Posts Tagged ‘nicolae velimirovici europa’

0318ni10Un text despre Europa al Sfântului Ierarh Nicolae Velimirovici, preluat din cartea „Biserica Ortodoxă şi Ecumenismul” de Sf. Iustin Popovici, Mănăstirea Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril – Petru Voda, 2002, pag 122-134:

<<Să încheiem călătoria noastră prin rai şi iad cu Dumnezeu-omeneştile binevestiri ale unui ierarh ortodox de azi, întocmai cu Apostolii, un adevărat Gură de Aur al Bisericii Ortodoxe Sîrbe: Nicolae al Ohridei şi Jicei (†1956). Dorim cu smerenie şi în rugăciune ca evanghelica lumină a cugetărilor lui de Dumnezeu înţeleptite să lumineze şi să lămurească patristic problemele de care vorbim.

Adîncit patristic în tainele istoriei neamului omenesc, Sfîntul Ierarh binevesteşte:

„Cinstitul Prooroc Isaia a proorocit aceasta: Cînd Se va ridica Domnul să nimicească pămîntul… trufia oamenilor se va smeri şi Se va înălţa singur Domnul în ziua aceea (Isaia 2:11).

Şi în vremurile de demult S-a ridicat de multe ori Domnul ca să nimi­cească pămîntul, din pricină că, în locul Lui, oamenii erau slăviţi ca nişte dumnezei, din pricina semeţilor şi trufaşilor oameni-dumnezei. Şi S-a ridicat şi în zilele noastre şi a nimicit, cu adevărat, întregul pămînt, în mînia Lui dreaptă de a nimici înfumurarea omului şi de a umili mîndria lui cea minci­noasă.velimirovici-NVsder

O asemenea ridicare a lui Dumnezeu împotriva omului a urmat adesea ridicării omului împotriva lui Dumnezeu. Popoarele eretice din epoca noastră au lăsat lui Hristos şi Domnului ultimul loc la masa lumii acesteia, ca celui mai de pe urmă cerşetor, în timp ce pe primele locuri au aşezat pe marii lor oameni, pe politicieni, pe literaţi, pe romancieri, pe oamenii de ştiinţă, pe finantişti, ba chiar şi pe turişti şi pe sportivi. Toate privirile noroadelor aces­tora erau aţintite asupra acestor oameni mari, asupra acestor zei moderni, în timp ce doar foarte puţini îşi mai întorceau privirile spre Hristos, biruitorul morţii. O astfel de neobrăzată răzvrătire a noroadelor botezate59, dar eretice, împotriva Dumnezeului celui prea-înalt nu avea cum să nu fie urmată de răz­vrătirea Dumnezeului dispreţuit împotriva oamenilor şi noroadelor nelegi­uite. Şi, într-adevăr, ridicatu-S-a Dumnezeu ca să nimicească pămîntul. Şi au fost dureri nemaivăzute ale noroadelor pămîntului înaintea ochilor noştri şi pe spinarea noastră. Şi nu numai că toţi cei mari şi slăviţi dintre oameni s-au arătat nişte flăcări stinse, de la care nimeni nici nu mai încerca să se încăl­zească, ci s-au împlinit şi cele spuse în continuare de Proorocul Isaia, potrivit cărora oamenii aveau să se ascundă în peşteri, şi în crăpăturile stîncilor, şi în găurile pămîntului de la faţa temerii de Domnul şi de la faţa slavei puterii Lui (Isaia 2:19). Nu s-a adeverit aceasta întocmai în ultimul război60? Nu s-au refugiat oamenii din unele continente, precum de altfel şi cei din ţara noas­tră, în peşteri de piatră şi în găurile pămîntului, ca să găsească scăpare pen­tru viaţa lor de la faţa europenilor care semănau moartea? Şi semănătorii aceştia ai morţii nu sînt alţii decît acei slăviţi meghistani, idolii aceia ai oa­menilor, care stăteau la masa lumii acesteia pe tronurile cele mai de frunte şi care rîdeau de Hristos la sfîrşitul mesei, ca de un cerşetor.”

(mai mult…)