Ascultandu-l pe Petru Mamonov

Posted: Martie 9, 2010 in Diverse
Etichete:, , , , , , , , ,

„Cât de pervertite sunt toate în ziua de astăzi!

Criticii de film au discutat recent despre Ostovul lui Pavel Lunghin, iar despre Biserica vorbeau ca despre ceva mitic, imemorial… ..

Dar cum să trăieşti , dacă nu crezi în nimic?! Te agiţi de colo până colo. Iar când ai credinţă, oricât de obosit ai fi, tot vei ceda locul tău unei bătrânele în transportul public. Ăsta e întregul creştinism.

Sari să speli vesela, fără să ţi se ceară. E o fapta creştinească? Fireşte că e. Scoate gunoiul din casă.

Şi nu insista pe propria dreptate!

Nu perora „mancarea e rece” . Mai rabda doua minute să ţi se reîncălzească. Nevastă-ta, sărmana, o va face repede. E si ea obosită. Fiecare cu ritmul şi cu grijile sale. De ce tot insişti :”nevasta e obligată…”,”soţul trebuie…” etc? Dragostea nu e floare-verde- pe câmpii. Este efortul de a-l duce şi suporta pe cel de lânga tine.

Iată, vedem un om cu faţa in zapada. De ce  gândim imediat ca e beţiv? poate că l-a lăsat inima?! Si dacă e beat? Ajută-l să se ridice, aşază-l pe parapet, sa nu inghete. Dar nu: fugim in drumul nostru. Fugim de noi!

…..

Îmi spunea aici o tânara: ” Nu îmi iubesc părinţii”. Hop asa! Nu te grăbi! Dar îi ajuti in toate cele? Mergi la cumpăraturi? ” da, imi raspunde fata, fac ce se cuvine cele necesare” Atunci ii iubesti, de ce sa răscolim sentimentele? Scuipă pe ele, nu se poate trăi după simţiri! Azi e soare, mâine plouă! …. Trebuie sa traim dupa aceasta lege: nu „Dă-mi” , ci „Ia de la mine!” .  Ne-am obişnuit să traim pe de-a-ndoaselea. Pe capatele noastre, daca e sa luam aminte, s-a format un loc plat, pe care se poate sedea confortabil. De aceea, trăim cu capul in jos. Toate cele bineplacute a lui Dumnezeu le respingem.

……

Avem o viziune stricata despre crestinism. Dar lucrurile  sunt simple.Cât sânge poţi da altuia? Căci scris este:”Ce ai facut unora dintre cei mici, Mie Mi-ai făcut”.

Sa poti sta cat mai mult la capataiul mamei tale, care si-a pierdut mintile de atata batrâneţe si boli. Iată unde si cum trebuie sa murim in fiecare zi!

Precum copii trimisi in Cecenia. Un cretin arunca o grenada,iar un locotenentr colonel, inainte ca aceasta sa explodeze, o acopera cu trupul sau. N-a ezitat, s-au ales pulberele de el. Alti opt ortaci raman in viata. Era comunist, nebotezat, n-a mers niciodata la biserica, la Dumnezeu nu se gandea, dar era un adevarat crestin. In rai! Ca o racheta!

Caci ce folos e sa vii la biserica, sa bati matanii, sa pui lumanri multe, daca inima iti este goala? O fapta crestineasca , ceva?  N-ai sa vezi!  Chiar daca vei batatori toate Athosurile, si ai saruta toate moastele, tot degeaba e!  Privesti pe un amarat si te gandesti: ” Aha, e unul din cei pe care arata la TV, mafioti, escroci…” Da-i 50 de copeici.Nu vei saraci! Accepta sa gresesti!

….

Caci asa ne invata Sfintii Parinti:sa stam unii in fata celorlalti precum in fata unei vechi icoane.

Ce inseamna sa nu judeci? Sa nu formulezi sentinte. Dar pareri suntem obligati sa avem.

Domnul Nostru a incercat sa-i lamureasca pe farisei, iar mânia lui era mânie dreapta. Ai dreptate atunci cand te infurii pe tine, ca te-ai imbatat, ca nebunul, aseara. Atunci cand urasti pacatul din tine, obisnuinta pacatoasa, care te macina si careia nu-i gasesti leacul. Numai ajungand sa o urasti profund, vei gusta din parfumul biruintei.
…..

In drum spre Moscova…

Privesc in fata mea, cu groaza, cum se prabusesc pe scaune doi tineri demobilizati, beţi criţă. Injura copios despre muieri…La scara mare. Gandul imi da fiori, pentru doua ore sunt un om mort.Apoi imi zic:”Pai sa vedem, sa cugetam, cu atentie…linistit. Cine sunt acesti flacai? Au crescut la tara, intr-o vreme in care nu se simteau semnele emanciparii de azi. Ce au vazut atunci? Tata betiv, mama le dadea scatoalce, injuraturile erau o norma.  Televizorul urla ca un descreiarat. Astia sunt „noua generatie”. Ce sa le ceri? Eu personal i-am invatat ceva? Le-am pasit pragul casei? Le-am citi vreo carte?”  Ies din reveria gandului, si constat ca am si ajuns…. Toate sunt in mainile noastre: Cum ascultam, daca nu ne sunt manjiti ochii, daca urechile nu sunt infundate, sufletul sa ne fie descuiat, constiinta curata.Iata lucrurile decare trebuie sa ne ocupam.

Sfintii ne invata: Mantuieste-te! -si e destul pentru o viata.Mod  de actiune? Construieste- te pe tine insuti! Un minuscul punct. Dar acest punctisor va aduce lumina multa. Dar daca e sa ne limitam numai la indicatii: ca asta nu e asa, ca pensiile sunt mici, guvernul e de vina…….nu se va  schimba nimic.Doar raul se va inmulti, care si asa e destul. Sa imputinam rautatea!

Despre asta este umila noastra incercare,prin filmul „ostrovul”.. ..Are acolo destule bâlbe faptice.M-am straduit sa le explic. Eram intr-o deruta, o neputinta din care ne-am opintit din toate puterile sa iesim.Precum copii, nu cautam sa intelegem, ci sa retinem ce se intampla cu omul care a inceput sa creada, si s-a avantat catre Dumnezeu, cum era eroul meu…cât de responsabil si greoi este pacatul.Deoarece uitam mereu ca pacatul este lipsa luminii. Nu are substanta. Răul ca atare nu exista. Noi îl materializăm, îl facem palpabil.Prin iritariele noastre.Prin lipsa de respect fata de celalalt.

….

Nu transmit nimic, doar împărtasesc din experienta proprie. Sunt ca toti ceilalti: slab, neputincios. …Dar mi-a aprarut o nevoie. Simt urgenta Adevarului ca un nod in gât. Unul dintre numele lui Hristos este Soarele Adevarului. Catre acest soare ma si indrept cu toate puterile mele ţânţăreşti.

Citesc:”Nu traim niciodata in aceasta clipa. Chiar si atunci cand stam la masa gândurile ne zboara, ba la castraveti , ba la braga, ba la supa. Incercati macar un minut pe zi, când nu aveti nimic de facut…sa va adunati sub propria piele, spre a trăi acum. In acest minut. Este deosebit de greu.Urmarea acestui efort exterior este ca veti resimti prezenta lui Dumnezeu.

……

Cand Mântuitorul intra in Ierusalim, pe mânzul asinei, I se aruncau flori în cale, crengi de palmier, precum si cuvinte de întampinare. Animalul credea ca lui i se adreseaza urările de bun venit.Astfel suntem si noi mânjii asinei pe care merge Domnul.

….”

(Lumea Credintei, martie 2010)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s