Alege!Dumnezeu pe listele electorale!

Posted: Noiembrie 23, 2009 in Articole
Etichete:

Dumnezeu pe listele electorale!
În împrejurările vieții am constatat că cele mai febrile discuții printre oamenii sunt despre politică si fotbal. Este uimitor câtă „cultură” are Omul când ne referim la aceste două aspecte efervescente din viața cotidiană.
În contextul acestor două manifestări febrile, se distinge cu ușurință capacitatea noastră de a „alege”.
De fiecare dată asist cu melancolie modul de exprimare al celor ce judecă cu cărțile pe masă evenimentele fotbalistice și mai ales cele politice. Auzim aproape de fiecare dată zicându-se:
„Nenorociții ăia, jigodiile alea, javrele alea….”și așa mai departe.
Dar fiindcă și fotbal și politică se face tot timpul, aș vrea totuși să vorbesc despre „politică” acum pentru că ne aflăm în preajma „alegerilor”.
Dacă ne vom uita in DEX cuvântul alege are mai multe înțelesuri:
-a decide, a vota, a selectiona, a deosebi, a distinge, a admite, a curăța și altele.
Când l-a zidit Dumnezeu pe Om in Rai l-a acoperit cu Harul Său și l-a pus rege peste toate cele zidite. Pentru ca Omul să cunoscă că este făptura Mâinilor Lui Dumnezeu, a primit o poruncă prin care să-L recunoască pe Ziditor ca Creator al său. I-a oferit Omului libertatea de care avea nevoie și pentru ca să întărească aceasta, l-a lăsat să aleagă între viată și moarte, între a trăi sub tutela Lui necunoscând durerea și năpasta, sau putința de a cunoaște binele sau răul.
Deci dacă înțelegem bine încă dintru început Omul a avut o alternativă fiind liber – să aleagă.
Atunci protopărinții noștri au „ales” pentru întreg neamul omenesc durerea de a ști ce este binele și răul deși au fost avertizați că aceasta le va aduce moartea. Moarte este o plata a păcatului. De ce plătim cu moartea? Este o pedagogie a Tatălui surpând prin ea în fapt RĂUL. Moartea pune stavilă răului care se poate cuibări în om. Ne-am invechi și noi în răutate dacă am trăi prea mult!

Samuel unge pe Saul rege!

În Vechiul Testament, poporul ales era condus prin prooroc. Ascultau Glasul lui Dumnezeu prin gura profetului și aveau certitudinea că sfaturile primite erau direct de la Domnul. La un moment dat, poporul evreu cere proorocului Samuel de atunci să-i ungă rege așa cum popoarele vecine – idolatre și rupte de Dumnezeul cel Viu – aveau. Aceasta a foat una din alegerile proaste pe care Omul a făcut-o în istorie. Cei care au citit Vechiul Testement știu ce a urmat pentru poporul evreu și prin câte a trecut de atunci și până astăzi. Poporul evreu suntem noi toți! Mulți dintre noi tindem să-i judecăm pe evrei pentru faptele lor, și din trecut și din prezent. Poporul evreu, un popor cerbice, este oglinda neamului omenesc. Știm din Vechiul Testament că Dumnezeu pedepsea poporul întreg pentru păcatele regelui. De ce? Pentru că le respecta libertatea!
Cu puterea și voința cu care au cerut rege, cu aceeași putere și voință trebuiau să-l dea jos ori de câte ori acesta călca voința Domnului.
Același lucru se petrece până astăzi! Cum este posibil ca un om sau o mână de oameni să stăpânească un popor întreg, o nație, un imperiu chiar. Nu este aceasta o pedeapsă venită peste Om? Să-l stăpânească un alt om! Cum s-a perpetuat aceasta în istorie, cum am ajuns astăzi la globalizare, la o dominație a unor grupări oculte, chiar satanice, dornice de pustiire? Îndepărtarea Omului de Dumnezeu a adus această plagă peste întreg neamul omenesc. De cele mai multe ori spunem într-un context sau altul:
„A pedepsit Dumnezeu!”, „A plătit Dumnezeu!”, „A bătut Dumnezeu!” sau „S-a răzbunat Dumnezeu!”
Dumnezeu ca Tată poate face aceasta pedagogic din iubirea ce o poartă Fiilor.
Eu însă cred că Dumnezeu este Cel care se manifestă constant față de iubiții Săi fii. Revarsă râuri de dragoste peste toți așa cum spune Scriptura și peste cei buni și peste cei răi, gândind la fiecare ca fiind un fiu risipitor care cumva vreodată se va întoarce.
Un tată își ține strâns copilul lângă el și-i spune mereu să stea cuminte alături, îl ține de mână, îl ocrotește ca nu cumva să pățească ceva. Dintr-o dată fiul se smulge de sub aripa protectoare a tatălui și fuge în fața mașinii și moare. L-a pedpsit Dumnezeu pe acel copil? Nu! Copilul a fost acela care s-a smucit de la tatăl și a pățit răul ne mai fiind sub aripa protectoare a tatălui.
Așa facem și noi, ne smucim, fugim, ne rătăcim și pătimim. Uneori mai mult sau mai puțin. Nu tatăl ne pedepsește ci neascultarea noastră este aceea care ne aduce răul.
Poporul român este din păcate un popor smucit din mâna lui Dumnezeu! De unde știm asta? Se vede de la distanță. Nu-l mai avem pe Tatăl lângă noi cand ne luptăm cu vrăjmașul și puterea nostră este foarte mică.
Câți dintre noi se mai roagă pentru conducători, pentru patriarh pentru tot clerul și poporul, pentru cei ce sunt în stăpânire. Câți dintre noi se roagă pentru popor, pentru întreaga zidire, pentru cei bolnavi, cei din spitale,azile și orfelinate, pentru cei din închisori, pentru cei din războaie, cutremure, inundații și incendii. Ne-au cotropit popoare, ne-au batjocorit, ne-au înlănțuit, au venit comuniștii – fiara roșie – și ne-a măcinat în fălci. De câte ori poporul s-a ridicat cu nădejdea la Dumnezeu, s-a pocăit de faptele sale, Dumnezeu a trimis oameni sfinți la conducerea țării. Slăbiciunea credinței și lipsa Harului ne face să înghițim în sec toate nemerniciile pământului. Am ajuns la cel mai josnic grad al decadenței.
Oamenii aleși de noi, votează legi împotriva Dumnezeului nostru. Mulți se încălzesc cu ideea că nu votează și deci ca atare nu au nici-o responsabilitate față de ceea ce se întâmplă. Nu este adevărat! Toți suntem răspunzători de ceea ce face conducătorul sau conducătorii noștri. Este în dreptul nostru să-i dăm jos dacă sunt potrivnicii lui Dumnezeu.
Cum îi dăm jos??? Bună întrebare!
Schimbându-ne pe noi înșine!
Nu trebuie să ieșim în stradă, trebuie să ne recăpătăm credința, să începem să ne rugăm, să facem fapte bune, să ne căim de tot trecutul, să le primim pe toate ca din mâna lui Dumnezeu. Știu că este greu! Creștinii noștri nu sunt catehizați, nu-și cunosc filiația cu Dumnezeu. Doamne, câte s-ar putea schimba într-o clipită.
Noi mocnim și ne învârtoșăm și-i blestemăm pe cei care ne conduc, uitând că prin aceasta ne blestemăm pe noi înșine. Conducătorii noștri sunt părinții noștri, aproapele nostru, rudeniile noastre, frații noștri și așa mai departe. Trebuie să ni-i asumăm căci nu ei sunt de vină.
Noi suntem de vină că nu mai suntem într-o legătură cu Dumnezeul cel Adevărat!  Doar prin El putem face ceva, altfel toate încrâncenările și luptele „politice” pe care le vom duce, sunt nule. Pleacă unii și vin alții! Dacă suntem un popor întors cu spatele la Tatăl, ce putem primi în schimb? Conducători vânduți, conducători curvari, bețivi, mincinoși și lista e mult mai mare. Se dezbate peste tot , toată lumea face politică, se ceartă, încearcă să se impună prin argumente, se împroașcă cu noroi. De ce? În zadar acestea Omule!
„Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?”
Purtăm asupra nostră păcatul neascultării și iată se abat asupra noastră urgiile pământului, ne vaccinează ca pe vite, ne pecetluiește ca pe vite, ne conduce ca pe vite, ne distruge educația copiilor, ne distruge sănătatea trupească, mintală și sufletească. Iar noi stăm și ne hrănim cu polonicul de la televizor unde urâciunea pustiirii batjocorește totul. Omul n-a înțeles că în Brațele lui Dumnezeu viața este un paradis, că toate capătă un sens, că numai așa putem schimba ceva în lumea în care trăim.
Vine iarăși vremea „alegerii”! Ce vom alege? Oameni? Și sfinți dacă ar fi, tot nu ar putea ridica acest popor din necredința în care se află! Poporul când se va căi, se va îndrepta prin credință către Tatăl Cel Ceresc, va avea și conducător bun, și prilejuri bune, și holde bogate, și prunci buni și așa mai departe.
O, Omule ce vei alege? Un om? Cu ce te vei alege de la un om? Ce va da din visteria sufletului său?
Legalizarea prostituției, legalizarea avorturilor, legalizarea incestului, legalizarea tuturor relelor din lumea aceasta! Cu ce vei fi tu răspunzător de aceasta, Omule?
Mergi sau nu mergi la vot fă o alegere acum, o, Omule!
Și acum un bun prieten al meu îmi va spune:
-„Bun și ce facem practic?”
Alege-L pe Dumnezeu! Cum ?
Dacă până acum nu te rugai – roagă-te!
Dacă pănă acum nu te-ai spovedit – spovedeste-te!
Dacă până acum nu te-ai împărtășit – împărtășește-te!
Dacă până acum ai înjurat – nu mai înjura!
Dacă până acum ai curvit – nu mai curvi!
Dacă până acum blestemai – acum binecuvintează!
Dacă până acum judecai, bârfeai și osândeai – acum judecă-te pe tine însuți cu aceeași râvnă!
Daca până acum n-ai iertat – iartă!
Dacă până acum ai furat – nu mai fura!
Daca până acum n-ai ajutat pe nimeni în numele lui Hristos – ajută!
Si dacă până acum te-ai mândrit – smerește-te!
Nu le putem face pe toate odată, e greu, dar cel puțin să punem început bun și Dumnezeu va sprijini toate intențiile noastre bune! Pune început bun și nu uita:
Alege-L pe Dumnezeu, acum! Amin!

Sursa http://cristianstavriu.wordpress.com

Comentarii
  1. agerstress spune:

    Formularea indemnului este putin nepotrivita deoarece nu poti alege decat daca ai de unde alege. Dumnezeu este unic si nu exista nimeni asemenea, prin urmare nu poate fi subiectul unei alegeri in acest sens al cuvantului. Nici pe lista electorala nu poate fi pus Numele Sau alaturi de cele ale unor talhari (pentru ca oricat s-ar stradui ei, in fata Lui Dumnezeu asta raman deoarece au incalcat -cel putin- porunca „cel ce vrea sa fie mai mare intre voi, acela sa fie slujitorul vostru”).

    Dar limba romana are multe intelesuri.
    Am ALES CALEA catre Dumnezeu si sper sa reusesc sa implinesc voia Sa pana la capat. Sunt sigur ca acesta era sensul indemnului din titlul articolului. De pe lista electorala nu am ales nimic.
    Asa sa ne ajuta Dumnezeu!

  2. cristianstavriu spune:

    Doamne ajuta!
    Pertinent comentariul! Eu am facut o referire in text la oranduiala din vechime, cand poporul evreu era condus de profet (ca organ a lui Dumnezeu).
    Cred ca pana la urma s-a inteles ceea ce am vrut sa spun. Articolul a fost scris in perioada alegerilor si de aceea am ajuns la formula respectiva.
    In ceea ce priveste talharii de pe liste, cred ca sunt oglinda poporului roman. Oricum Dumnezeu ptr cei bolnavi a venit in lume sa-i mantuiasca.
    Ls scaunul spovedaniei insa se poate realiza cel mai usor cat de talhari suntem fiecare dintre noi. Uneori cred ca noi cei care cunoastem credinta suntem mai de blamat decat cei care n-o cunosc, din perspectiva faptului ca nu implinim ceea ce stim.
    Curios ar fi sa ne gandim fiecare dintre noi ce-am fi facut astazi daca n-am fi cunoscut credinta si-am fi fost in „ranguri inalte”.

    Oricum multumesc ptr atentionare!

    Doamne miluieste-ma!

    Cristian Stavriu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s