Posts Tagged ‘monahul Leontie’

PRINOS DE POMENIRE ŞI RUGĂCIUNE  CĂTRE MAICA DOMNULUI ŞI SFINŢII MUCENICI DE LA ZOGRAFU

File din “Noul Sinaxar al Bisericii Ortodoxe”
al Ierom. Macarie Simonopetritul şi din slujba slavonă –

22 septembrie:Pomenirea Sfinţilor 26 de Cuvioşi Mucenici Zografiţi care în foc s-au săvârşit

cuviosii-26-mc-de-la-zografuÎn 1274, la Sinodul de la Lyon, Împăratul Mihail al VIII – lea Paleologul (1261 – 1282) a semnat unirea bisericilor (ortodoxă şi catolică – n.tr.), pentru a-şi asigura sprijinul politic al papei şi a putea să restaureze Imperiul Bizantin dezorganizat de stăpânirea latină (1204-1261).
În Constantinopol unirea a provocat o puternică furtună antiunionistă în toate straturile sociale. Majoritatea clerului şi poporului o respingea şi îl considera trădător al credinţei pe oricine se declara filounionist. În prima linie a opoziţiei se găseau monahii şi în special athoniţii, care întotdeauna au fost străjeri ai Ortodoxiei. Hotărât să impună unirea prin violenţă, Mihail al VIII – lea în colaborare cu Patriarhul Ioan al XI – lea Vekkos (1275-1282) s-a întors mai întâi împotriva acestora, deşi până atunci era entuziast susţinător al lor. Se menţionează că cei doi conducători latino-cugetători ai statului şi ai bisericii s-au dus în Sfântul Munte cu ajutor militar din partea papei pentru a-i constrânge pe athoniţi să accepte unirea.
În acest timp, aproape de mănăstirea Zografu pustnicea un bătrân monah, care obişnuia să citească de multe ori pe zi Imnul-Acatist al Născătoarei de Dumnezeu înaintea icoanei ei. Când latino-cugetătorii s-au apropiat de mănăstire, stareţul a auzit din icoană un glas, care îl sfătuia să se ducă repede în mănăstire şi să vestească faptul că s-au apropiat duşmanii credinţei; câţi vor dori cununa cea mucenicească să rămână unde sunt. Vestea bătrânului i-a făcut pe majoritatea monahilor să se îndepărteze în munţii din împrejurimi. Însă douăzecişidoi – împreună cu egumenul, şi patru laici, s-au închis în turnul mănăstirii. Latino-cugetătorii foloseau linguşiri şi promisiuni de bani cu scopul de a-i face să cedeze şi să accepte falsa unire. Dar monahii, indiferenţi la cele pământeşti, au mărturisit că singurul Cap al Bisericii este Hristos şi l-au anatematizat pe papă şi unirea. Catolicii, ieşindu-şi din fire, au aprins un foc în jurul turnului ca să-i ardă de vii, în timp ce sfinţii îl lăudau pe Dumnezeu*. În 1873 pe locul turnului ars a fost ridicat un monument unde arde o candelă nestinsă.

(mai mult…)

01_600Pe 16 septembrie, în ajunul Soborului Sfinţilor din Voronej prăznuiţi în eparhia Voronej la dispoziţia arhipăstorului ÎPS Mitropolit Serghie, a fost săvârşită mutarea moaştelor Fericitei Stareţe Teoctista Mihailovna (Şulghina), împreună-nevoitoarea arhiepiscopului Petru (Zverev), dintr-unul din cimitirele orăşeneşti în Mănăstirea de maici Alexievo-Akatov din Voronej.
Comisia pentru canonizarea sfinţilor din Eparhia Voronej pregăteşte materialele pentru proslăvirea stareţei în rândul sfinţilor cinstiţi pe plan local.
Monahia Teoctista Mihailovna (Şulghina), după închiderea mănăstirii Alexievo-Akatov în anul 1931, a luat asupra sa nevoinţa nebuniei pentru Hristos. „Ea rătăcea pe la casele oamenilor credincioşi, de multe ori petrecându-şi nopţile sub cerul liber, asemenea Fericitei Xenia din Sankt Petersburg” – se spune în comunicatul Mitropolitului Serghie despre mutarea moaştelor cuvioasei Teoctista. Mulţi locuitori din Voronej o cinsteau pe fericita Teoctista „pentru înălţimea şi sfinţenia vieţii ei, mergeau la ea pentru sfaturi şi ajutor; înainte-văzătoarea stareţă adesea îi prevenea pe credincioşi în legătură cu nenorocirile ce urmau să li se întâmple, în timpurile grele ajuta material familiile celor necăjiţi, mergea prin case, împărţea hrană celor nevoiaşi, lecuind rănile lor trupeşti şi sufleteşti”.
Pe fericita Teoctista o cinsteau ca pe o mare nevoitoare şi Sfântul sfinţit Mucenic şi Arhiepiscop Petru (Zverev), preotul Ioan Steblin-Kamenski, mulţi clerici şi credincioşi din Voronej, care adesea alergau la ea pentru a primi ajutor prin rugăciunile ei – remarcă arhipăstorul Voronejului. Există de asemenea şi nişte însemnări scrise ale arhiepiscopului Petru (Zverev) din lagărul Soloveţki către păstoriţii din Voronej: „Vlădica cerea statornic rugăciunile fericitei Teoctista Mihailovna. Protoiereul Mitrofan Bucinev, care întreţinea în anii 1920 în Voronej,   cu binecuvântarea stareţilor de la Optina, o obşte de fete, vorbea astfel despre fericita stareţă Teoctista: „Această roabă a lui Dumnezeu a ajuns la măsura lui Antonie cel Mare”. Plecând în exilul din care nu s-a mai întors, părintele Mitrofan şi-a lăsat obştea sub ocrotirea matuşkăi Teoctista”.


(un material de Paula Oprea şi monahul Leontie)