Posts Tagged ‘danion vasile’

Sursa:Apologeticum

afis-bucuresti_bun1

Doamne, ajuta! Grupul Areopag va invita la CONFERINTA CU TEMA „SFÂRŞITUL LUMII – ÎNTRE PROFEŢII ŞI OBSESII” -MARŢI, 27. 01. 2009, ora 18.00 LOCAŢIE: Sala DALLES, lângă Librăria Noi. Vor vorbi: Ierom. IOAN ŞIŞMANIAN (de la mănăstirea Petru Vodă), Maica ECATERINA FERMO, LAURENŢIU DUMITRU, DANION VASILE. Conferinţa va fi transmisă în direct pe http://www.ortodoxradio.ro. Se vor lansa volumele „Stareţii despre vremurile din urmă” şi „Zorii Apocalipsei”. Rog anuntati mai departe, pe e-mail-uri, messenger sau, cel mai eficient, prin viu grai…

Cu mulţumiri,

Danion Vasile

PS. In cazul în care este posibil, promovati aceasta conferinta pe site-ul sau blogul dvs.

danion-vasile

Danion Vasile a vorbit la OrtodoxRadio despre noile evenimente in legatura cu pasapoartele si permisele de conducere cu cip biometric si despre mesajul parintelui Iustin Parvu,care ne indeamna la o categorica combatere a acestor dispozitive.

Mai jos prezint cateva extrase in format text din cele spuse de Danion Vasile si inregistrarea audio a emisiunii:

„Parintii traditionalisti din Muntele Athos si Grecia considera ca aceste micro-cip-uri sunt inainte mergatoare lui Antihrist.”

„Rafail Noica a spus in 2006 ca din punct de vedere tehnic este posibilitatea de control al populatiei.”

„Daca cineva crede ca prin primirea acestui act isi pierde mantuirea,greseste! Lepadarea de Hristos va fi o lepadare constienta.Problema acestor acte de identitate este problema unui control,unui sistem care va trece de la aceste carduri electronice la un card unificat dupa cum se incearca in America si ulterior implantarea micro-cip-urilor.”

„Biserica Ortodoxa este singura Biserica in masura sa inteleaga cartea Apocalipsei.”

„Prin aceste micro-cip-uri se poate controla starea psihica si de sanatate a omului.”

„Acest micro-cip poate modifica starea de sanatate a organismului.”

„Parintele Iustin ne recomada sa ne pocaim si sa ne punem cenusa in cap pentru a ne da Domnul darul de a primi mucenicia.”

„Cand parintele Iustin vorbea despre dragoste,despre post,dadea bine sa fii cu parintele Iustin,dupa ce a avut aceasta atitudine profetica multi s-au lepadat de el.”

„A fost o incercare manipulatoare de a deturna mesajul parintelui Iustin.”

„Manipulatorii de opinie a incercat sa-i convinga pe credinciosi ca acest text nu ii apartine parintelui Iustin.”

„Cuvantul parintelui Iustin a avut efect intrucat a pus pe ganduri intreaga suflare ortodoxa.”

„Nu te lepezi de Hristos primind un carnet de conducere.”

„Textul parintelui Iustin a fost intarit de o noua decizie,legea 298 potrivit careia se urmaresc comunicatile,telefoanele iar din 15 martie 2009 se vor urmari toate e-mail-urie,acesta lege nefacand altceva decat sa ne arate ca ne apropiem de o dictatura.”

„Crestinii trebuie sa inteleaga ca daca vor continua sa duca o viata de compromis,fie ca va veni sau nu Antihrist,ei isi vor pierde mantuirea.”

„Microcip-ul nu e necesar sa contina 666 pentru ca cip-ul sa poate controla mintea purtatorului.”

„Daca inima ta e plina de Hristos,Antihrist nu va avea loc in ea!” Pr.Porfirie

„Aceste acte,desi nu sunt semnul fiarei,sunt premergatoare.”

„Singura rezistenta reala este una Ortodoxa!”


Click aici pentru audioplay-button23

pelerin

Danion Vasile

Scriu aceste rânduri pentru a încerca să transmit cititorilor puţin din bucuria şi emoţia pe care am simţit-o în Sfântul Munte. Cititorii ştiu că frumuseţile duhovniceşti sunt greu de îmbrăcat în cuvinte. Ceea ce voi scrie nu reflectă decât în mică măsură cele trăite. Dar scriu pentru a trezi în inimile tinerilor şi bărbaţilor ortodocşi dorinţa de a ajunge ei înşişi în acest loc sfânt. Sau mai bine zis pentru a spori această dorinţă, pe care mulţi o au, dar nu ştiu să se lupte pentru a o împlini. Despre Sfântul Munte, minunile şi cuvioşii pe care le-a rodit, s-au tipărit multe cărţi. Ele au generat o atracţie puternică faţă de spiritualitatea athonită. Mulţi s-au mulţumit să citească, şi puţini au încercat să ajungă acolo.

(mai mult…)

nuntamare

Fragment din „Cartea nuntii” de Danion  Vasile


Să lăsăm la o parte prejudecăţile şi să spunem lucrurilor pe nume: statisticile arată că în ziua de astăzi foarte puţine fete îşi păstrează fecioria până la nuntă. Cât despre băieţi, nu ştiu dacă are rost să mai vorbim.

Nu mai e ca pe vremuri când mireasa avea voie să se îmbrace în alb numai dacă era fecioară. Astăzi până şi prostituatele, în rarele cazuri când se mărită, poartă rochii de culoare albă. După cum arată anumite sondaje de opinie, una dintre cele mai mari probleme în cuplu provine de la problemele sexuale. Vrem sau nu vrem să recunoaştem, viaţa sexuală a unui cuplu reflectă cât se poate de bine relaţia dintre cei doi parteneri. Şi viaţa sexuală este pentru mulţi centrul poveştii de dragoste. În cuplurile în care acest capitol nu se scrie aşa cum trebuie apar tensiuni care duc în cele din urmă la despărţire. Şi nepotrivirea sexuală este prilej de divorţ pentru multe cupluri.

Ce ar trebui să te sfătuiesc eu? Să stai cuminte până la nuntă şi apoi să observaţi că între voi există o nepotrivire trupească, sau să verificaţi această chestiune înainte de nuntă?

(mai mult…)

fuse_star

“Fără contactul cu fiinţele spirituale, nu ar exista nici o dezvăluire astrologică” [10; 49].

– mărturia unui fost astrolog

Una dintre ideile fundamentale ale cunoaşterii neopăgâne este că omul nu trebuie să mai ţină cont de vreo autoritate supremă, că trebuie să scape de povara unui Dumnezeu care supraveghează lumea şi să îşi ia destinul în propriile mâini.Cuvântul libertate este strigat astăzi cu putere de către dife­rite categorii de oameni şi cu diferite scopuri, cel mai ade­sea expri­mând libertatea omului de a călca în picioare tradiţiile de orice fel şi de a urca pe soclu statuia unui impunător idol: libertatea de a fugi de Dumnezeu.

Autorii eretici fac o substituţie interesantă: în locul Dumnezeului care ocroteşte creaţia, ei aşează o lege care guver­nează lumea: legea ciclicităţii timpului. New-Age, Noua Eră, apare tocmai datorită acestei ciclicităţi: intrăm, vrem sau nu, în Era Vărsătorului.

(mai mult…)

1. Părintele Ilarion a venit să facă sfeştanie în casa unuia dintre ucenicii săi, un tată foarte mâhnit că nu avea mai mulţi bani pentru a le asigura copiilor o hrană mai bună şi pentru a le lua haine mai frumoase.

A doua zi, părintele i-a spus:

– Stăteam ieri la masă cu tine şi copiii tăi. Am spus cu toţii rugăciunea şi am început să mâncăm. Masa era sărăcăcioasă, aşa cum mi-ai spus că e la voi de obicei. Dar mi se părea că cel mare avea în farfurie miere, tu cu soţia şi cu cel mic aveaţi pâine şi cel mijlociu avea mizerii. Mi-a descoperit Dumnezeu că băiatul cel mare, mulţumindu-I pentru bucatele pe care le mănâncă, ia plată de la Dumnezeu. Tu cu soţia şi cu cel mic nici nu cârtiţi, dar nici nu sunteţi mulţumiţi cu ceea ce aveţi. Iar cel mijlociu, nemulţumitor fiind, pierde plata sărăciei. Aceeaşi mâncare o aveţi, dar fiecăruia i se socoteşte după măsura sa.

Era un bătrân mare şi văzător cu mintea, şi s-a întâmplat ca el odată să şadă cu mai mulţi fraţi la masă şi, când mâncau ei, lua aminte bătrânul cu duhul şi vedea că unii mănâncă miere, alţii pâine, iar alţii baligă. Şi se minuna şi se ruga lui Dumnezeu, zicând: „Doamne, descoperă-mi taina aceasta, că aceleaşi bucate fiind puse pe masă înaintea tuturor, când mănâncă se văd aşa schimbate”. Şi i-a venit lui glas de sus, zicând: „Cei ce mănâncă miere sunt cei ce cu frică, cu cutremur şi cu bucurie duhovnicească şed la masă şi neîncetat se roagă şi rugăciunea lor ca tămâia se suie la Dumnezeu. Cei ce mănâncă pâine sunt cei ce mulţumesc pentru împărtăşirea celor dăruite de la Dumnezeu, iar cei ce mănâncă baligă sunt cei ce cârtesc şi zic: «Aceasta este bună, aceasta este putredă». Deci nu trebuie să zicem acestea sau aşa să socotim, ci mai vârtos să proslăvim pe Dumnezeu şi laude să-I înălţăm Lui, ca să se plinească cuvântul cel zis de Apostol: ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi”. (21-281)

(mai mult…)



“Să nu se găsească la tine de aceia care trec pe fiul sau pe fiica lor prin foc, nici prezicător, sau ghicitor, sau vrăjitor, sau fermecător, nici descântător, nici chemător de duhuri, nici mag, nici de cei ce grăiesc cu morţii, căci urâciune este înaintea lui Dumnezeu tot cel ce face acestea” (Deut. 8, 10 – 12).

Unul dintre subiectele de mare succes pentru mass-me­dia este cel legat de “profeţiile” sau premoniţiile care se împli­nesc, s-au împlinit sau urmează să se împlinească. Astfel de eve­ni­mente se bucură de o largă difuzare şi constituie una dintre cele mai aprinse teme de discuţie.
Atitudinea negativă faţă de posibilitatea acestor in­cursi­uni în viitor numai pentru că Biserica consideră ghi­ci­tul viitorului o formă de vrăjitorie dovedeşte ori o cre­dinţă nestrămu­tată în învăţăturile ei, ori o formă de habot­nicie. Marea majori­tate a creştinilor zilelor noastre în­cearcă să îşi găsească noi repere după care să armo­ni­ze­ze ceea ce li se pare adevărat în învăţăturile bisericeşti cu ceea ce li se pare demn de luat în serios din oferta de noutăţi spirituale; şi împlinirea unor astfel de “profeţii” li se pare un argument favorabil acestei atitudini sincretice.

(mai mult…)

Fragment din cartea „UNDERGROUND-Rebelii generatiei NU” de Danion Vasile

Avem un „produs” pe care vrem să Îl propunem tinerilor: Hristos. Pentru a-L face „vandabil” tinerilor cărora ne adresăm, am să te rog să ne spui Ce sau Cine este Hristosul Acesta pe Care Îl ofertăm în cele ce urmează?

Ce? Sau Cine este Hristosul Acesta? Pentru că, dacă propunem un ce tinerilor, or să-l arunce la gunoi. Tinerii sunt sătui de ce-uri, care le umplu orizontul, ca nişte rebuturi, ca nişte deşeuri. Cred că tinerii sunt tineri în măsura în care Îl caută pe Cine, în care simt nevoia să comunice, să împărtăşească ceva.

Mă gândeam că ar merita să apară o carte cu titlul Testamentul tinerilor, care să fie scrisă de tinerii de astăzi către tinerii de mâine, care riscă să se nască deja bătrâni sufleteşte. Pentru că deja la 10-12 ani, în Occident, sunt unii care încep viaţa sexuală, la 14-16 ani deja e lucru obişnuit, şi treaba asta îi îmbătrâneşte. Îi îmbătrâneşte prematur. Ei sunt învăţaţi să caute ce-ul, trupul celuilalt, plăcerile, poftele şi să-l uite pe cine, pe cine-le de lângă ei. Hristos e un mare Cine, cel mai mare Cine, cel mai dulce Cine.

În Acatistul Mântuitorului îmi place cum I se spune: „Iisuse Preadulce…”. Iisus e, într-adevăr, preadulce. Cine e Hristos? Singurul care e, de fapt, preadulce. Pentru că, în rest, suntem dulci pentru cei care ne iubesc, şi acri şi amari pentru cei care ne urăsc. Însă Hristos e singurul care ne covârşeşte cu dragostea Lui. La nivel omenesc, inima mea e covârşită doar de trei lucruri: de dragostea pe care mi-o dă soţia, de dragostea cu care mă înconjoară copiii, şi de dragostea pe care mi-o dă Hristos, şi Maica Domnului, şi Sfinţii. Şi duhovnicul.

(mai mult…)

Pentru cei care o stiti,mai cititi-o odata si dati si la altii,iar pentru cei care nu o stiti,cititi-o!

Venind de la biserică, copilul o întrebă pe bunică:

– Spune-mi, te rog, am auzit şi azi viaţa unui sfânt monah povestită de  preot. Săptămâna trecută, la fel. De multe ori am auzit vieţi ale sfinţilor care au fost monahi. Şi am înţeles că oamenii care se călugăresc vor să se mântuiască, să trăiască pentru Dumnezeu. Dar nu înţeleg un lucru. Ce rost are familia? Spune-mi, bunico.

– O să îţi spun diseară, înainte să te culci. O să îţi spun o poveste care o să te ajute să înţelegi cât de frumoasă e familia.

– Abia aştept…

***

Undeva, departe, foarte departe de ţinuturile în care trăiau oamenii, era un ţinut foarte frumos, în care trăiau vulturii aurii. Erau păsări mari, frumoase. Li se spunea vulturi aurii pentru că aripile lor străluceau puternic în bătaia soarelui. Nu aveau toate penele de această culoare nobilă, ci doar penele de pe o aripă. Nu amândouă aripile străluceau, numai una – la masculi, aripa dreaptă, iar la femele aripa stângă. An de an, pe măsură ce puii creşteau, şi aveau la rândul lor alţi pui, părinţii bătrâni plecau în ultima lor călătorie: zburau zile îndelungate pentru a ajunge la Muntele Liniştii. Acolo unde muriseră şi părinţii lor. Şi părinţii părinţilor lor… Se mai spune că, după moarte, aurul de pe aripi se întindea peste tot, transformând trupurile în mici statui. Şi, ajungând aici, vulturii îşi puteau vedea statuile părinţilor lor, şi pe ale părinţilor părinţilor lor…

Se spune că, într-un an, ultima călătorie a păsărilor fost cât se poate de tristă: oprindu-se să doarmă peste noapte, vulturii au fost prinşi, printr-o meşteşugită cursă, de nişte ţărani care voiau să se îmbogăţească vânzând penele care străluceau ca soarele. Se aşteptau să ia un preţ foarte mare… Până atunci, doar un singur vultur auriu mai fusese prins. Ţăranul care îl prinsese îl vânduse unui boier, şi boierul se pregătea să se târguiască cu împăratul însuşi pentru această pasăre rară. Dar, până să apuce să fie vândut a doua oară, vulturul auriu a dat semne că se apropie de moarte. Nu mai putea da din aripi, zăcea lipsit de vlagă. Şi, supărat că nu mai putea vinde pasărea muribundă împăratului, boierul poruncise ca trupul păsării să fie aruncat în foc… Nu după multă vreme însă, muri şi boierul. Conacul său a luat foc, nimeni nu ştia cum, şi boierul nu avusese timp să iasă afară. Trupul său a ars asemenea vulturului pe care vroia să îl vândă împăratului.

(mai mult…)