaie nimic asupra antecedentelor sale heredo-colaterale sau asupra vreunui examen care sa sustina diagnosticul de usoara idiotie. N-am putut afla cine a pus in foaia matricola diagnosticul de sifilis hereditar. Daca Petrache Lupu ar fi prezentat ceva in aceasta directie n-ar fi scapat medicilor de la Spitalul Militar din Craiova. E vorba deci de o eroare.

Azi e intr-o continua iritatie din cauza ca lumea ii cere sa vorbeasca si sa se roage mereu pentru vindecarea miilor de bolnavi. Se spune ca anterior vedeniei si chiar la ince­putul pelerinajului Petrache Lupu vorbea calm, greoi. Azi a devenit vorbaret. Procedeul lui pentru incercarea vindecarilor e ur­matorul: El afirma ca nu e nici sfant, nici doctor, dar, dupa ce asculta pasurile celor ce vin la el, invita lumea din jurul lui sa se roage cu el lui Dumnezeu. Fraza intrebuintata este: „Doamne ajuta pe cei orbi sa vada, pe surzi sa auda, pe cei muti sa vorbeasca etc”. Apoi se inchina si face numeroase cruci.

Dupa domnul dr. Viorel Popescu, inspector sanitar, gestu­rile ciobanului nu sunt nici de binecuvantare, nici de implo­rare, ci gesturi dezordonate, neadecvate la vorbire. Cand i se comunica cum ca bolnavul nu s-a vindecat, el raspunde: „Ce sa-ti fac, ai pacate grele, roaga-te la „Mosul”, du-te la locul vedeniei si roaga-te; asteapta!”. Se cere sa binecuvanteze obiecte ca batiste, camasi, etc, sa atinga bolnavi. El refuza intai sa binecuvanteze, zicand ca nu e sfant dar, la in­sistentele pelerinilor, atinge lucrurile si bolnavii. Pune mana pe orice bolnav, pe orice bubos, fara nici o frica, caci, zice el, „Mosul” i-a dat curaj. Aceasta munca totusi il enerveaza, se da jos de pe estrada, dar lumea se tine dupa el, il atinge cu maimile, il roaga sa vina la locul vedeniilor, sa vindece pe cei netransportabili. In cele din urma, nu mai aparea pe locul viziunei decat de doua ori pe zi, dimineata la ora 11, si dupa-amiaza la ora 15.

Sub influenta lui Petrache Lupu locuitorii din satele vecine duc o viata mai morala. Nu se mai mananca decat rar carne, nu se mai intampla furturi, batai. Medicul legist al judetului Dolj comunica faptul ca de la 1 iunie pana la ince­putul lui septembrie 1935 n-a mai avut nici un caz de me­dicina legala. La biserica totusi nici acum nu prea se duce lumea; se aduc de poporeni acuzatii grele preotilor de sat. Un fapt e sigur: orice lucru pierdut pe campul pelerinajului e adus la cioban, care, intreband multimea, il restituie pa­gubasului.

Pelerinii vin din toate partile tarii, intrebuintand toate mijloacele de locomotiune. Se organizeaza trenuri complete. Vin chiar familii evreiesti. Sunt oameni care vin pe jos de la mari departari, considerand drumul istovitor ca un ispasitor de pacate. Ajung la Maglavit, dupa zile si nopti de drum, flamanzi si istoviti – dar cu cata fericire in suflet! Numarul bolnavilor vindecati sau ameliorati nu se poate sta­bili. Episcopul Bartolomeu al Ramnicului a venit insusi sa se roage pe locul vedeniilor din Maglavit. Cu aceasta ocazie, sambata, 14 septembrie 1935, Petrache Lupu a asistat la slujba religioasa de la biserica din sat, iar la ora 09.00, in fruntea unei imense procesiuni, intre preotime si jandarmi, care il apara de asaltul multimii, a pornit pe drumul de curand taiat prin padure pana la tarla din marginea Dunarii.

De-a lungul soselii, cateva zeci de mii de oameni se inchinau insirati pe doua randuri. Mii de barbati si femei ii asteptau in genunchi trecerea. Petrache nu le facea nici un semn, nu le spunea nici o vorba. Mergea drept, si se lasa atins, ca in vis, de cate o mana scapata printre jandarmi. Era obiectul unei continue adoratii mistice, care, la schilozi si bolnavi, ia forme de delir. Nimeni n-are o umbra de indoiala. Mataniile si ingenuncherile nu iau sfarsit decat la ora 09.30, cand cortegiul ajunge langa vechea tarla. Acolo episcopul Vartolomeu asteapta, in mijlocul unui sobor de 20 preoti, sosirea ciobanului.

Se ridicase pe locul acela o estrada inalta strajuita de noua cruci imense inconjurate de verdeata. Lumea in jurul ei formeaza o mare de capete. Unii ziaristi pretindeau ca ar fi fost o suta de mii. Altii vorbesc de 60-70.000. Drept este ca in acea vineri, pana la innoptat, au tot venit convoa­ie de carute pline cu pelerini din toate unghiurile tarii, din Transilvania, din Banat, chiar de departe din Maramures, si trenurile obisnuite nu mai puteau incarca pe toti calatorii. De la Bucuresti si de la Craiova s-au format trei trenuri speciale cu cate 20-25 vagoane, care au descarcat in statia Maglavit circa 30.000 de insi.

Pelerinaj la Maglavit

Slujba Episcopului incepe la ora 9 si jumatate. Cu toata instalatia de megafoane din cele patru colturi ale cam­piei, corul preotilor se aude foarte slab. Se roaga unii, altii vorbesc. Isi povestesc minunile. Intr-o parte se spune ca doua femei au nascut. De abia cand incepe Petrache sa vorbeasca linistea devine completa si cuvintele lui pot fi din loc in loc auzite. „Mosul a spus: Oamenii sa se inteleaga intre ei. Toti suntem frati. Nu va invrajbiti.” Si lumea asculta ingenuncheata. Cate o femeie, din apropierea estradei, intinde inspre mana ciobanului o ba­tista, o floare, o creanga, o bucata de hartie. Petrache le atinge cu mana. Femeile sunt multumite, macar sa aiba un obiect atins de mana lui.

La ora 11.00, Episcopul, preotii si Petrache coboara es­trada si in fruntea unui cortegiu se indreapta spre locul unde a fost hotarata cladirea noii biserici. Acolo, dupa o noua sluj­ba divina, Petrache pune piatra de temelie a viitoarei bi­serici. Intr-un interviu dat „Universului” din 15 septembrie 1935, IPS Patriarh Dr. Miron Cristea arata inalta valoare a indemnurilor ciobanului: „Pocaiti-va; indreptati-va, feriti-va de rele; mergeti la Sfanta Biserica si va rugati si impliniti porun­cile invatate de ea.”

Ca specimene de vindecari am citit in ziare multe, asupra autenticitatii lor nu ma pot pronunta, deoarece acesti pacienti n-au fost examinati de un neurologist care sa con­state natura bolii si daca vindecarea a fost instantanee, prin urmare miraculoasa, sau daca, din contra, aceste vindecari intra in domeniul fenomenelor cunoscute, cum as crede.

La „buturugi” se gasea o intreaga serie de bolnavi vindecati la Maglavit. Cu acest prilej, printre multimea de suferinzi era Alexe Stroe Militam, fost primar in Satulung, care este orb de 5 ani. Venise sa se roage si el cu credinta, pentru sanatate. Cu lacrami in ochii limpezi dar fara vedere, Militam a po­vestit unui ziarist despre urmatoarele cazuri de vindecare intamplate in ultima saptamana:

Radu Manolescu din lunca jud. Braila, in etate de 54 ani, a venit cu mana si piciorul drept paralizate. Dupa o sedere de 7 zile la „buturugi” a plecat vindecat. Costica Trandafir din Coreseni jud. Ialomita, mut si surd de 17 ani, dormind o noapte la „buturuga mare” a ince­put sa vorbeasca perfect. Domnisoara Elena Constantinescu, din Constanta, bol­nava de epilepsie de 7 ani, stand doua saptamani la „butu­rugi” s-a facut sanatoasa. Ion Negrila, dintr-o comuna din jud. Arges, de 71 ani, avand paralizate mana si piciorul stang, a stat 3 saptamani la locul sfant si s-a vindecat.

In ceea ce priveste cazul de vindecare al medicului capitan Radulescu, care isi pierduse vederea in urma unui accident de automobil, Viorel Popescu imi comunica urmatoarele amanunte culese de la sora capitanului Radulescu. Specialistii din Bucuresti si Berlin n-au putut sa-l vin­dece. Era pe punctul de a fi reformat. La Viena un specia­list ii spusese sa aiba rabdare caci, probabil, se va vindeca. Disperat, s-a dus la Maglavit unde a stat trei zile. Dupa ace­ea, sora sa, care era farmacista, se pomeneste cu el vesel si ii comunica revenirea in parte a vederii. Ea necrezand, capitanul ii descrie modul cum e imbracata, i-a citit ora pe ceasul din farmacie.

*

Ramasitele pamantesti ale lui Petrache Lupu, ciobanul despre care se spune ca ar fi vorbit cu Dumnezeu, au fost dezgropate recent din cimitirul din satul Maglavit si mutate in Manastirea Maglavit, asa cum si-a dorit, in timpul vietii, Petrache Lupu. Asa au vrut si miile de credinciosi, care au pornit deja in pelerinaj la mormantul lui. Si acum plang oamenii cand isi amintesc povestea.

Sursa:http://www.crestinortodox.ro

Anunțuri
Comentarii
  1. catabeg spune:

    Spicuiri din cartea lui Mihail Urzică „Minuni şi false minuni”:

    … „Demonii încearcă să zădărnicească lucrarea lui Hristos, imitându-I învăţătura şi aşezămintele.”
    Să vedem, prin urmare, care sunt elementele care ne îndreptăţesc să credem că fenomenul de la Maglavit nu se poate integra în Biserica noastră. […]
    Dezvăluirea unor asemenea constatări constituie, fără îndoială, o durere sufletească pentru mulţi […]

    1. Uşurătate şi lipsă de duhovnicie
    Drept urmare a primei vedenii […] el nu vorbe;te cu nimeni despre acest fapt şi NU MERGE LA DUHOVNIC, după cum ar fi fost firesc. […]vedenia i se arată din nou […]
    Aici se întâmplă un fapt curios. Deşi Petre Lupu nu ştia încă la o a doua lui întâlnire cine putea să fie „moşul” din arătarea lui, îi spune totuşi hotărât: „Doamne, iartă că am uitat”.
    […] Şi când arătarea a dispărut, el se întreabă din nou: „Ce vorbă a fost asta? Ce <> a fost ăla?” (din prof. dr Antal, „Ce-am văzut şi ce am auzit la locul minunatei arătări de la Maglavit”)
    […]nu se duce nici de astă dată la duhovnic[…] Mai este de luat încă în seamă că […] prin aceste cuvinte de dezvinovăţire, el a minţit. […] „M-am dus la oi şi iar n-am spus la nimeni nimic pentru ca să nu fiu luat în râs.”[…]
    (Propria declaraţie a lui Petre Lupu) […] el se ruşinase de a spune la lume ce i se încredinţase, dar nu uitase […] În cea de-a treia vineri […]el nu se duce nici de astă dată la preot ca să fie luminat […]
    La preot merge tocmai la urmă, şi fără vreun gând duhovnicesc, ci numai ca să raporteze „minunea” […] Când au sosit şi teologii şi preoţii la locul arătărilor, în acea fascinaţie de impresii ale mulţimilor şi de semne neobişnuite, ei n-au mai avut răgazul de a cerceta „revelaţia” în adâncurile ei, ci au lăsat ca vremea să lămurească totul.
    De aici încolo, nu mai e vorba de „moşul” care i s-a arătat ciobanului, ci de „omul care a vorbit cu Dumnezeu”. […] într-o zi, Petre Lupu mai are nişte vedenii. I se arată „Diavolul”, care vrea să-l piardă (Încercarea de diversiune prin arătarea Diavolului, care apare într-o… altă haină, ca să convingă mai bine despre primele vedenii cu „Dumnezeu”, se regăseşte şi la alţi presupuşi profeţi[…]).
    […]

    2. Anticlericalism şi anticanonicitate
    După ce preotul vorbise poporului, ciobanul a avut aceeaşi vedenie a „moşului” chiar în Altar (după cum se ştie, diavolul se poate furişa chiar şi până în Altar, dar numai în Sfântul Potir nu poate intra).
    Privindu-l, „moşul” îi face „un semn din cap”, chemându-l să intre în Altar. Şi Petre Lupu, fără să mai şovăiască, a intrat în Sfânta Sfintelor, chiar pe uşile împărăteşti. „Ce cauţi în Altar, zice popa la mine, nu e voie”. „N-AM NEVOIE DE TINE. Pe mine moşul m-a chemat.
    […]Din această împrejurare trebuie reţinută puterea arătării care a putut lucra asupra lui Petrache Lupu, ispitindu-l a intra în Sfântul Altar şi răzvrătindu-l împotriva preotului. Căci era un slujitor al Domnului, îmbrăcat în odăjdii, în plină lucrare a slujbei Sfintei Liturghii şi aflat în faţa Sfântului Jertfelnic; iar cuvântul lui de oprire a fost atunci ca o poruncă dumnezeiască.
    […]În primul rând este vorba de încălcarea unui canon ecumenic, Canonul 69 al Sinodului Trulan […].
    acesta trece totuşi de preot cu cuvintele: N-am nevoie de tine.[…] În schimb, voind într-o zi o fată din popor să se urce pe „amvonul” de pământ al lui Petrache Lupu, acesta „cu glas aspru i-a spus: „Nu te sui, că ai păcătuit mult” […]
    Petre Lupu s-a arătat anticlerical şi prin defăimarea în public a diferiţi preoţi şi prelaţi.[…]

    3. Atitudinea faţă de Ortodoxie. Ideea de Dumnezeu.
    Principiul de căpetenie al dogmei Bisericii noastre Ortodoxe, […] îşi află temelia pe înţelegerea Sfintei Treimi[…]. Din toate predicile lui Petrache Lupu a lipsit însă întotdeauna înţelegerea şi mărturisirea Sfintei Treimi. El nu vorbeşte decât despre un „moş” […]
    Din toată trăirea spirituală a lui Petrache Lupu lipseşte concepţia Mântuitorului. […] doar ideea de Dumnezeu este vagă şi o putem întâlni la orice eretic, la orice sectant şi la orice mozaic sau mahomedan.[…]

    4. Ideea de mântuire
    Totodată, din toate manifestările lui Petrache Lupu, din toate „descoperirile” şi îndemnurile lui, lipseşte ideea de mântuire. […] Este preocupat de cele pământeşti şi nu de cele cereşti. Cuvântul solei lui îndeamnă: „Să ne ducem la biserică să ne rugăm lui Dumnezeu de SĂNĂTATE”. […]”Să dea Dumnezeu sănătate”.[…]
    „Dacă ne pocăim, ne dă sănătate, ne dă grâu, ne dă porumb…”. […] Iată, prin urmare, cum tot miezul soliei lui Petrache Lupu este de ordin pământesc. […]El spune fără şovăire: „Ia uite, Doamne, cum te mai roagă CREDINCIOŞII MEI, iartă-i, Doamne, CĂ SUNT NEVINOVAŢI”. […] avortul este […] un păcat de moarte, prin care ne putem pierde sufletul. […]
    În faţa acestui prăpăd duhovnicesc[…] vestitorul de la Maglavit anunţă numai „canonirea fără muncă”, adică lipsa de roade şi bucate.

    5 Substituirea Sfintelor Taine
    Petrache Lupu […] prezintă o falsă concepţie despre iertarea păcatelor. Din toate manifestările lui lipseşte înţelegerea necesităţii Sfintelor Taine, şi mai cu seamă a spovedaniei şi a împărtăşaniei. […]
    îşi închipuie că e destul să ne pocăim la Cruce sau la buturugă, spre a ne curăţi de tina sufletului nostru. […]

    6. Binecuvântările
    Pe ce temei îşi însuşeşte, prin urmare, Petrache Lupu puterea sfinţitoare de a binecuvânta lumea, şi chiar pe slujitorii Domnului, prin punerea mâinilor, el care nu este preot?
    În aceeaşi măsură, ciobanul de la Maglavit „binecuvântează” şi diferite icoane, cruci sau cărţi de rugăciune […] spre… „sfinţire”.[…]

    7. Talismanele
    Ca o urmare a celor de mai sus, Petre Lupu a întărit, de la început, credinţa în talismane. […] În felurite împrejurări, pelerinii superstiţioşi îi dau în păstrare, pentru puţină vreme, diferite obiecte: […] un carnet, un BILET LA LOTERIE, sau chiar o batistă…
    „Un vizitator al maglavitului i-a adus lui Petrache Lupu […] un bilet de la loteria de stat […] Dacă voi câştiga, a zis Petrache, banii din câştig îi voi da pentru ridicarea unei mănăstiri aici în sat.” Dar el n-a câştigat !
    În schimb, Canonul al 50-lea al Sinodului Ecumenic Trulan hotărăşte: „Nimeni, fie dintre laici, fie dintre clerici, să nu mai practice jocurile de noroc.”

    8. Sărutarea mâinii
    […]toţi credincioşii care vin în legătură cu Petrache Lupu îi sărută mâna […]

    9. Relaţii cu spiritiştii
    În mai toate cercurile spiritiste s-au primit nenumărate „comunicări” prin care „sfântul” de la Maglavit era în chip deosebit susţinut şi lăudat. […] De asemeni, el a făcut adeseori şi rugăciuni în comun cu grupuri spiritiste, ceea ce pentru un drept credincios este o mare uriciune […]
    S-ar putea obiecat că Petre Lupu n-ar fi avut cunoştinţă de practicile acestor fraţi rătăciţi […] Dar Petre Lupu ştia şi a fost prevenit de toate acestea, cu gândul unei lămuriri, de către chiar semnatarul celor de faţă, în luna iunie 1937, când am cercetat Maglavitul […]
    De altfel, pentru un profet […] este de presupus că n-ar fi trebuit să i se spună […] ci să le ştie el însuşi […]

    10 Divulgări de păcate
    […] de îndată ce Petrache Lupu ia cunoştinţă de faptele tăinuite ale unora dintre pelerinii Maglavitului, veniţi într-un gând de bine pe locul arătărilor, el le divulgă păcatele în public.
    […]Păstrarea tainei mărturisirii este, de altfel, un principiu de bază al duhovniciei.[…] În schimb, Petrache ia piatra şi aruncă în cel păcătos… Sub ce insuflare face el asta ?

    11. Îndepărtări de la calea mântuirii
    „Un om vine ca să-i ofere toată averea pentru mănăstirea care se va ridicala Maglavit. Ciobanul îl respinge, spunându-i că averea lui e făcută cu hoţii” Omul recunoaşte că a fost hoţ de trenuri şi pleacă amărâr.

    12. Porniri de răzbunare
    „În mersul său prin mulţime ciobanul s-a oprit în faţa unui om din Mehedinţi şi l-a întrebat de ce-l înjurase în crâşmă; apoi i-a spus că până a doua zi va rămâne înţepenit. A doua zi omul nu se mai putea mişca.”

    13. Ciudate mijloace de convertire ale Maglavitului
    […]aici se vede şi cursa meşteşugită a Satanei[…]

    14. Semne şi minuni
    […]amintesc cititorilor de povestirile Sfântului şi Marelui Mucenic Ciprian, care, pe vremea când nu se creştinase şi era mare vrăjitor, putea şi el „să schimbe văzduhul, să pornească tunete şi ploi, să tulbure valurile mării”, precum şi alte semne nemaipomenite, prin mijlocirea puterii diavoleşti.

    15. Vindecările de la Maglavit
    […]despre mecanismul producerii acestor vindecări s-a […] arătat în ce chip şi cu ce putere se mai pot ele întâmpla.

    16. „Profeţiile” lui Petre Lupu
    […]chiar dorinţa de a cunoaşte viitorul poate fi un mare păcat pierzător de suflet, ca şi ieşirea de sub ascultarea Bisericii, într-o izolare faţă de obştea ecumenică.

    17. Observaţii

    […]Ce folos că unelel lucruri aparente, din câte s-au săvârşit de Petre Lupu, sunt bune, dacă în schimb altele poartă cu ele otrava şarpelui !
    Ce folos că în urma unor vedenii se ridică o mănăstire, dar se rătăceşte lumea !
    Ce folos că se pocăiesc câţiva oameni la duhovnic, iar cei mai mulţi se pocăiesc la „buturugă”.[…]

    […]

    „Nu oricine-Mi va zice: Doamne, Doamne ! va intra în Împărăţia Cerurilor […]”

    R: …Interesant… Multumesc!

    • vitalie spune:

      omule, daca tu numesti slujitor al diavolului, pe cel care indeamna la pocainta, la mersul la biserica pt rugaciune catre Domnul, la a nu mai face rele, la a nu mai spune minciuni si a nu mai fura si la a nu mai face femeile avorturi, om care a vindecat sute de oameni, ce sa zic, inseamna ca diavolul e aproape un sfant…
      Imi dau seama clar ca tu esti unul dintre cei despre care Parintele Arsenie Boca spunea ca „În mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă”.

  2. […] original here: Petrache Lupu si minunile de la Maglavit « † ProOrtodoxia Rate this topic: (No Ratings Yet)  Loading … Popularity: 1 views Tagged with: [ asa-ceva, […]

  3. mister spune:

    Petrache Lupu spune clar ce a vazut:
    “un mos” cu barba alba si lunga pana la brau, mustati foarte lungi si impreunate cu barba. In loc de imbra­caminte avea peste tot numai par alb ca matasea, care ii acoperea corpul pana jos la degetele picioarelor, ca un fel de sarica ciobaneasca. Sta in aer, la vreo doua palme de pamant. De la el venea un miros asa de frumos cum nu se intalneste la nici o floare de camp sau gradina – ceva care aduce cu mirosul de smirna.

    Spune el macar intr-un moment ca l-a vazut pe Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac si a lui Iacob?
    Nu spune asta. Din descriere e clar ca l-a vazut pe

  4. catabeg spune:

    @ vitalie

    Mă mir că nu ştii că diavolii sunt capabili să apară ca sfinţi. Conducătorul lor a fost cel mai luminat arhanghel, de aceea i se spuna Lucifer. S-a mândrit şi a pornit război împotriva lui Dumnezeu cu cetele lui de îngeri şi a fost înfrânt de cetele îngerilor conduşi de arhanghelul Mihail. Atunci au căzut şi au pierdut lumina dumnezeiască, transformându-se în tot ceea ce e rău. Dar au cunoscut slava lui Dumnezeu şi cunosc mai bine decât omul binele şi răul şi da, sunt capabili să facă un bine pentru a câştiga de partea lor un rău mai mare. Antihristul, când va veni, va face minuni şi va apărea ca un sfânt, căutând să înşele lumea. Va sprijini instituţia Bisericii, va vindeca bolnavi, se va purta cu cucernicie, până când va reuşi să-i piardă pe cei mai mulţi dintre noi, când îşi va da arama pe faţă. Dacă l-aţi crezut pe Petrache Lupu, o să-l credeţi şi pe antihrist.

  5. m ircea olaru ph.ed. spune:

    eu cred in existenta Lui D-zeu, in triumful Binelui asupra Raului chiar daca asta va dura; in viata mea, cel putin de 2 ori am simtit ocrotirea Lui:o situatie lumeasca legata de soferie si alta o situatie politica legata de Securitate… dar simt zilnic ca ‘Cineva’ ma ajuta si ma face sa fiu mai intelegator sau mai bun cu toate ca firea mea are destule lacune; zilnic ma rog rostind Tatal nostru, nu merg habotnic la Biserica, nu am inchin fara noima la tot coltul samd. Dumnezeu exista si cei rai isi vor primi pedeapsa meritata dar eu nu le doresc aceasta pedeapsa – este impotriva credintei sa blestemi sau sa doresti raul altuia…..

  6. Metodios spune:

    Petrache Lupu a fost un inselat si un indracit.El nu a fost ortodox,treziti-va!Acestea sunt minuni de la dracu.Noi nu ne inchinam oamenilor,ne inchinam lui Dumnezeu.

  7. 'paharu cu apa'.... spune:

    Petrache Lupu vs. D-zeu ori vs. Diavol…?
    Nimeni nu poate da un ‘verdict’ corect si daca asa ‘stau’ lucrurile, eu aleg parte plina a paharului / era Dumnezeu cel Sfant si Bun …, sau poate ‘era’ partea Buna din Om, din fiecare dintre noi….
    ori cum, prevestirile ds. ‘rele’ s-au adeverit si chiar intr-u totul… + a mai venit si ‘preschimbarea diavolului comunist’ in ‘umilul capitalist nomenclaturist’… si asta-i tot ce a fost mai rau pana acum…, oare ce ne mai asteapta…? Vai noua…!

  8. Vlad Daniel spune:

    Bunicii mei sunt din Maglavit si au avut ocazia sa-l cunoasca pe Petrache Lupu. Aceasta a fost in perioada comunistilor deci, cu greu Petrache a acceptat vizita lor deoarece comunistii voiau sa-l aresteze cum au si vazut-o dealtfel si, prin puterea diavolului sa-l opreasca a mai prooroci. Petrache a fost crestin ortodox si toata viata lui a fost smerit. Aceasta smerenie si modestie i-a dat capacitatea sa lupte si sa prooroceasca oamenilor despre Dumnezeu (Mosul asa cum i s-a ararat) care trimitea oamenilor mesajul de pocainta. Petrache, asa cum a fost a fost un model pentru noi, un model de modestie si smerenie. Daca cunoasteti bine Sfanta Scriptura, Dumnezeu a spus: ,,Fericiti cei saraci cu duhul ca a acelora este Imparatia cerurilor”. Dumnezeu a ales simplitatea si curatia celor ,,saraci cu duhul” si a iubit mereu puritatea. Insusi Mantuitorul a zis ca cel care va fi precum un copil de curat, va putea intra in Imparatia Lui. Acum puteti crede ce vreti si, cum spunea IPS Irineu, ideea nu este ca sa se umple calendarul de sfinti ci, sa ii luam ca modele pentru a putea dobandi mantuirea. Dupa deshumare, Petrache nu a prezentat acele moaste sfinte care miros a mir si smirna dar, in constiinta noastra putem sa il vedem ca pe un prooroc, un om al Domnului pentru ca invata oamenii la pocainta. Ganditi-va ca Moise, proorocul a trait cu mult inaintea lui Iisus deci, nu aparuse crestinismul. Cu toate astea, Moise a proorocit si i s-a dat si puterea tamaduirii si de a face minuni tot prin Duhul Sfant.Pentru cate a facut Petrache si anume vindecari, sfaturi, manastirea si curajul pe care l-a avut (toate prin voia Duhului Sfant), Dumnezeu sa-l pomeneasca intru Imparatia Sa.

  9. maximus spune:

    nu cred ca sunt fondate afirmatiile celor care-l contesta pe Petrache Lupu, mai ales biserica. Poate ca D-zeu nu ii repecta prea tare pe pretinsii sai slujitori, nu credeti? Nu cred ca un simplu cioban pornea asa mare tambalau daca nu era intr-adevar indemnat de cineva/ceva. In plus, mi se par de bun simt sfaturile si actiunile sale, chiar daca e acuzat uneori de razbunare sau discriminare, sa nu uitam ca nepocaitii nu vor avea zile bune….Cred ca am sa vizitez si eu locurile alea

  10. Ingerul tau spune:

    Am preluat si eu felicitari pentru articol !

  11. iordache spune:

    E VRAJEALA. CRED CA ADEVARATA VIZIUNE A LUI PETRACHE LUPU A FOST CA POPII SA NU IA IA NICIUN BAN DE LA BUGETUL DE STAT.

  12. andreea spune:

    tare nu am auzi de chestia asta

  13. alex spune:

    este singura cale de vindecare pt poporul roman….credinta, alta nu exista,moralitatea poporului nostru este tot mai jos,sa luam exemplu de la acest om si sa ne schimbam,iar Dumnezeu i-si va intoarce fata catre noi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s