Arhivă pentru august 19, 2009

Sâmbătă 8-08-2009, în Sfânta Mănăstire Dohiariu, în Sfântul Munte Athos, într-o atmosferă plină de umilinţă, neamţul Dominik Weiel, geolog în vârstă de 40 de ani, s-a lepădat de protestantism şi a îmbrăţişat Ortodoxia primind la Botez numele de Mihail.
Mihail a cunoscut Athosul şi Ortodoxia, prin contactul pe care l-a întreţinut prin intermediul unui aparat de emisie-recepţie cu un frate de mănăstire radio-amator, părintele Apollo SV2ASP/A, contact început încă din 1991. Neamţul radio-amator, cu foarte multă experienţă, DL5EBE, student pe atunci, când a auzit pentru prima dată de monahul aghiorit lipsit de experienţă care încerca prin semnalul lui slab să facă legătura, s-a grăbit să comunice cu el şi să-l ajute. Acesta a fost primul motiv de a veni în Athos: a-l cunoaşte pe acest monah şi a organiza staţia. Această vizită însă s-a transformat însă şi într-o staţie pentru viaţa lui. L-a cunoscut pe Gheronda (Bătrânul) Grigorie, Egumenul Mănăstirii şi pe fraţi, i-a iubit şi a continuat să viziteze mănăstirea urmând de fiecare dată îndeaproape întregul ei program zilnic.
Când şi-a terminat studiile universitare l-a contactat o societate germană petrolieră cu activităţi în întreaga lume. Vreme de mulţi ani a lucrat la Moscova şi de acolo a avut ocazia să viziteze Athosul mai mulţi ani la rând, dar simultan ţinea legătura prin undele radio. Toată această perioadă s-a luptat înterior pentru schimbarea sa şi hotărându-se şi pentru Botez, a luat drumul Athosului. Zilele acestea s-a întâmplat să avem multe lucrări la care a a participat şi el. Zilele treceau şi se neliniştea în privinţa Botezului. Vineri, Gheronda l-a întrebat din nou: „Vrei să te botezi?”. „Mare mi-ar fi bucuria!”- i-a răspuns şi imediat chipul i s-a luminat. Atunci l-am chemat pe domnul Stavros Pomakis, ofiţer în Armata Aeriană, radio-amator, fiu duhovnicesc al Mănăstirii, care, chiar dacă era departe de casa sa, a primit din tot sufletul să-i devină naş. În foarte puţin timp, toate erau gata, şi astfel, sâmbătă dimineaţă, după Dumnezeiasca Liturghie a primit Sfântul Botez în portul Mănăstirii, înconjurat de întreaga obşte şi de pelerini şi plin de bucurie s-a întors iarăşi la serviciul său.
Să ne rugăm Arhanghelului Mihail, ocrotitorul Mănăstirii noastre, al cărui nume i l-a dat Gheronda, să-l întărească în drumul dificil al vieţii pe care zilnic îl parcurge.

(Preluat de pe http://www.impantokratoros.gr/11BEBD99.el.aspx  şi tradus de Leontie monahul)

CANONIZAREA NOILOR MUCENICI DIN POLONIA – 8 IUNIE 2003

ACTUL SFÂNTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE POLONEZE REFERITOR LA AŞEZAREA ÎN CEATA SFINŢILOR A MARTIRILOR DIN SECOLUL  XX  DIN EPARHIA DE HELM ŞI PONTLASKIA

ÎN NUMELE TATĂLUI ŞI AL FIULUI ŞI AL SFÂNTULUI DUH.

La începuturile celui de-al treilea mileniu al bunătăţii Domnului, Biserica Ortodoxă din Polonia seceră roadele seminţei celei dumnezeieşti, roade care s-au copt prin mărturisirea credinţei ortodoxe şi sfârşitul mucenicesc al poporului credincios din Eparhia  de Helm şi Pontlaskia.

Regiunea Helm şi Pontlaskia (actualmente în Polonia sud-estică), care cu mai bine de 1000 de ani în urmă a primit credinţa ortodoxă, a suferit de multe ori grele încercări şi prigoane din partea celor de alte credinţe. Cu toate acestea, întotdeauna a păzit ataşamentul  faţă de Hristos şi faţă de Sfânta Biserică, prin mijlocirile Născătoarei de Dumnezeu, care a dăruit eparhiei  de Helm icoana ei făcătoare de minuni. Chiar şi în timpul celor mai crunte încercări ale credinţei, în timpul cărora se părea că lumina Ortodoxiei se va stinge, a păzit această sfântă moştenire şi comoară a credinţei, aşa cum a primit-o de la Sfântul Vladimir.

Aşadar, după ce au trecut înfricoşătoarele prigoane şi marele întuneric, credinţa străluceşte iarăşi prin arătarea mărturisitorilor şi martirilor, care în mod deosebit în veacul al XX-lea  au adăpat ţara lor cu sângiuirile lor muceniceşti.
(mai mult…)

Ortodoxia nu este nici o religie între alte religii, nici o confesiune între alte confesiuni. Ortodoxia este pur şi simplu BISERICA; unica Biserică despre care a vorbit Dumnezeul-Om Hristos – Întemeietorul şi Capul ei, şi despre care ne-a asigurat că nici „porţile iadului (adică „gurile ereticilor”) nu o vor birui” (Matei 16:18).

S-a afirmat că Ortodoxia  este în esenţa ei martirică şi aceasta pe mai multe temeiuri. Întâi, pentru că ea – Ortodoxia, Biserica – a fost întemeiată pe jertfa martirică supremă a Dumnezeu-Omului Hristos pe Crucea de pe Înfricoşătoarea Golgotă. Apoi, pentru că ea – Ortodoxia, Biserica – oferă mărturie (μαρτυρια) lumii, dominate de cel viclean, despre Adevărul cel veşnic şi iubitor, pecetluind această bună, frumoasă şi mântuitoare mărturie „cu sângiuirile Mucenicilor celor din toată lumea ca şi cu o porfiră şi vison…”

Că Ortodoxia nu dă roade decât pe cruce şi nu este confortabilă decât acolo unde ea e un fals o mărturisesc toţi sfinţii împreună şi fiecare osebit prin vieţile, pătimirile, mărturisirile, învăţăturile şi chipul jertfelnic al naşterii lor în ceruri prin care au pecetluit viaţa lor în Domnul cel Răstignit şi Înviat. Ei sunt „roada Duhului”, „casnici lui Dumnezeu”, Dascăli pentru tot sufletul iubitor de ucenicie şi învăţătură la picioarele Adevărului, rugători pentru tot sufletul cel necăjit şi întristat, dar mai ales modele vrednice de urmat.
(mai mult…)

Mitropolitul Serafim de Pireu:
O RĂTĂCIRE COMUNĂ:ZELOTISMUL RADICAL ŞI ECUMENISMUL SINCRETIST

Înalt preasfinţitul Mitropolit explică de ce nu întrerupe pomenirea ecumeniştilor.

Mitropolitul Serafim de Pireu a trimis o scrisoare către domnul Dimitrios Hatzinikolaos, profesor suplinitor în Ştiinţe Economice la Universitatea din Ioannina, prin care îi răspunde asupra conţinutului scrisorii, care a fost publicată în „Orthodoxos Typos” („Presa Ortodoxă”), despre „Calendarului Strămoşesc”.
În această scrisoare, Mitropolitul de Pireu susţine că: ecumenismul sincretist şi zelotismul radical constituie două feţe ale aceleiaşi monede de rătăcire. Paralel, Mitropolitul de Pireu explică de ce nu întrerupe pomenirea (la Sfânta Liturghie a) ecumeniştilor, în timp ce justifică parţial comportamentul Patriarhiei Ecumenice (în ciuda faptului că nu este de acord cu el), care se află în robia închisului stat kemalic şi caută sprijin la forurile internaţionale. Întregul text al scrisorii are următorul conţinut:

„Distinsule Domn Profesor,

Am citit scrisoarea Dumneavoastră, pe care o numiţi deschisă, către smerenia mea, caracterizându-mă „nou-calendaristul” Mitropolit de Pireu, ca şi cererile pe care mi le adresaţi prin ea şi V-aş ruga să-mi permiteţi ca, fără nicio dispoziţie reacţionară, să Vă informez că nu m-am ridicat – precum spuneţi – împotriva ortodocşilor ce urmează calendarul strămoşesc, pentru că Biserica lui Hristos cea Una, Sfântă, Sobornicească, Apostolească şi Nedespărţită este constituită din Biserici Autocefale, din care unele urmează calendarul iulian îndreptat, iar altele calendarul neîndreptat numit şi strămoşesc. Prin urmare, eronat Vă exprimaţi despre aşa-numitul meu atac împotriva ortodocşilor calendarului strămoşesc.

(mai mult…)