Archive for the ‘Stiinta si Religie’ Category

de Pr.Mihai Andrei Aldea

evolutionIpoteza evoluţionistă face parte din cultura occidentală încă de la sfârşitul Evului Mediu şi începutul Evului Modern. Trebuie spus că în acea vreme nu se făcea nici o distincţie reală între religie şi ştiinţă, ele fiind amestecate mai mult decât se poate imagina astăzi.
De exemplul, prima piatră la templul evoluţionist o pune Jean-Baptiste de Lamarck, în lucrarea sa… Filosofia zoologică!!!
Aici el emite ipoteza eredităţii caracterelor dobândite.
Această ipoteză se baza pe câteva presupuneri.
Prima dintre ele era că în cursul vieţii cel puţin unele exemplare dintr-o specie dată pot dobândi – ca urmare a unor condiţii şi predispoziţii speciale – anume caractere deosebite.
Alta era că aceste caractere pot fi transmise mai departe.
Lamarck a pornit în ideea sa de la selecţia artificială – folosită pentru obţinerea şi menţinerea raselor de animale domestice (şi plante de cultură) – precum şi de la unele observaţii asupra eredităţii în natură.
Presupunerile sale erau însă false.
Nici un exemplar din nici o specie nu a dobândit vreodată – fie în natură, fie în experimente de laborator – vreun caracter excepţional, cu atât mai puţin să-l poată şi transmite mai departe.
(De altfel, după o asemenea ideologie, din campioni s-ar naşte şi mai campioni, care ar produce super-campioni şamd, lucru cu totul ireal şi o evidentă predispoziţie spre rasism)
Cu toate că era o idee filozofică, deşi nu a fost dovedită niciodată, ipoteza lui Jean-Baptiste de Lamarck se va răspândi rapid, fiind ironizată de unii dar acceptată de mulţi.
De ce?

(mai mult…)

mihai-valica

Va invitam sa ascultati interviul cu pr. prof. dr. Mihai Valica, care face o sinteza a  raportului asupra documentelor de identitate biometrice, in cadrul emisiunii “Sfatul inteleptului”, realizata de Antoaneta Velcovici si difuzata de Radio Romania Actualitati in data de 31 ianuarie 2009:

Click aici pentru audio:play3

Download:

glossy-download2

Cu sprijinul http://www.razbointrucuvant.ro

Ieromonah Mihail Stanciu-Sensul creaţiei,Actualitatea cosmologiei Sfântului Maxim Mărturisitorul

imaginephp

Cuprins:

1. Sfânta Treime – Izvorul existenţei cosmice
2. Logos şi cosmos
3. Harul Duhului Sfânt şi lumea

4. Omul şi relaţia lui cu Dumnezeu, cu semenii şi cu cosmosul
A. Starea paradisiacă
B. Cunoaşterea lui Dumnezeu
C. Pomul vieţii şi al cunoştinţei binelui şi răului
D. Căderea în păcat şi rezonanţa ei cosmică
E. Natura şi Scriptura
F. Iisus Hristos – Dumnezeu adevărat şi om adevărat
G. Sinergia între harul dumnezeiesc şi nevoinţa umană
H. Îndumnezeirea omului în Hristos şi transfigurarea lumii
I. Persoană şi comuniune

5. Biserică şi cosmos
6. Împărăţia lui Dumnezeu – scopul întregii creaţii

_____________________________________________________________________________________________

Sfântul Maxim Mărturisitorul a depus un efort deosebit în formularea clară şi fără echivocuri a învăţăturii cosmologice ortodoxe, scoţând-o totdeauna în relief şi combătând ereziile care aveau rădăcini în filozofia greacă. Astfel, el răstoarnă cu tărie doctrina cosmologică panteistă a lui Origen, doctrină care prin teoria preexistenţei sufletelor generase monoenergismul şi monotelismul în secolul al VII-lea.
1) În învăţătura Sfântului Maxim Mărturisitorul, un loc important îl deţine tema raţiunilor divine. Dacă la Origen, raţiunile erau confundate cu spiritele preexistente unite fiinţial cu Logosul divin, la Sfântul Maxim, raţiunile sunt gândurile lui Dumnezeu conform cărora aduce făpturile la existenţă prin hotărârea voinţei Sale. Pe de o parte, raţiunile divine nici nu se identifică cu fiinţa Dumnezeirii, nici nu sunt existenţe coeterne cu Dumnezeu, ci sunt gândurile lui Dumnezeu după care sunt create făpturile, făpturi dintre care unele sunt persoane de adâncimi indefinite. Raţiunile divine au caracter dinamic şi intenţional şi fac parte din planul veşnic al lui Dumnezeu cu privire la lume. Crearea lumii scoate la lumină intenţia unirii lui Dumnezeu cu zidirea Sa care primeşte o mişcare naturală spre El. În actul creaţiei Dumnezeu trece de la planul gândirii Sale la planul ontologic, adică aduce în existenţă temporală făpturile gândite etern de El activându-Şi voinţa şi puterea prin această ieşire din Sine. Dar, pe de altă parte, raţiunile nu sunt identice nici cu făpturile create, ele nu sunt înscrise în fiinţa lumii, ci rămân înscrise în energiile divine necreate, cu centrul lor de gravitate în Logosul divin.
Raţiunile făpturilor îşi au modelele lor în Logosul divin care e Raţiunea ipostatică supremă, şi e de trebuinţă ca El, ca Persoană, să vrea să creeze lumea, ca ea să fie adusă la existenţă conform raţiunilor sau gândurilor aflate în cugetarea Lui, dar şi după chipul Lui în cazul oamenilor. “Căci toate cele ce sunt, sau se vor face în vreun fel oarecare de către El în substanţa lor, au fost voite mai înainte şi cugetate mai înainte şi cunoscute mai înainte. Toate sunt cuprinse pururea de voia lui Dumnezeu prin preştiinţă, potrivit puterii Lui nesfârşite.” Persoanele umane văzute nu sunt încorporări, ca pedeapsă a păcatului lor, ale unor spirite nevăzute preexistente în henadă şi emanate din Dumnezeu fără voia Lui, cum susţinea Origen, ci creaturi raţionale ce-şi au un început în timp şi spaţiu dar sunt chemate la nemurire prin unirea iubitoare cu Dumnezeu. În aceasta se vede adevărata putere a lui Dumnezeu, infinit superioară celei a existenţelor create, dar şi bunătatea Lui împărtăşibilă creaturilor Sale.

(mai mult…)

200236712-001Pana acum noua ani, in afara de credinciosi, putine persoane considerau ca relatarea Genezei referitoare la Noe si Marele Potop ar fi altceva decat o tulburatoare poveste, desi un numar mare de informatii confirmau realitatea cataclismului. In anul 2000, au fost aduse probe arheologice zdrobitoare care confirma existenta reala a Potopului. Despre acestea si alte importante dovezi descoperite de-a lungul istoriei referitoare la catastrofalul eveniment universal vom discuta in continuare.
“Si iata Eu voi aduce asupra pamântului potop de apa, ca sa pierd tot trupul de sub cer, în care este suflu de viata, si tot ce este pe pamânt va pieri… Caci peste sapte zile Eu voi varsa ploaie pe pamânt, patruzeci de zile si patruzeci de nopti si am sa pierd de pe fata pamântului toate fapturile câte am facut… Si a plouat pe pamânt patruzeci de zile si patruzeci de nopti… Si a sporit apa pe pamânt atât de mult, încât a acoperit toti muntii cei înalti, care erau sub cer… Si a acoperit apa toti muntii cei înalti, ridicându-se cu cincisprezece coti mai sus de ei… Si a murit tot trupul ce se misca pe pamânt: pasarile, animalele, fiarele, toate vietatile ce misunau pe pamânt si toti oamenii…  Toate cele de pe uscat, câte aveau suflare de viata în narile lor, au murit…Si asa s-a stins toata fiinta care se afla pe fata a tot pamântul, de la om pâna la dobitoc si pâna la târâtoare si pâna la pasarile cerului, toate s-au stins de pe pamânt, si a ramas numai Noe si ce era cu el în corabie… Iar apa a crescut mereu pe pamânt, o suta cincizeci de zile.” (Geneza Cap. 6-9)
Acest fragment din Biblie rezuma “povestea” Potopului.
(mai mult…)

pro3

1199832061

Postez din nou,cu ocazia Sfintelor Sarbatori ale Nasterii Domnului,articolul „Un pas pe calea apostaziei” de Episcopul Fotie de Triadiţa scris cu ocazia a 70 de ani de la congresul ”pan-ortodox” de la Constantinopol.

Merita citit! Astept reactiile/comentariile dumneavoastra!

În 1919, încă pe timpul aflării sale necanonice în scaunul arhiepiscopal de la Atena, francmasonul Meletie Metaxakis pune în faţa Sinodului Bisericii din Grecia chestiunea schimbării calendarului.
Meletie propune formarea unei comisii pentru studierea acestei probleme.
Sinodul Bisericii din Grecia aprobă propunerea şi emite directiva corespunzătoare.
Comisia înfiinţată trimite Sinodului următorul text definitivat: „După părerea comisiei schimbarea calendarului iulian, dacă acest fapt nu contravine principiilor canonice şi dogmatice, poate fi realizată cu condiţia acordului tuturor celorlalte biserici autocefale şi. înainte de toate, a Patriarhiei Constantinopolului, căreia s-ar cuveni să i se dea libertatea oricăror iniţiative în acest domeniu, cu condiţia să nu se treacă la calendarul gregorian, ci să fie elaborat un nou calendar, mai exact din punct de vedere ştiinţific, purificat şi de alte neajunsuri proprii ambelor calendare – celui iulian şi celui gregorian”.

(mai mult…)

copilul si televizorul
– Copiii nu numai că citesc mai puţin decât cei din alte generaţii, dar se şi dove­desc incapabili de a înţelege un material simplu, a lega cuvintele în frază constru­ind înţelesul, a-şi aminti sau aplica tot ceea ce au citit.
– Cercetătorii de la Universitatea din Leyden pun în evidenţă câteva din meca­nismele prin care televiziunea subminează lectura.
– Vizionarea TV, arată Maria Winn, înseamnă o experienţă complet diferită de aceea presupusă de lectură sau, mai precis, inhibă disponibilitatea creierului de a-şi dezvolta capacitatea de a citi.
– Lectura, constituind pentru omul societăţii urbanizate una din principalele mij­loace ale dezvoltării corticale, eliminarea acesteia prin vizionarea TV, îl lipseşte pe copil de posibilitatea de a ajunge, din punct de vedere mental, la nivelul celor care au trăit fără televizor.
(mai mult…)