Arhivă pentru septembrie 21, 2009

de Costion Nicolescu

1. Problema cunoaşterii lui Dumnezeu în Biserica Ortodoxă
2. Biserică şi sat, religie şi viaţă religioasă
3. Rolul poporului drept-credincios în cunoaşterea şi apărarea dreptei credinţe
4. Trei moduri de raportare la divinitate

5. Izvoarele cunoaşterii lui Dumnezeu la ţăran

a) Familia
b) Biserica
c) Comunitatea satului
d) Şcoala

6. Catafatic şi apofatic în exprimarea credinţei ţăranului

7. Reprezentarea imagistică a lui Dumnezeu

la bisericaNimic nu este mai dificil decât să spui Cine este Dumnezeu. Această dificultate nu ţine neapărat numai de nivelul intelectual al credinciosului, deşi se observă, adesea, la oamenii cu carte o tendinţă mai accentuată de a defini şi, ca atare, aceştia sunt pândiţi de un risc mai mare de a greşi. Cine   pare să se refere mai mult la fiinţa unui subiect, or, după fiinţa Sa, Dumnezeu rămâne imposibil de cunoscut de către oameni. Este această incognoscibilitate, printre altele, şi una dintre consecinţele logice ale dumnezeirii Sale. Orice lucru sau persoană care ar putea fi cuprinsă şi definită ar înceta să mai poată fi supremă, superioară şi creatoare a tuturor celorlalte, deci să fie cu adevărat Dumnezeu, în sensul cel mai propriu al cuvântului.

O cimilitură spune că Dumnezeu este o fiinţă care nu poate suferi pe altcineva asemenea (GOROVEI, Cimiliturile, nr. 726, p. 154). Desigur, nu poate suferi are aici înţelesul de a nu avea asemănare, a nu suferi comparaţie.

Într-o altă cimilitură se spune că Dumnezeu este: Cine nu S-a născut şi încă n-a murit (Ibidem, p. 437). Este exprimat Dumnezeu prin veşnicia Sa, veşnicie care este într-adevăr o calitate pe care, la modul absolut (fără de început, deci), numai Dumnezeu o are. Pentru om nu există viaţă în afara lui Dumnezeu, nici nu poate fi conceput un astfel de în afară:

Începutul este cu Dumnezeu  Şi sfârşitul cu Dumnezeu.

(SEVASTOS, Nunta, Iertăciune, p. 398).

Pare acest distih o referire la textul Apocalipsei Sfântului Ioan: Eu sunt Alfa şi Omega, zice Domnul Dumnezeu… (1,8). În cazul acesta se încearcă exprimarea lui Dumnezeu prin calitatea Sa de Pantocrator, de creator şi susţinător în veac al întregii lumi.

Având în vedere imposibilitatea cunoaşterii lui Dumnezeu după fiinţa Sa, orice referinţă la El nu se poate face decât în legătură cu Ipostasurile, cu Persoanele divine, aşa cum ni S-au revelat Ele. Acest lucru este de căutat şi în exprimările ţăranilor. Prin simplitatea sufletului său şi prin contactul mai puţin mediat cu Dumnezeu, ţăranul poate ajunge uneori la un chip mai limpede al lui Dumnezeu şi la exprimări mai fruste, dar poate tocmai de aceea mai adecvate.

(mai mult…)

MITROPOLITUL DE 103 ANI
AUGUSTIN AL FLORINEI (GRECIA):

Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci
Marcu 8, 34 – 9, 1

„SĂ SE LEPEDE DE SINE”

„Cine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine…”

augustin al florineiToţi, iubiţii mei, toţi ne numim creştini. Dar ne întrebăm: suntem într-adevăr creştini? Ca să fie cineva creştin, trebuie să asculte şi să facă tot ce zice Hristos. Desăvârşita ascultare faţă de Hristos, ascultare faţă de toate câte porunceşte, este semnul de recunoaştere a unui creştin adevărat. Şi ce porunceşte Hristos? O vedem în Evanghelia de astăzi. Zice Hristos: „Cine vrea să vină după Mine, să se lepede pe sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie!”. Auziţi ce zice? Înţelesul cuvintelor Lui este: Vrei, omule, să-Mi urmezi, să vii după Mine, să fii omul Meu şi ucenicul Meu? Te chem lângă Mine, dar nu te forţez. Înaintea ta sunt două drumuri. Unul este drumul satanei, care la început pare uşor şi mulţumitor, dar la sfârşit este prăpastie, distrugere, iad. Celălalt drum este al Meu. Este drumul care pare îngust  şi dificil. Drum anevoios şi obositor, drum presărat cu spini, cu multe piedici şi ispite, drum care seamănă cu drumul Golgotei. Dar acest drum, drumul credinţei şi al virtuţii, este binecuvântat, şi la sfârşitul drumului este viaţa veşnică. O, omule! Aceste două drumuri stau înaintea ta. Alege unul din două. Eşti liber. Dar din clipa în care vei alege şi te vei hotărî să urmezi drumul Meu – zice Hristos – , trebuie să împlineşti trei condiţii.
Şi care sunt, Hristoase, condiţiile cu care Mă primeşti?
Şi Domnul, Domnul cel răstignit, de pe înălţimea Crucii răspunde fiecăruia care urmăreşte mântuirea sa: Condiţiile sunt trei. „Să se lepede de sine” este prima condiţie. „Să-şi ia crucea sa” este a doua condiţie. Şi „să-Mi urmeze Mie” este a treia condiţie.

(mai mult…)

1409-inaltarea-crucii

Arhim. IOIL Konstantaros,

Predicator al Sfintei Mitropolii de Driinoupolis, Pogoniani şi Koniţa:

CUVÂNT la Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci
(Marcu 8: 34 – 9:1)

După sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, pe care ca pe un steag luminos o ridică Biserica noastră, în pericopa evanghelică din această duminică, Îl auzim pe Însuşi Domnul nostru vorbindu-ne despre Cruce şi despre însemnătatea ei în viaţa noastră.
Sfântul Evanghelist Marcu, într-un mod foarte delicat, dar şi dinamic, ne prezintă punctul central al vieţii duhovniceşti, punct în jurul căruia ar trebui să se concentreze toată încercarea şi strădania noastră.
Este foarte caracteristic că Hristos nu forţează cu desăvârşire pe nimeni ca să-L urmeze. Omul este liber, însă conform legii va suporta şi consecinţele acestei alegeri libere a sa. De aceea se accentuează:  „Cine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu, 8:34).
Drumul lui Hristos este Crucea. Dar în sfârşit, ce nu este cruce în viaţa omului? Chiar şi acest păcat costă atât de mult (şi în bani şi în devastarea sufletească), acest păcat care îl face pe om să îngenuncheze, să-şi distrugă moralitatea şi să se degradeze… Prin urmare, văzând lucrurile obiectiv din acest punct, „va folosi”, pentru ca sufletul nostru să se mântuiască, „să-l pierdem pentru Hristos şi pentru Evanghelia Sa”.

(mai mult…)

SFÂNTA SIHĂSTRIE
A OBŞTII DANIILEILOR
63087 KATUNAKIA,
SFÂNTUL MUNTE ATHOS
11.06.2009

Către Respectabila Sinaxă a Clericilor şi Monahilor Ortodocşi din Tesalonic

Respectabililor Sfinţi Stareţi şi Părinţi,
bucuraţi-vă pururea
cu îndoită bucurie şi veselie în Domnul!

Cu multă bucurie am primit mica Voastră osteneală, „Mărturisirea de Credinţă împotriva ecumenismului”, şi vă mulţumim foarte mult.
Aplecându-ne asupra ei conchidem: suntem de acord cu toată linia Dumneavoastră şi vă exprimăm lăuntricele noastre felicitări frăţeşti.
Sfinţi Părinţi, sunteţi continuatorii Marilor Mărturisitori şi de-Dumnezeu-purtători Părinţi, iar plata voastră va fi mare, foarte mare de la  Domnul pentru că vă luptaţi pentru Biserica noastră Ortodoxă şi pentru Părinteştile noastre Predanii.
Vă exprimăm infinitele noastre felicitări frăţeşti pentru această mare luptă în duh patristic împotriva situaţiei actuale de  trădare prin ecumenism.
Credem că Domnul Vă va da tăria şi puterea Sa dumnezeiască pentru ca să depăşiţi actualele greutăţi ale epocii noastre şi să nimiciţi meşteşugirile trădătoare ale papismului.
Cu frăţească dragoste în Domnul,
Ieromonahul Grigorios Daniilidul

(traducere din neogreacă de ieromonahul Fotie; sursa:
http://www.impantokratoros.gr/B77BE8EC.el.aspx)

img_2176sihastria Daniileilor