Arhivă pentru august 25, 2009

Am cunoscut-o prima oară pe Annette Colin exact acum douăzeci de ani, când era o studentă de-a mea la Cambridge. Venind din oraşul Nantes, din Vestul Franţei, este o romano-catolică sinceră şi devotată. Cele ce urmează sunt transcrierile conversaţiilor cu ea, traduse din franceză.

Annette Colin: De ce-aţi devenit ortodox? Nu pare să fie o alegere firească pentru un englez.

Părintele Andrei: În ce mă priveşte, protestantismul (şi asta include anglicanismul, desigur) nu-i o alegere logică, de vreme ce a început abia în secolul al şaisprezecelea şi nu are rădăcini istorice. Catolicismul este mai atrăgător, de vreme ce are rădăcini. Dar, oricât aş încerca, nu pot găsi rădăcinile iniţiale ale creştinismului nici chiar în catolicism. Totul e atât de acoperit, fie cu medievalismul lui Dominic şi Francisc sau altfel cu contra-reforma, cu pietismul secolului al nouăsprezecelea al Bernadetei şi al Terezei, sau cu mişcările de la Vatican II şi mentalitatea anilor ’60. oricum, în Ortodoxie pot vedea şi auzi glasul autentic şi străvechi al Bisericii Apostolilor.

AC: Dar, cu siguranţă, ca un occidental, devenind ortodox, renegaţi propria moştenire culturală?

P.A: De fapt eu cred tocmai contrariul. Pentru mine, Biserica Ortodoxă descoperă şi luminează ceea ce e cu adevărat creştin în cultura occidentală. Ortodoxia este lumina care mă învaţă ce să resping în cultura occidentală, de exemplu barbarismul păgân necreştin roman şi germanic, secularismul, duhul acestei lumi, şi ce să accept, creştinismul. În lumina creştinismului ortodox pot să-mi recapăt şi să-mi păstrez valorile de bază ortodoxe din propria mea cultură engleză. Doar Ortodoxia îmi pune în perspectivă propria mea cultură şi cerne făina de pleavă. De exemplu, tu respingi Protestantismul, respingi, de asemenea, şi Revoluţia Franceză, respingi avortul, asta înseamnă, oare, că respingi cultura occidentală? Diferenţa dintre noi este pur şi simplu că eu sunt mai radical, mai „revoluţionar” decât tine pentru că resping părţi mai mari din cultura occidentală, pentru că văd acele părţi ca as falling short of Christ and His Gospel commandments. Ele sunt din lumea aceasta, neduhovniceşti. Accept doar ceea ce-i ortodox în propria mea cultură occidentală. Nu pot accepta ceea ce nu-i ortodox în propria mea cultură. Numai o mentalitate lumească acceptă o cultură pe de-a-ntregul fără discriminare între ce este creştin şi ce e necreştin în ea pentru că doar o mentalitate lumească pune cultura înaintea credinţei.
(mai mult…)

SIMPOZION ŞTIINŢIFIC CATOLICO-ORTODOX LA ROMA.
PARTICIPĂ ŞI CATEDRA DE DOGMATICĂ
A FACULTĂŢII DE TEOLOGIE DIN TESALONIC

DE LA CONFERINŢA DIN TESALONIC LA SIMPOZIONUL DIN ROMA (I)

Care este rolul Catedrei de Teologie Dogmatică a Universităţii Aristotelice din Tesalonic în Dialogul şi în strânsa colaborare cu romano-catolicii?
În mai, Catedra a organizat cunoscuta Conferinţă din Tesalonic cu tema „Dialogul Teologic dintre Biserica Ortodoxă şi cea Romano-Catolică”. Acea conferinţă de o zi a avut ca oaspeţi şi pe cei doi copreşedinţi ai Comisiei Mixte pentru Dialogul Teologic dintre ortodocşi şi  catolici. Atunci a existat o împotrivire sănătoasă a multor oameni din cei de faţă, precum şi vocea care drept a învăţat cuvântul adevărului, vocea profesorului Dimitrios Tselenghidis, care a susţinut un referat în cadrul acestei conferinţe.
Pentru acea conferinţă aşteptăm încă răspunsul preşedintelui Catedrei de Dogmatică, dl. Petros Vassileiadis, referitor la aşa-numitul reprezentant şi aşa-zisul mesaj al Arhiepiscopului Atenei, Ieronim, la întrebările Uniunii Filo-ortodoxe „Cosma Phlamiatos”.
Acum, Simpozionul are loc de cealaltă parte a ţărmului, la Roma. Coprezidează în fiecare zi un ortodox şi un catolic. Tema este: „Sfântul Augustin în tradiţia apuseană şi cea răsăriteană”. Chiar dacă oricine urmăreşte evenimentele teologice cunoaşte mentalitatea multora dintre profesorii Catedrei de Dogmatică care participă la simpozion, nu vrem să-i băgăm pe toţi în acelaşi sac. Referatele, atunci când se vor publica, vor descoperi cine şi dacă a învăţat drept cuvântul Adevărului şi cine a promovat planurile de apropiere faţă de catolici. Nu suntem de acord însă deloc cu un astfel de tip de coorganizări ca cea de faţă, la care introducerea în tema simpozionului o va face un catolic (Ioannis Spiteris, „Arhiepiscop catolic de Kerkira”).
Ne păstrăm speranţele doar pentru conţinutul referatelor anumitor (foarte puţini) profesori despre care vrem să credem că vor vorbi ortodox, cum a făcut-o dl. Tselenghidis în mijlocul catolicilor şi ecumeniştilor la Conferinţa de o zi de la Tesalonic.

(Preluare după http://thriskeftika.blogspot.com/2009/08/blog-post_20.html, traducere: ierom. Fotie)

Sursa

Una dintre cele mai interesante comunicări care au avut loc la Congresul Teologic Inter-Ortodox de la Tesalonic din 20-24 septembrie 2004 cu tema: „Ecumenism: Naştere – Aşteptări – Dezminţiri”, a fost şi comunicarea ieromonahului aghiorit Alexie de la Mănăstirea Karakalu din Sfântul Munte Athos. Textul complet al acestei comunicări a fost următorul:

Introducere

Hristos este „Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul ce vine în lume”, iar după cum însemnează Sfântul Ioan Gură de Aur, „harul se sălăşluieşte în toţi, neîntorcându-se … nici dinspre iudeu, nici dinspre elin, nici dinspre barbar, nici dinspre scit, nici dinspre liber, nici dinspre rob. De toţi se apropie la fel şi cu aceeaşi cinste”. Chiar dacă astăzi, unele neamuri au un nume diferit, Hristos Îşi continuă lucrarea Sa de mântuire a oamenilor, chemând în Biserica Ortodoxă pe mulţi [oameni], care au fost crescuţi în comunităţi de creştini eterodocşi. Cazurile lor sunt variate şi se aseamănă, dacă le sintetizează cineva, cu un covor multicolor [alcătuit] din minunatele intervenţii ale dumnezeiescului har şi din taina inimii omeneşti.
Există multe cauze pentru care cineva, care aparţine unei confesiuni eterodoxe, vine la Ortodoxie, dar cel mai important factor este întotdeauna prezenţa harului dumnezeiesc, care zideşte în felurite chipuri, atingând sufletul fiecărui om, care este receptiv la iluminare, şi călăuzindu-l să caute Adevărul. După aceea, el vinde tot ce are în stăpânirea sa, cu scopul de a câştiga mărgăritarul cel de preţ, credinţa noastră ortodoxă.

Cred că mi s-a cerut să vorbesc despre această temă, pentru că din multa milă a lui Dumnezeu, dumnezeiescul har a atins şi inima mea, călăuzindu-mă la început în Biserica Ortodoxă, iar în cele din urmă în Sfântul Munte, chiar dacă am crescut într-o comunitate americană protestantă mică şi de asemenea într-un mic oraş din Statele Unite, unde nicicând nu am întâlnit o parohie ortodoxă, nicicând nu am avut nici cel mai mic contact cu vreun creştin-ortodox.

(mai mult…)

Întrunirea Comisiei Mixte pentru Dialog Teologic între ortodocşi şi catolici în Cipru, în octombrie anul acesta creează o nelinişte explicabilă credincioşilor ortodocşi, care au deja o rea experienţă în urma textelor semnate în trecut de către membrii ortodocşi ai Comisiei Mixte alături de catolici. Clerici şi teologi remarcabili şi apreciaţi şi-au exprimat clar rezervele lor pentru Dialogul în desfăşurare şi au atenţionat asupra mulţimii de devieri ecumeniste care se află în textele care au fost semnate împreună în urma întrunirii Comisiei Mixte.
Tema Comisiei Mixte din octombrie va fi: „Rolul episcopului Romei în societatea (comuniunea) bisericilor în timpul primului mileniu”.
Astăzi, expunem doar mici fragmente din textele a doi clerici şi a unui distins teolog universitar referitoare la ce se plănuieşte a avea loc în luna octombrie.
1. Arhimandritul Sarantis Sarantos concluzionează într-o omilie cu titlul „Paşi ecumenişti: De la Ravenna la Elounta” (puteţi citi întreaga omilie la adresa http://www.razbointrucuvant.ro/2009/05/29/pasi-ecumenisti-de-la-ravenna-la-elounta-ultima-parte/): „Aşteptăm filial împotrivirea sinodală ortodoxă la „documentul” de la Ravenna, pe care Întâlnirea de la Elounta nu l-a comentat negativ. Comisia Mixtă se pregăteşte foarte asiduu ca în anul 2009, în Cipru, să recunoască implicit primatul papal ca primat diaconal sau ceva asemănător. (Primat însă asupra întregii Biserici). Să ne rugăm cu trezvie şi căldură ca Domnul să ne dăruiască tuturor luminarea potrivită, însă în principal Sfinţiţilor noştri Păstori, aşa încât „documentul” catolic să fie retras fără pierderi în unitatea noastră ortodoxă interioară şi exterioară, ca poate – odată – va da Dumnezeu să se clintească din loc şi imuabilitatea papei”.

2. Profesorul universitar de la Facultatea de Teologie din Tesalonic, dl. Dimitrios Tselenghidis, concluzionează în referatul său cu titlul „Nelinişti ortodoxe motivate de Textul de la Ravenna” (apărut în limba greacă în revista Εν Συνειδήσει, ediţie specială a Sfintei Mănăstiri „Marea Meteoră”, iunie 2009, iar în limba română pe situl „Război întru cuvânt” la adresa http://www.razbointrucuvant.ro/2009/06/19/nelinisti-ortodoxe-motivate-de-textul-de-la-ravenna/): „Textul de la Ravenna, cu a cărui critică teologică ne-am ocupat, prezintă elocvent consecinţele negative ale premiselor eronate ale Dialogului Teologic şi anticipează şi calitatea următorului Text comun din luna octombrie în Cipru; doar dacă între timp nu se vor schimba premisele Dialogului”.

3. În sfârşit, protopresbiterul Theodoros Zisis în ultimul său articol referitor la „Mărturisirea de credinţ㔄Biserica Bulgariei, mai ales, pentru a doua oară dă un exemplu vrednic de laudă şi de imitare prin hotărârea sinoadală pe care a luat-o de a nu participa la conivenţa (acord complice -n.tr.) aşa-numitului „Dialog Teologic între ortodocşi şi catolici”, care va avea loc în octombrie, în Cipru, pentru a recunoşte un primat de slujire (diaconal) universal ereticului papă, în baza Textului (alcătuit) la comandă de la Ravenna, care deja a fost respins de conştiinţa bisericească şi pentru care, oficial, Biserica Eladei, printr-o hotărâre sinodală, a cerut explicaţii de la conducătorul reprezentanţei ortodoxe, Mitropolitul Ioannis Zizioulas de Pergam”. („Orthodoxos Typos, 7.08.2009) subliniază :
Din aceste trei referinţe, dar şi din studierea informaţiilor referitoare la acest subiect care au fost date publicităţii de către catolici, este clar că se plănuieşte impunerea ereziei papale a primatului printr-o expresie „diplomatică” de „primat diaconal” cu valoare universală. Catolicii vor face cele imposibile posibile, ca să reuşească semnarea textului respectiv de recunoaştere a primatului papal de către membrii ortodocşi ai Comisiei Mixte, în Cipru. Însă, chiar dacă membrii ortodocşi vor semna textul respectiv, lucru la care ne aşteptăm, această semnare nu va avea absolut nici o valoare, pentru că va fi respins de către membrii credincioşi ai Bisericii şi cu siguranţă de multe Sinoade ale Episcopilor Ortodocşi.
Primatul papal a constituit şi constituie o erezie foarte mare, pe care catolicii sunt datori să o respingă, dacă într-adevăr vor să ajungă la Adevărul Evangheliei. Din păcate, în prezent, nici o dispoziţie de pocăinţă nu întrevedem nici la papă, nici la cei din jurul său.

(traducere din limba greacă de ieromonahul Fotie după  http://thriskeftika.blogspot.com/2009/08/blog-post_4807.html )

Sursa