Posts Tagged ‘proortodoxia’

Ne-am mutat!

Posted: septembrie 28, 2010 in Anunt
Etichete:,

pro3

Va asteptam pentru discutii pe temele propuse de noi!

Doamne ajuta!

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu am reusit sa fac un nou blog Ortodox cu titlul „Orthologos” si tema „Ortodoxie sau moarte”.Pe acest blog voi incerca sa adun o mare parte din marturiile,interviurile,scrierile si cuvantarile Sfintilor Parinti si a parintilor contemporani referitoare la singura cale de mantuire care este Ortodoxia,singura Biserica adevarata si singura in care Hristos este viu.De asemenea nu vor lipsi articolele care combat ecumenismul,aceasta grea incercare pentru ierarhii nostri dar si pentru noi,mirenii.

Toate cele bune sa ni le randuiasca Bunul Dumnezeu si sa ne rugam cu totii:”Doamne faca-se voia Ta!”

Administrator ProOrtodoxia & Orthologos

Un site care merita vizitat.Contine carti in format pdf de cea mai pura marturie a ortodoxiei,cum rar mai gasim in ziua de azi,chiar si pe la manastiri.Domnul cu noi.

Clik pe foto pentru a intra in site!

Extras din cartea „SPITALUL, CORANUL, TALMUDUL, KAHALUL ŞI FRANCMASONERIA” de Dr Nicolae Paulescu

După ce a instalat cele trei instrumente de război (liberalismul, socialis­mul şi anarhismul) şi după ce a îndreptat sforţările lor către un scop unic, – robirea lumii sub jugul lui Israel, – ce mai face Francmasone­ria?

FRANCMASONERIA ÎN ROMÂNIA

La noi, în România, acest flagel ocult a găsit o li­bertate întreagă, nu nu­mai ca să intre în ţară, dar şi ca să crească în voie.
Dar, Lojile, care sunt foarte slabe, de-abia vege­tează, sau se umplu de ovrei… printre care românii, – ce nu vor deloc să muşte din undiţă, – formează rarae aves.
Într-adevăr, terenul ţării este refractar acestei teri­bile boli parazitare, – după cum este rebel şi dezvoltării Socialismului. România e ca viţa ameri­cană, care se apără în mod natural contra filoxerei.
Bunii-Templieri – Văzând că cu Lojile de adulţi, – cu care au reuşit pre­tutindeni în alte părţi, – n-ajung aici la nimic bun, Francmasoneria încercă să reînno­iască atacurile… asupra tinerimii şi chiar asupra copiilor din şco­lile primare, – cu speranţa de a atrage în cursă şi pe părinţii acestor nevino­vate victime. Ea trimise deci, în acest scop, Ordinul Bunilor-Templi­eri, – care îşi dădu ca ţintă de acţiune combaterea alcoolismului.
Dar şi de data asta, va fi o muncă pierdută în za­dar:
1°. pentru că românul, mai ales în localităţile unde aceşti masoni şi-au aşezat Lojile, sau mai bine zis cursele, – nu este deloc alcoolic (v. pag. 93);
2°. pentru ca Bunii-Templieri, – în loc să atace pe jidani, care alcoolizează realmente pe ţăranii moldo­veni (şi ştim şi de ce nu o vor face niciodată), – se mulţumesc să se năpustească, cu nesăratele lor conferinţe, asupra bieţi­lor copii din Bucureşti, pe care-i plictisesc cu serbări caraghioase şi-i dez­gustă, cu şedinţe ce produc greaţă.

(mai mult…)

Asa sa ne fie sufletul:

• Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt fată de Dumnezeu.
• Cât asculti de Dumnezeu, atât ascultă si Dumnezeu de tine.
• Dumnezeu nu uită de om cum uită omul de Dumnezeu.
• Cel mai frumos dar pe care îl putem face lui Dumnezeu e să ne dăruim Lui pe noi însine, pe viată.
• Este neînchipuit de mare nepotrivire între ce cer oamenii de la Dumnezeu si între ce cere Dumnezeu oamenilor.
• Cred ca cea mai deformată fiintă in capul oamenilor este Dumnezeu.
• Grija omului de Dumnezeu simplifică grija omului de om.
• Mărturisirea lui Dumnezeu cu pretul vietii este pretul învierii oamenilor întru sfinti.
• Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut.
• Dumnezeu coboară între oameni si suie oamenii la Sine pe scara Sfintei Liturghii.
• De cârma mintii atârnă încotro pornim si unde ajungem.
• Bobul care nu vrea să moară, fie chiar si de grâu, nu mai aduce nici o roadă.
• Mântuirea se lucrează numai pe ruinele egoismului.
• Cine nu se va lepăda de sine nu va fi liber.
• Iubirea trupească de sine si plină de trufie numai dragostea aprinsă a lui Dumnezeu o poate scoate si desăvârsit s-o facă scrum, prin umilintele cu care o arde.
• Cea mai primejdioasă este mândria suântului, de aceea sfintii adevărati sunt cei ce nu stiu ca sunt sfinti, ce tin mortis ca-s păcătosi.
(mai mult…)

Nu se poate pocăi cineva, fără liniştire; nici nu poate atinge în vreun fel oarecare curăţia, fără retragere; şi nu se poate învrednici de convorbirea cu Dumnezeu şi de vederea Lui până ce se află în convorbire cu oamenii şi îi vede pe ei. De aceea, cei ce şi-au făcut o grijă din a se pocăi de greşalele lor, a se curăţi de patimi şi a se bucura de convorbirea cu Dumnezeu şi de vederea Lui – care este capătul de drum şi ţinta celor ce petrec după Dumnezeu, şi arvuna, ca să zic aşa, a moştenirii veşnice a lui Dumnezeu – urmăresc cu toată sârguinţa liniştirea şi socotesc drept lucrul cel mai folositor să se retragă şi să ocolească pe oameni, cu toată simţirea sufletului. începutul lor în viaţa de liniştire este plânsul, ocărârea şi dispreţuirea de sine, pentru care, spre a le face în chip cât mai curat, iau asupra lor privegherile, starea în picioare, înfrânarea şi osteneala trupească al căror sfârşit de obşte este râul de lacrimi ce porneşte din ochii celor ce cugetă cele smerite întru frângerea inimii. Căci precum în cei ce tind spre curăţie şi o dobândesc prin fapte, sfârşitul este pacea din partea gândurilor, aşa în aceia sfârşitul este, cum am spus, curgerea lacrimilor.

Iar de aici începe mintea, în chip firesc, să pătrundă în firile lucrurilor şi să vadă măiestria lui Dumnezeu. Lucrul ei este, de acum, să prindă şi să contemple înţelesul dumnezeiesc al puterii, al înţelepciunii, al slavei, al bunătăţii şi al celorlalte câte sunt în Duhul lui Dumnezeu. Ea pătrunde totodată în tainele Scripturii, gustă bunătăţile mai presus de lume şi se face încăpere a iubirii lui Dumnezeu. Ea pătrunde totodată în tainele Scripturii, gustă bunătăţile mai presus de fire, se bucură de frumuseţile mai presus de lume şi se face încăpere a iubirii lui Dumnezeu. Şi aşa e cuprinsă de dor, se bucură şi se veseleşte, alergând spre capătul din urmă al virtuţilor, spre dragostea Făcătorului a toate. Nu mai pătimeşte şi nu se mai teme de nici o rătăcire prin cele de aici, deşi are de suferit unele lunecări şi porniri păcătoase şi mişcări necuviincioase din multe pricini, ca una ce e schimbăcioasă. Dar din acestea trebuie să se reculeagă, depărtând de la ea orice descurajare. Mintea acestora, înaripându-se cu nădejdea iubirii de oameni a lui Dumnezeu, zboară spre cele dumnezeieşti, îndeletnicindu-se cu lacrimile, cu rugăciunea şi cu celelalte nevoinţe pomenite, şi se desfată cu raiul dumnezeiesc al dragostei, atâta cât îi este cu putinţă. Nu mai vede nimic altceva, nici chip, nici grosime, nici înfăţişare, nici altceva peste tot, ca să grăim pe scurt, afară de lacrimi, de pacea dinspre gânduri şi de dragostea lui Dumnezeu. Căci prin acestea se păstrează şi neîmprăştierea minţii şi se dăruieşte şi mântuirea sufletului. Căci stă de veghe cumpătarea şi se roagă în Hristos Iisus, Domnul nostru.

(mai mult…)

„De origine sunt din Capadocia, iar bunica mea este chiar din Farasa, satul in care s-a nascut Parintele Paisie. Cealalta bunica a mea este din Cezareea. Avem asadar radacini comune cu Staretul Paisie. Fiindca oamenii din acele parti sufera mult, mai ales acum cand se afla sub ocupatia turceasca, il intrebam mereu pe Staret ce se va intampla cu Turcia si cu elenismul.
Odata, am mers la Staret impreuna cu un prieten de-al meu. Cand am ajuns acolo, l-am intrebat:
-Gheronda, suntem din Alexandropolis. Oare ne va prinde si pe noi furtuna?
-Asculta! Turcii nu vor intra in Alexandropolis. Vor face Greciei numai o provocare, depasind granitele maritime. Noi insa vom suferi de foame. Aceasta furtuna va dura cateva luni de zile.
-Gheronda, cum imi voi da seama ca razboiul se apropie?
-Cand vei auzi la televizor de mutarea granitelor maritime, atunci va veni si razboiul.
-Si care state vor participa la acest razboi?
-Asculta, dupa provocarea turcilor, rusii vor cobori in stramtori, dar nu ca sa ne ajute pe noi. Ei vor avea alte interese. Insa, fara sa vrea, ne vor ajuta pe noi. Atunci turcii, ca se apere stramtorile, care au importanta strategica, vor concentra acolo si alte forte. Pentru aceasta vor retrage trupele din teritoriile ocupate. Atunci celelalte tari ale Europei, Anglia, Franta, Italia si inca cinci-sase state ale Uniunii Europene vor vedea ca Rusia va ocupa teritorii si isi vor spune:”Nu mergem si noi acolo ca sa luam niste teritorii?” Toti insa vor dori „partea leului”. Si astfel vor intra si europenii in razboi.
-Noi ce vom face? Armata greceasca va lua parte la acest razboi?
-Nu. Guvernul va hotari sa nu trimita armata. Trupele grecesti vor pazi doar granitele. Faptul ca ele nu vor lua parte la acest razboi va fi pentru noi o mare binecuvantare a lui Dumnezeu. Caci cei care vor participa la razboi se vor pierde…Atunci, fiindca grecii se vor infricosa, multi se vor intoarce la Biserica, la Dumnezeu si se vor pocai. Si, pentru ca va exista pocainta, grecii nu vor pati nimic rau. Dumnezeu se va milostivi de Grecia, deoarece lumea se va intoarce catre Biserica, catre monahism si vor incepe sa se roage. Multi turci se vor botea crestini. Atunci imparatul Constantin va mijloci ca orasul Constantinopol sa fie dat grecilor. Acest imparat este evlavios, este bun.
-Gheronda, ne vor da Cetatea Constantinopolului noua?
-Ne-o vor da nu pentru ca vor voi, ci pentru ca aceasta solutie va servi intereselor lor. Dar acestea pe care ti le spun acum sa nu le spui nimanui, caci te vor cerde nebun. Pentru ca acum inca nu a venit timpul pentru acestea. ”
(mai mult…)

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, care pe desfrânata şi pe tâlharul i-ai primit, primeşte şi rugăciunea mea pentru robul tău, duhovnicul meu (N) ales de Tine să poarte povara păcatelor mele în faţa Ta, aşa cum Tu porţi povara lumii întregi în faţa Tatălui Ceresc. Iartă-i toate greşelile lui pentru dragostea şi jertfa stăruitoare, ca sa pun început bun de pocăinţă eu, oaia rătăcită. Cercetează-l degrabă şi vezi nevoile lui. Vindecă-l de toată boala şi întinăciunea trupească şi sufletească şi de slăbiciunea firii celei căzute. Izbăveşte-l de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, de tot răul şi ispitele ce i-au venit pentru păcatele mele. Sporeşte-i înţelepciunea, îndelunga răbdare, liniştea, pacea şi mulţumirea sufletească. Înmulţeşte-i puterea, sporeşte-i blândeţea şi purtarea de grijă şi împlineşte toate cele de folos lui. Dă-i minte luminată şi pricepere sfântă, care se pogoară de la Tine Împăratul Luminii. Binesporeşte în el Doamne şi dăruieşte-l sănătos, îndelungat în zile, drept învăţând cuvântul adevărului Tău. Amin.(Metanie)
Împărate Ceresc, Mângâietorule, deschide stavila cerului şi plouă peste duhovnicul meu (N) belşug de har şi bogată milă. Pogoară-te asupra lui, odihneşte în el pururea şi revarsă peste el mulţimea îndurărilor Tale. Amin.(Metanie)
Maica Domnului, acoperă cu atotputernicul tău Acoperământ pe robul tău, duhovnicul meu (N) şi roagă-te Bunului Dumnezeu să-l miluiască pentru rugăciunile tale. Izbăveşte-l de toată ispita trupească şi sufletească, curăţă-l, tămăduieşte-l, întăreşte-l şi sănătate deplină dăruieşte-i. Amin. (Metanie)
Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te Domnului să miluiască şi să mântuiască pe duhovnicul meu (N), pentru rugăciunile tale. Cuvioase Arsenie cel Mare, roagă-te Bunului Dumnezeu să miluiască şi să mântuiască pe duhovnicul meu (N), pentru rugăciunile tale. Cele nouă Puteri Cereşti, Sfinţilor Români (mucenici şi muceniţe, cuvioşi şi cuvioase), Preacuvioşilor Părinţi ai noştri şi sfinţii a caror pomenire se face astăzi, împreună cu toţi sfinţii, rugaţi-vă lui Dumnezeu să miluiască şi să mântuiască pe duhovnicul meu (N) pentru rugăciunile voastre. Amin.Amin. Amin.(Metanii)

In conceptia crestina diavolul este personificarea Raului, avand ca determinare primordiala orgoliul. E vorba de pietrificarea in rau a ingerilor de lumina, care datorita mandriei, au devenit generatori ai raului, exercitand asupra omului trei actiuni negative: 1. Il imping in ispita pacatului; 2. tulburand mintile oamenilor, aduc maladiile mentale; 3. exercita puteri si asupra lumii materiale din jur, aducand tot felul de necazuri si nenorociri.

Faptul ca diavolul incita la rau, despre persoanele pornite sa faca rau altora, manifestand chiar o satisfactie sadica in acest sens, se spune ca sunt „spirite diabolice”. De fapt insasi sintagma „diabolic” indica etimologic „actiunea dusmanoasa spre vatamare”.

Pe plan moral se poate stabili o legatura cauzala intre pacatul devenit patima si prezenta ispitei diavolului spre rau. Omul devine in patima vinovat, fiindca nu s-a opus ispitei, desi putea sa o faca si chiar sa o biruiasca.

Patima rezultata din pacat are un caracter moral, in sensul ca iti anuleaza libertatea si vointa de actiune, inrobindu-te sub puterea ei dominanta. La fel si ratiunea este subjugata, dar nu anulata. In patima omul isi pierde numai in parte discernamantul. El poate oricand avea licarirea de lumina care sa-l duca la realitatea autentica a vietii sale. Dar patima poate servi posesiei demonice atunci cand omul decade din starea de har si devine -mort- fata de Dumnezeu.
(mai mult…)

In Ardealul ocupat de hortisti, tehnologia IBM a sprijinit politica de purificare etnica. Cartea lui Edwin Black despre tenebroasele legaturi dintre IBM si nazism reintra in atentia opiniei publice.
In urma cu ceva vreme, cartea unui american pe nume Edwin Black facea dezvaluri incendiare despre modul in care compania IBM a dat o mana de ajutor politicii naziste de purificare etnica, cei vizati de regimul hitlerist fiind in primul rand evreii si tiganii.
Publicatia americana “Forward“ a reluat acest subiect, punand accent pe “reprezentanta“ IBM pe taram romanesc in perioada tulbure a anilor 1938-1944.

RECENSAMANT IBM.IBM si-a deschis filiala din Bucuresti in martie 1938, sub denumirea de Compania Electrocontabila Watson, iar echipamentele aduse in tara valorau aproximativ 240 de mii de dolari. Dupa cum reiese din documentele prezentate de Edwin Black, cei mai importanti clienti IBM au fost Ministerul Comunicatiilor, caile ferate, birourile de recensamant si statistica.

Un alt client valoros pentru IBM a fost Ministerul de razboi, care avea nevoie de un sistem perfectionat care sa contabilizeze toate achizitiile din domeniu, in conditiile unui razboi iminent. O parte din aparatura IBM a fost folosita pentru recensamant, compania americana beneficiind de un sistem tehnologic care elibera niste cartele cu informatii personale.

CONFUZIE SAU REA-VOINTA? Ca si in alte dati, occidentalii nu “reusesc“ sa faca distinctie intre Romania ciopartita de diktate si pacte si Romania Mare. Materialul din Forward vorbeste despre modul in care autoritatile romane din acea perioada s-au folosit de echipamentul IBM pentru recensamantul care ar fi sprijinit politica nazista de epurare etnica.
(mai mult…)

In deceniile anilor 1970 si 1980, bancile mici locale au fost cumparate de catre banci mari în cadrul fiecarui stat din Statele Unite: apoi acestea au fost la rândul lor cumparate de suprabanci din New York, astfel încât o mâna de banci detine absolut toata averea. In 12 state, de exemplu, de la New England pâna la South Carolina, 3 suprabanci din New York detin 85% din toata averea bancilor. Dar toata averea natiunii este controlata de Banca de Rezerva Federala (Federal Reserve Bank). Opt dintre principalii proprietari ai acestei suprabanci care stapâneste America sunt: Bancile Rothschild din Londra si Berlin; Banca Fratii Lazard din Paris; Banca Israel Moses Seif din Italia; Banca Warburg din Hamburg si Amsterdam; Banca Fratii Lehman, Banca Kuhn Loeb, Banca Chase Manhattan si Banca Goldman Sachs, toate din New York. Banca Chase Manhattan îi apartine lui Rockefeller; restul apartin celor al caror nume il poarta, adica lui Rothschild, Kuhn, Loeb, etc. Aceste banci particulare (cuvântul „federal” din numele bancii este o minciuna de aruncat praf în ochii publicului) detin sistemul monetar al Statelor Unite prin actiunile pe care le detin cei aproximativ 300 de actionari, proprietarii bancilor sus-numite, care toti se cunosc între ei si sunt uneori înruditi. Cea mai mare influenta asupra vietii economice americane o are, prin mecanismul acesta, familia Rothschild care, începând ca telali si camatari de cartier la Frankfurt, prin asocierea cu societatile oculte (francmasoneria) au devenit în decurs de doua secole stapânii bogatiilor lumii si promotorii Noii Ordini Mondiale. Pe la 1820 cinci frati Rothschild stapâneau sistemul bancar din Franta, Anglia, Austria, Italia si Germania, si bancherii asociati lor au prosperat, iar cei nealiniati au disparut din aceste tari. (mai mult…)

Va veni acel timp infricosat, va sosi acel ceas plin de groaza in care toate pacatele mele vor sta dezgolite in fata lui Dumnezeu Judecato­rul, in fata ingerilor Lui, in fata intreg_ii omeniri. Presimtind starea sufletului meu in aceste clipe cutremuratoare, ma umplu de spaima. Sub inraurirea presimtirii vii si puternice ma grabesc cu frica sa ma adancesc in cercetarea de sine, ma grabesc sa caut in cartea constiintei mele gresa­lele insemnate si savarsite cu lucrul, cu cuvan­tul, cu gandul.
Cartile necitite de multa vreme, care zac de timp indelungat prin dulapuri, sunt macinate de carii. Cel ce ia o astfel de carte intampina o mare greutate in citirea ei. Fiind necercetata de multa vreme, nu s-a putut deschide decat cu ane­voie. Asa este si constiinta mea – deschizand-o, nu aflu multumirea asteptata. Numai pacatele mari se cunosc destul de lamurit; insemnarile marunte, care sunt foarte multe la numar, aproape ca s-au sters, ba nici nu mai poti pricepe acum ce au inchipuit ele.

Numai Dumnezeu, Unul Dumnezeu, poate sa intoarca insemnarile galbejite si sa le dea claritate si astfel sa-1 izbaveasca pe om de constiinta vicleana (Evrei 10, 22). Singur Dumnezeu poate sa-i dea omului darul de a-si vedea pacatele si pacatul, caderea lui in care se afla radacina, samanta, gandurile, samburele, manunchiul tuturor gresalelor omenesti.Chemand in ajutor mila si puterea lui Dumnezeu, chemandu-le in ajutor prin cea mai calda rugaciune, unita cu post bine chibzuit, unita cu lacrimile si plansul inimii, deschid din nou cartea constiintei, din nou cercetez cu luare aminte cantitatea si calitatea pacatelor mele, cercetez ca sa vad la ce au dat nastere gresalele facute de mine.
Vad ca, „faradelegile mele covarsesc capul meu si ca o povara grea apasa peste mine. In­multitu-s-au mai mult decat parul capului meu” (Psalmul 37, 5; 39, 13). Care este urmarea unei a emenea stari de pacatosenie? „Ajunsu-m-au aradelegile mele de nu mai pot sa vad; inima ea m-a parasit” (Psalmul 39, 13).

(mai mult…)

Ma indreptam spre satul unde se afla bunica mea,intr-un autobuz plin de fum,praf si cu jegul lipit de scaunele ce nu cred ca au fost spalate vreodata in ultimii 15 ani,de cand am inceput sa merg pe ele.In scurt timp autobuzul se umplu de oameni de la tara,predominand varsta a treia.Langa mine se aseza un mos ce mirosea a urina de vaca si plin de paie pe haine,de zice-ai ca vine de la tara la oras,nu de la oras la tara.
-Ia sa stau eu langa nepotu,spuse mosu cu ochii plini de bunatate si naivitate.
-Stati,raspund eu dand din umeri cu un aer aparent nepasator dar un pic intrigat de faptul ca in spate mai erau locuri libere,iar mosu se inghesuia de zor in mine.
Batranu a mai zis ceva,dar eu deja imi pusese-m castile in urechi fiind cuprins de playlistu meu dinamic.Gandul mi-a ramas insa la zambetul batranului de langa mine…Ma gande-am cat de diferita e judecata noastra fata de cea dreapta a lui Hristos.Oare pentru Dumnezeu conteaza mai mult cum mirosim,sau ce avem adunat in sufletele noastre?Cat de frumos e totul si cat de rai suntem noi pentru ca vedem doar raul,ne pretuim atat de mult propria buna stare ,incat uitam de suflet,de iubire,de toata minunea dumnezeiasca ce ne inconjoara.Desi subconstientul ne spune permanent ca fara iubire nimic nu se poate,din pacate,propriul constient ne indeamna numai la rau.Aceste ganduri,impreuna cu o ura pentru firea mea pacatoasa si o dragoste pentru bunicul de langa mine,m-au macinat tot drumul,iar cand a coborat,imi venea sa il opresc si sa ii cer iertare pentru ca am putut sa il judec cu mintea mea pacatoasa si de o mie de ori mai urat mirositoare decat hainele lui.
(mai mult…)

In ziua praznicului pentru Adormirea Maicii Domnului, Mitropolitul Bartolomeu Anania a dezlantuit o campanie de critici virulente impotriva stricaciunilor sistematice ale Naturii, societatii si omului roman ; predica inaltului ierarh – care ilustreaza hotarator ideea ca Romania pana ieri tacuta incepe sa vorbeasca si nu doarme , asa cum i-ar placea Stapanirii iresponsabile – constituie adevarate cuvinte de invatatura adresate in vremuri grele de catre Pastor catre turma sa. Sa-l ascultam si noi:

„Oare ce interese are Romania sa stea pe un munte de aur si argint care sta acolo de la inceputul Pamantului si poate sta la fel pana la sfarsitul lumii? Un bulgare de aur care nu putrezeste, nu cere de mancare, nu cere impozit. Oare nu ne gandim la poporul acesta care ar putea trece prin vremuri de restriste? Ne-ar strica o rezerva de aur si argint care sta cuminte si este proprietatea noastra, nu a altora? Vrem sa o instrainam pentru cativa bani? Iata o ratiune de bun-simt si de interes national pentru pastrarea acestei zone”„Dumnezeu a lasat omului Pamantul ca sa-l stapaneasca, dar nu l-a lasat ca sa-si bata joc de el. E posibil ca poporul sa implore puterea sa nu vanda un bun national, iar puterea sa se faca iar ca nu aude?”
„Poluarea nu este doar a apei, aerului şi pământului . Există şi o poluare a spiritului şi care se petrece în vremea noastră. Este o degradare a simţului moral în societatea noastră. Devenim un popor de sălbatici şi de nesimţiţi. Există medii care încurajează pornografia, vulgaritatea, violenţa, iar printre agenţii cei mai puternici ai acestei poluări spirituale se numără şi televiziunea”,
,,Există un cod nescris al bunei-cuviinţe – să nu vorbeşti ceea ce poate să-l facă să sufere pe aproapele tău, un cuvânt murdar, o înjurătură. Iar unul dintre agenţii cei mai puternici ai acestor formulări este televiziunea. Să nu credeţi că am ceva împotriva televiziunii. Am şi eu televizor acasă, am şi telefon, am şi calculator pe care lucrez zilnic. Nu sunt împotriva modernizării. Obiectul este neutru din punct de vedere moral. Un cuţit nu este nici bun, nici rău. Valoarea morală i-o dă cel care îl foloseşte”
,,Este o tehnică diabolică, specială şi bine studiată prin care nu mai faci deosebirea dintre informaţie şi asimilaţie. Rolul mass-media este de a informa corect. Primeşti informaţ ia, iei act de ea şi o pui deoparte. Există emisiuni care ţi se infiltrează în conştiinţă încât să nu mai faci deosebire între informaţia pură şi ceea ce asimilezi fără să ştii. Aici mi se pare că este primejdia”.

Mai multe despre Neamul Romanesc

Dr. Hardin B. Jones, multi ani director adjunct la Institutul de Dezvoltare Umana, a depus la 10 septembrie 1968, în fata unei comisii a Statului California, convocata ca sa investigheze plângerile victimelor, o declaratie din care reiesea ca spalarea creierului este impusa „pe scara masiva în Statele Unite”, ca este „o forma de conditionare Pavloviana… care substituie raspunsuri sexuale si emotionale în locul celor intelectuale”, ca este „un proces foarte daunator” si ca „s-ar parea ca americanii sunt neobisnuit de susceptibili la aceasta conditionare”. Dr. William E. Meyer, director la Serviciile de Sanatate Mintala pentru Public (adica case de nebuni) în doua comitate din California, a depus o plângere din care rezulta ca aceste cursuri de „sensibilizare” sunt în realitate cursuri de „insensibilizare”, caci absolventii lor se întorc brutalizati si mai violenti decât erau înainte. Dar guvernatorul Californiei primise dispozitii de la guvernul federal din Washington sa înabuse afacerea, audierile s-au tinut cu excluderea publicului si a presei, adica în secret, iar rezultatul lor nu s-a dat publicitatii (ED, pp. 69-74).
(mai mult…)

De Arhimandritul Nicholas Drobyazgin

Autorul acestei mãrturii, ucis prin moarte martiricã în timpul regimului comunist, pe atunci proaspãt instaurat în Rusia, s-a bucurat de o carierã plinã de succes în calitate de ofiter în flota imperialã rusã, fiind în acelasi timp un pasionat al practicilor oculte si editor al jurnalului de ocultism Rebus.

Salvat dintr-un tragic accident naval printr-o minune a Sfântului Serafim de Sarov, el a întreprins un pelerinaj la Sarov, în urma cãruia a renuntat la cariera sa militarã si la practicile sale oculte si a devenit monah. Dupã ce a fost hirotonit preot, a plecat ca misionar în China, India si Tibet, slujind la capelele diferitelor ambasade, birouri consulare si legatii si ca staret al mai multor mânãstiri.

Dupã 1914 s-a retras la Marea Lavrã a Pesterilor Kievene (Pecerska), unde sfãtuia îndelung pe multi tineri care îl cãutau, cerându-i lãmuriri despre ocultism si practicile oculte, si despre influenta lor asupra evenimentelor pe atunci în plinã desfãsurare în Rusia. În toamna anului 1924, la o lunã dupã ce primise vizita unui anume Tuholx, autor al cãrtii intitulate Magia Neagrã, el a fost asasinat în chilia sa de „persoane necunoscute” dar în mod clar nu fãrã stirea bolsevicilor. Stiletul cu care fusese înjunghiat avea un mâner cu semnificatii oculte.

Incidentul descris în povestirea ce urmeazã si care dezvãluie natura unuia dintre „darurile” mediumistice întâlnite frecvent în religiile orientale, a avut loc cu putin înainte de anul 1900 si a fost consemnat în scris în jurul anului 1922 de Dr. A. P. Timofievich stabilit ulterior la Mânãstirea Nov – Diveyevo, N.Y. *

* Text în lb. rusã in Ortodox Life 1956, no. 1
(mai mult…)

Când te-ai sculat dimineata din somn, întâi sa povatuiasca în viata ta nevinovata rugaciune. Da repede cu apa rece pe ochi sa sara somnul, fa trei închinaciuni în fata sfintelor icoane si apoi începe cu rugaciunile începatoare: „Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie! Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie! Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie!”

Apoi: „Împarate ceresc”, „Sfinte Dumnezeule”, „Preasfânta Treime”, „Tatal nostru”, „Crezul”, „Psalmul 50″… si celelalte.

Rugaciunea este maica si împarateasa peste toate faptele bune si aduce în sufletul nostru dragostea de Dumnezeu si de aproapele. Ea uneste si lipeste pe om de Dumnezeu si îl face un duh cu El.

Orice rugaciune-i buna, daca o zici cu frica lui Dumnezeu si cu atentie. Esti acasa, esti pe drum, esti în camera ta, esti la lucru, esti la câmp, oriunde, tu înalta mintea catre Dumnezeu. Si zi cum poti, dar zi mereu! Ca cel ce se roaga des, însasi rugaciunea i se face lui cel mai mare dascal al rugaciunii.

În Martea cea Mare, Mântuitorul era flamând si vazând un smochin înfrunzit pe cale, a cautat poame în el, dar n-a gasit; l-a scuturat si n-au cazut smochine. Atunci a zis: De acum sa nu se mai faca roade în tine în veac, si îndata s-a uscat smochinul.

Atunci Apostolii s-au speriat: „Cum, Doamne, s-a uscat smochinul asa de repede?” Iar Mântuitorul, aratând cât de slabi suntem noi în credinta, zice: De veti avea credinta cât un graunte de mustar, nu numai smochinul acesta s-ar usca, ci veti zice muntelui acestuia: Muta-te de aici si te arunca în mare, si se va muta.
(mai mult…)

Ilie Filoteea-Teodora s-a nascut pe 5 decembrie 2007, in ajunul sarbatorii Sfantului Nicolae, la Calinesti (Arges). La o ora dupa nastere a fost transferata la Spitalul Judetean Pitesti, iar peste doua zile la Spitalul Marie S. Curie din Bucuresti. Aici i s-a pus diagnosticul de malformatie cardiaca congenitala deosebit de complexa. A fost botezata in aceeasi zi, de Sfanta Filofteia, in incubatorul in care se afla, medicii dandu-i putine sanse de supravietuire. Pe 11 ianuarie 2008 este transferata la Institutul de Boli Cardiovasculare si Transplant Targu Mures, unde i se stabileste diagnosticul de malformatie cardiaca congenitala complexa cu circulatie pulmonara dependenta de canal. Este operata pe 28 ianuarie 2008, practicandu-se un shunt sistemico-pulmonar. Diagnosticul complet este: atrezie de valva pulmonara, DSA larg, DSV larg, transpozitia marilor vase, insuficienta semnificativa de valva atrioventriculara stanga, insuficienta cardiaca congestiva. Pentru corectarea acestor defecte are nevoie de mai multe operatii (3) la o clinica din Italia, costul fiecarei operatii ridicandu-se la aproximativ 30.000 de euro.

Ajutati-o pe Teodora sa ramana in viata!

Cod IBAN: RO57BRDE030SV64136090300 (cont EURO)
Cod IBAN: RO28BRDE030SV64135700300 (cont RON)

titular cont: Ilie Cristofor

***
Garantez pentru cele spuse mai sus despre situaţia fetiţei. Cazul e real! Cunosc personal pe tatăl Teodorei, Prof. religie Ilie Cristofor, de mulţi ani (Laurentiu Dumitru)

Anunt preluat de pe http://laurentiudumitru.ro/blog/

Parintele Ilie s-a nascut pe 6 Decembrie 1909 in satul Crapaturile, judetul Valcea, din parinti binecredinciosi. Isi doreste de mic copil sa-i slujeasca lui Dumnezeu si astfel, in 1934, termina Facultatea de Teologie din Bucuresti, si la putin timp dupa aceea este hirotonit.
Slujirea preoteasca i-a adus multe satisfactii duhovnicesti. Pentru marturisirea lui Hristos, a fost ca un ghimpe pentru regimul ateu al veacului trecut si, din acest motiv, a avut mult de suferit. Aceasta nu l-a impiedicat deloc in propovaduirea Cuvantului Adevarului, caci el mai mult se temea de Dumnezeu decat de oameni.
A suferit pentru biserica si neamul sau, pe care l-a iubit, ducandu-si crucea grea prin inchisori, asemenea parintelui Dumitru Staniloaie, a ieroschimonahului Daniil (Sandu) Tudor mort la inchisoarea Aiud, a preotului Dimitrie Bejan, a protosingherilor Nicodim Mandita, Arsenie Boca, Benedict Ghius, tanarului Constantin Oprisan mort la inchisoarea Pitesti,Valeriu Gafencu si a multor altora. A fost arestat in anul 1952 pentru apartenenta la Miscarea Legionara si dus in judetul Constanta, la coloniile Gales si Peninsula. In 1954 este eliberat, iar din 1959 pana in 1964,este arestat si condamnat la munca silnica in Delta, la Periprava, unde-l intalneste pe parintele Iustin Parvu. Acolo s-au petrecut fapte demne de vietile sfintilor.
(mai mult…)

Să nu te iubeşti prea mult pe tine. Oricît te-ai crede tu de importantă, să ştii că lumea nu se învîrteşte în jurul tău. Fii tovarăşă bună celui ce-şi ia misiunea de a te face fericită. E o grea misiune asta, cu neputinţă de îndeplinit fără ajutorul tău. Dacă vei aştepta fericirea ca un lucru ce ţi se cuvine ; dacă cele mai mari bucurii îţi vor fi aduse de dragostea lui, fără ca în darul acesta să fi pus şi tu ceva din sufletul tău, dacă vei lăsa ca frumoasa şi bogata grădină a puterilor vieţii lui să se prefacă toată numai în buchete de flori pentru desfătarea ta de o clipă, flori de care nu vei fi îngrijit şi nici măcar nu te vei întreba de unde vin, flori pe care adesea dărnicia lui, în zorul de a mai pune un zîmbet pe figura ta, le va smulge cu rădăcină cu tot; dacă, în sfîrşit vei intra în viaţă ca un musafir, care vine să petreacă şi să aibă toate de-a gata, să ştii de la mine că n-ai să fii fericită. Ai să ai bucurii, de pomană şi de furat, bucurii de acelea pe care le au toţi egoiştii şi mişeii, dar fericită n-ai să fii. Fericirea adevărată n-o are, nu poate s-o aibă decît acela care o dă. Şi vezi tu ce lucru minunat se întîmplă cu fericirea asta ? Ca s-o dai nu e nevoie ca s-o ai, trebuie să începi prin a o da. Aş dori ca în ziua cînd vei pricepe bine vorbele astea, să nu fie o zi de căinţă… Trăinicia fericirii tale atîrnă de chipul cum îţi vei înţelege şi construi viaţa. N-ai văzut atîtea case mari, frumoase, în zidul cărora încet, încet se ridică umezeala, de jos din temelie ? Aşa se ridică şi urîtul şi intră prin toate încheieturile ei, într-o viaţă rău construită. Se ridică din însăşi dragostea pe care a fost întemeiată, cînd n-am ştiut să cerem dragostei decît desfătările ei. Atunci începem să cîrpim, să tencuim, să vopsim pe dinafară … pentru vedere. Căutăm tot felul de mijloace uşoare ca să ascundem răul -niciunul să-1 stîrpim. O, lumea nu-i o sală de spectacol şi de petreceri. E un vast atelier de muncă în care numai cei ce vin să petreacă, se plictisesc. Muncitorii, niciodată. Ei n-au vreme… Cea care se uită prea mult în oglindă ajung de nu mai văd lumea din jurul lor. Orbesc nenorociţii. Să nu minţi nici în glumă -nici să te sulemeneşti vreodată, că şi asta e un lucru foarte necinstit. Şi cinstea e întreagă ori nu e deloc. Jumătăţi de cinste nu există … Vezi ce grozăvii îţi spun ? La o zi ca asta ?
(mai mult…)

De la început caută să fii cu ochii deschişi asupra unui mare păcat, de care mai toţi ne facem vinovaţi, de îndată ce am intrat, cum se zice, în dîrdora însurătorii. Eterna fanfaronadă. Nu ştii ce ai mai face ca să dai viitoarei tale tovarăşe, tovarăşa pe viaţă, cît mai multe iluzii despre tine, despre puterile tale, despre capitalul care-1 duci tu în această binecuvîntată de Dumnezeu tovărăşie. Ca şi cum cea dintîi grijă a ta ar fi să-ţi pregăteşti un „frumos faliment”. Ea, de cele mai multe ori, nu-i decît un copil -un copil răsfăţat, sălbatic, iubitor de lucruri strălucitoare şi zgomotoase, care costă bani mulţi şi n-aduc nici un folos, ba încă mai trag după ele şi fel de fel de alte pagube. -Tu, pentru a te arăta grozav, îţi pui toate puterile tale şi mai mult decît puterile tale în serviciul capriciilor ei şi cumperi astfel o spumă de iubire, o spoială de plăceri – aperitive, cu ruina demnităţii tale şi cu destrămarea întregii tale vieţi. Ia seama. Nu-ţi aşeza pe pămînt temelia casei tale. Nu împărţi decît cu adevăr, cu Sfîntul adevăr, sufletul celeea pe care Dumnezeu ţi-a ales-o, pentru a fi mama copiilor tăi. Spune-i de la început, bărbăteşte, că tu nu vezi în ea o păpuşă, ci un om, tovarăş la bine şi la rău, muncitor alături de tine, un om întreg şi înţelept, pe care ţi s-ar părea că-1 ofensezi (cu) dîndu-i flori, panglicuţe cu pietre preţioase, în ceasul cel mai serios al vieţii. Şi mai întîi tu fii om. Nu face nici un hatîr deşertăciunii. Cu minciuna să nu stai niciodată la tocmeală. Să ştii că ceea ce pierde mai mult un om, nu e atît otrava stricăciunii lui, cît e stocul acesta de minciună şi de adevăr în care vrea să trăiască împotriva legilor elementare ale vieţii. îngemănarea aceasta a minciunii cu adevărul, constituie ceea ce în lume formelor vii se cheamă un monstru, şi se ştie că monştrii nu trăiesc. Deci, încă o dată fii tu. Nu te înfăţişa sulemenit înaintea lui Dumnezeu. Vrei să Înţelegi sufletul acela înclinat ţie menit să se facă una cu sufletul tău ? Să înţelegi, ca un prieten cu iubire adevărată, ca să-1 porţi întări, dacă e slab, şi a-1 pune pe calea cea bună, dacă e rătăcit. Tu trebuie să fii învăţătorul soţiei tale. Pentru aceasta caută să te porţi astfel, ca ea, în orice împrejurare să vadă în tine un om drept. Să te asculte, nu cu teamă, ci cu deplină convingere că ce spui tu e aşa. încredere nemărginită să aibă în tine, în bunătatea ta, în iubirea ta, în cinstea ta şi în vrednicia ta. Să fie mîndră a lupta lîngă un viteaz ca tine, de a suferi prigonirile soartei şi de a înfrunta orice primejdie alături de tine.
(mai mult…)

„Nu-mi spune nimic… Îţi cunosc mizeria, necazurile, luptele şi ispitele sufletului tău, aşa cum eşti tu; dă-Mi inima ta! Dacă o să aştepţi să devii un înger ca să Mi te dăruieşti întru iubire, atunci n-ai să mă iubeşti niciodată.

Chiar dacă eşti laş, fricos, neîncrezător în împlinirea dragostei şi în săvârşirea dragostei şi a sfinţeniei, chiar dacă ai să recazi în acele păcate pe care nu ai vrea să le mai faci. Eu nu-ţi dau voie să nu Mă iubeşti. Iubeşte-Mă aşa cum eşti tu! În orice moment şi în orice situaţie te-ai afla, în credincioşie sau în trădare, în râvnă sau uscăciune, tu iubeşte-Mă aşa cum eşti. Eu vreau ca să Mă poţi iubi din puţina şi săraca ta inimă. Dacă vei aştepta până când ai să fii desăvârşit, atunci n-ai să Mă iubeşti niciodată. N-aş putea Eu, oare, să fac din fiecare fir de nisip un serafim, un înger care să strălucească de curăţie şi dragoste?! Nu sunt Eu, Domnul Dumnezeu, care am creat toate şi pot totul?! Omule, ţi-ai dat tu viaţa pentru lume, din dragoste pentru oameni, sau ai murit din iubire pentru Mine? Atunci, de ce nu Mă laşi să te iubesc? Fiul Meu, lasă-mă să te iubesc, Eu îţi vreau inima, care este locaşul Meu.
(mai mult…)

Cuvinte de o esenta impresionanta.Un adevarat ghid de viata pentru noi.

„Sa traiesti Mimilica draga, sa fii buna, sa fii buna, pentru ca sa poti fi fericita. Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru ca mai intai nu pot fi iubiti si-al doilea… al doilea, de! norocul si celelalte <>, care se aseamana cu el, vin de-afara, de la oameni, de la imprejurari, asupra carora n-ai nici o stapanire si nici o putere, pe cand fericirea, adevarata fericire in tine rasare si-n tine infloreste si leaga rod, cand ti-ai pregatit sufletul pentru el. Si pregatirea asta e opera de fiecare clipa – cand pierzi rabdarea, imprastii tot ce-ai insirat si iar trebuie s-o iei de la inceput. De aceea si vezi asa de putini oameni fericiti… Atatia cati merita. (mai mult…)

Primul contact al creştinismului ortodox cu China l-a făcut un român, Nicolae Milescu Spătarul Astăzi, Guvernul Republicii Populare Chineze recunoaşte oficial cinci comunităţi religioase: budismul, islamul, catolicismul, protestantismul şi taoismul, dar nu şi creştinismul ortodox

Primele misiuni creştine în China au avut loc în secolul al VII-lea, odată cu pătrunderea creştinilor nestorieni. În „History of Mission“, Stephen Neill scrie că atunci a avut loc una dintre cele mai remarcabile aventuri ale creştinismului. Menţionăm că nestorianismul era o doctrină care susţinea că în Iisus Hristos există două persoane – persoana divină a Fiului lui Dumnezeu, născut din Tatăl mai înainte de toţi vecii, şi persoana umană sau istorică a lui Iisus Hristos, cu care s-a născut din Fecioara Maria. Concepţia eretică a lui Nestorie a fost condamnată de Sinodul III Ecumenic de la Efes.

Din Persia, nestorianismul s-a extins de-a lungul rutelor comerciale până când, în 635, în timpul dinastiei Tang, ajungea „în inima Chinei“.

Catolicii, opozanţii nestorienilor

Interesul Romei pentru Orientul îndepărtat a fost reaprins de Rabban Sauma, dar mai cu seamă de călătoriile lui Marco Polo în China, dintre anii 1275-1291, unde a aflat despre un regat creştin – Ongut – întemeiat de nestorieni.

(mai mult…)

Articol din volumul CÎND PIETRELE VORBESC, Pr. Savatie Bastovoi
în curs de apariţie la Editura Cathisma

Urmăresc scandalurile periodice legate fie de viaţa Bisericii, fie de chestiuni ce ţin de credinţa creştină, aduse în atenţie de pseudodescoperiri sau romane scandaloase promovate de posturi precum Discovery sau National Geographic. Nisipurile mişcătoare ale politicii occidentale produc şi ele crăpături inevitabile în mentalitatea concetăţenilor şi connaţionalilor noştri prin obsesia pe care o arată pentru subiecte ca legalizarea prostituţiei, a homosexualităţii şi a altor anomalii sociale.

Cu alte cuvinte, epoca în care am păşit ne oferă un adevărat spectacol al polemicilor, desfăşurat în direct pe canalele de televiziune, în care sînt antrenaţi ziarişti, politicieni şi experţi independenţi, creînd impresia unei depline şi nesinchisite libertăţi. Uitîndu-te la aceste emisiuni, ţi se pare că oricînd poţi pune mîna pe telefon pentru a interveni şi pentru a schimba soarta omenirii. Ce falsă impresie!

(mai mult…)

Laurentiu Dumitru

Extras din cartea Tinerii, între cer şi pământ, Ed. Egumeniţa, 2008

„Aşa mi-a fost scris!”. Vorba aceasta am auzit-o cu toţii. Unii dintre „clienţii” penitenciarelor au obiceiul de a folosi această expresie pentru a-şi justifica faptele reprobabile. Refuzând să-şi asume responsabilitatea pentru faptele săvârşite, socotesc că ceea ce li s-a întâmplat a fost de fapt scris …undeva, în Cartea vieţii sau poate a morţii, deci, lucru lămurit, aşa trebuia să se întâmple, nu aveau de ales, nu-s ei vinovaţi, El e vinovat!

„Dar n-a scris-o El, ci tu, omule! El n-a dorit-o, tu ai dorit-o, tu ai săvârşit-o…”. „Da, dar El ştia…”. „Ştia şi şansa ta de a privi spre cer. Ştia că poţi alege. A sperat că vei alege binele… Da, El în atotştiinţa Sa ştia ce vei alege, dar încă mai spera că vei alege ce-i bine… A riscat ruina ta pentru a nu te transforma într-o marionetă…”. Cât trăim alegem! Alegem ceea ce dorim! Îndemnul „lăuntric” de a săvârşi o faptă e de la Dumnezeu sau de la diavol sau din obişnuinţa firii…

Părintele Stăniloae, citând pe Vl. Lossky, spune: „Dumnezeu riscă ruina eternă a celei mai înalte creaţii ale sale, ca să poată fi cea mai înaltă. Paradoxul este ireductibil. Chiar în măreţia sa de a putea deveni dumnezeu, omul e capabil să poată cădea” (1).

A predestina pe unii la bine şi pe alţii la rău, câtă nedreptate! Cum poate fi această faptă demnă de un Iubitor de oameni ca Dumnezeul nostru?…

(mai mult…)

Un articol publicat in Washington Post povesteste cum “pompierii au continuat să se lupte cu aproape 850 de focare în California de Nord. Un oficial a numit incendiile “fără precedent”, fiind provocate de fulgere (mai mult de 5000!) in timpul furtunii. Echipaje din Utah şi Nevada, au fost aduse pentru a ajuta în lupta împotriva incendiilor intinse pe mii de acri de padure, ameninţand insa mii de case.”
Mai exact de ce este neobisnuit acest lucru? Statisticienii prezinta evidentele din care rezulta ca in anul 2004 de exemplu, numărul de trăsnete care au provocat incendii a fost de 223. Şi in ultimii 20 de ani de cand se fac astfel de inregistrari, cel mai mare numar total de trăsnete care au provocat incendii, pentru un întreg an, a fost de 733. Deci, doar intr-o furtuna, un număr record de incendii a fost stabilit. Numărul total de trăsnete inregistrate doar intr-o singura furtuna, “mai mult de 5000″, este de-a dreptul impresionant.
Curios este ca Washington Post atrage atentia ca acest fantastic numar de trasnete a avut loc la o saptamana dupa ce un tribunal din California legalizase căsătoria gay. California este cel de-al doilea stat din SUA (după Massachusetts) care a legalizat căsătoriile intre persoane de acelaşi sex. Mulţi americani isi amintesc acum de povestea Sodomei şi a Gomorei. Astazi, un mare stat din SUA a legalizat acest comportament, care a fost perceput drept abominabil de mii de ani de către societatea civilizată. “Suntem siguri că o parada a ateilor aroganţi, a evreilor si liberalilor vor insista ca este “de neconceput” că acest fantastic numar de fulgere record, care provoaca incendii, ar putea fi un “semn de la Dumnezeu. Pentru mine, acest tip de atitudine imi aduce aminte de “aroganţii” din Sodoma, care au trait cu tot felul de perversiuni şi care, în mod repetat, au arătat dispreţ pentru Dumnezeu şi legile Lui.” – incheie autorul articolului.


Această imagine din satelit, transmisă de NASA pe 23 iunie, arată numeroasele focare de foc din California. Căldurile începutului verii şi cele 5000 de fulgere au provocat peste 800 de incendii, cele mai multe în partea de nord a statului. (REUTERS)

Un scandal urias zguduie lumea academica, si nu numai, evreiasca si crestina: savantul israelian Ariel Toaff (65 de ani), fostul sef al catedrei de istorie a poporului evreu de la Universitatea Bar Ilan din Israel, a publicat la Roma cartea „Pasque di Sangue” (Pastele sangelui). Specialist in epoca Evului Mediu, profesorul israelian sustine nici mai mult nici mai putin ca grupuri de evrei, ultraortodocsi foloseau sange crestin in diferite ritualuri si mai ales la fabricarea azimei (pasca) de Paste.

O asemenea afirmatie sustinuta de un foarte prestigios istoric evreu avea toate sansele sa aprinda o salbatica polemica, nelipsita de invective si amenintari. Autorul, care se afla in aceste zile in Italia, de frica a coborat in clandestinitate. Insusi tatal sau, Eliahu Toaff, (91 de ani), fostul rabin-sef al evreilor din Roma si unul din conducatorii evreimii europene, siderat de cele scrise de fiul sau, a rupt relatiile cu dansul si nu vrea sa-l mai vada. Acuzatia de omor ritual si folosirea sangelui copiilor crestini la fabricarea azimei de Paste a motivat numeroase pogromuri si acte de vandalism anti-evreiesti in Evul Mediu. Procese de omor ritual au avut loc si la inceputurile timpurilor moderne. Secole de-a randul, comunitatile evreiesti din Europa au fost acuzate de profanarea ostiilor, otravirea fantanilor, provocarea molimelor si de practicarea omorului ritual. Povestile cu evrei care fura copii crestini, ii ucid si le foloseste sangele la prepararea azimei pascale sau in alte scopuri rituale au dar nastere adesea la adevarate psihoze colective anti-evreiesti. Cea mai veche atestare documentara de acuzare si condamnare a unor evrei pentru delictul de omor ritual dateaza din 1144, la Norwich (Anglia). In secolele XII-XV, scrie profesorul Toaff, astfel de procese, insotite de violente anti-evreiesti, erau uzuale in toata Europa Occidentala. Insusi Papa Inocentiu al IV-lea s-a simtit obligat sa intervina, in 1247, intr-o Bula papala: „Desi Sfanta Scriptura il invata pe evreu „Sa nu ucizi”, totusi ei sunt acuzati pe nedrept ca isi impart de Pasti inima unui copil asasinat. Daca se gaseste pe undeva vreun cadavru, li se imputa evreilor omorul. Sunt persecutati pe baza acestor nascociri sau a altora asemanatoare…” „Bula papala nu prea a ajutat la risipirea prejudecatilor, ele au ajuns si in Tarile Romane. O credinta care circula prin Moldova avertiza: „De sarbatorile jidovesti, jidovii nu mananca decat pasca plamadita cu sange de crestin; un copil pe care il fura, il pun intr-un poloboc ale carui doage sunt batute cu piroane, si-l dau tavala ca sa moara copilul, dupa ce i s-a scurs sangele prin intepaturi…” Profesorul Toaff a cercetat in adancime procesul si acuzatiile aduse evreilor pentru uciderea copilului crestin Simonino din targul italienesc Trento, in martie 1475. 16 evrei au fost spanzurati dupa ce au fost chinuiti pana ce au marturisit fapta. Toaff sustine ca din cercetarea documentelor reiese ca o parte din acesti evrei spanzurati erau cu adevarat vinovati. Astfel se redeschide din nou dezbaterea privind una dintre cele mai teribile acuzatii impotriva evreilor Europei: vina de omor ritual, scrie Ofri Ilany, in cotidianul ebraic „Haaretz”.
(mai mult…)

Un dialog imaginar, pe care l-am purtat cu mulţi

Apar mereu scandaluri despre un preot sau altul, despre un călugăr sau o monahie, despre mediul teologic. Şi se înghesuie balcanicii şi fanarioţii, fie din Regat, fie din Transilvania, fie din Panonia, fie din Occident, să jubileze, să deguste, cu nesfârşită plăcere, aroma şi gustul scursurilor revărsate de mass-media peste Biserica lui Hristos. Bieţii rătăciţi! Ei, care atâta nevoie au de Dumnezeu, cum Îl găsesc, cum fug de El. Şi apoi urlă disperaţi: „Unde eşti?!!” Şi, desigur, dau vina pe popi. Popii sunt de vină că nu-L găsesc ei pe Dumnezeu! Mai ales dacă popii fac greşeala să le arate că Dumnezeu nu este neapărat unde vor ei, ci poate unde vrea El!

„Hai, părinte, lasă-o! Sunt destui popi hoţi, curvari, agresiv-inculţi, corupţi şamd! Poţi să negi asta?”

Nu, ferească Dumnezeu! De ce să neg? Ce conducători meritaţi, pe aceia îi aveţi. Inclusiv în Biserică! Că doar nu cresc preoţii în pom, nici nu se cultivă pe ogor, nici nu se pescuiesc în lacuri! Dintre voi ies, după chipul vostru. Au nu am avut eu colegi pe care îi trimiseseră părinţii – care nu erau preoţi! – să se popească, din pricină că „popa are totdeauna burta mare”? Şi bieţii copii ar fi vrut să devină ingineri, sau programatori, sau oameni de afaceri sau sociologi şamd. Dar dacă părinţii şi-au impus voinţa, s-au trezit amărâţii de copii în seminar sau facultatea de teologie. Şi din lipsă de chemare ieşiţi, din gândire păgânească şi forţare de părinţi inconştienţi, ce preoţi putea să iasă din ei? Deci, iată, preoţii aceştia sunt roadele voastre.
(mai mult…)

Diacon Sorin Mihalache

Volumul descoperirilor ştiinţifice creşte necontenit. Cercetarea ştiinţifică ia lumea cu asalt, urmărind să cucerească toate redutele ei, să pătrundă toate tainele ei, să-i dezvăluie toate misterele. Pare tot mai evident că setea de cunoaştere a omului nu se va opri niciodată.

Întreaga realitate este mărunţită atent de colective imense de cercetători de pe întregul mapamondul. Anual, debutează sute de proiecte de cercetare, planificate uneori chiar şi pentru câteva decenii, în valoare de miliarde de dolari. Ele sunt destinate să lămurească diferite aspecte particulare ale unor fenomene foarte atent selectate din realitate. Ţările dezvoltate oferă tot mai des posibilitatea studenţilor să urmeze domenii de cercetare apropiate de sectorul tehnologiilor şi industriilor, preferate pentru beneficiile economice imediate. Sunt multe statistici care ar putea fi invocate aici. Luăm una dintre ele: în ultimul deceniu, a crescut numărul de fizicieni la suta de mii de locuitori. Mai mult, în statele cu o economie insuficient dezvoltată, numărul lor este de 4 sau 5, în timp ce în ţări dezvoltate, precum Elveţia, aceştia ajung la peste 350, iar in Belgia peste 400 dintr-o sută de mii de locuitori.

(mai mult…)

Diacon Sorin Mihalache

Pentru un necunoscător care nu are experienţa credinţei, orice afirmaţie privind prezenţa şi lucrarea lui Dumnezeu în lume este greu de acceptat. Cu atât mai mult cu cât, potrivit tradiţiei creştine răsăritene, Însuşi Dumnezeu lucrează, prin intermediul energiilor Sale necreate în lume, în viaţa şi în sufletul fiecărui creştin! Este greu de acceptat că lucrarea Lui ar putea trece prin trup, în sufletul omului, în inimă şi în minte… Fără experienţa credinţei, aceste afirmaţii par imposibil de acceptat. Sunt mult prea diferite de ceea ce putem experimenta în mod comun. Dar aceasta nu este singura situaţie de acest fel. Cuiva, nefamiliarizat cu descoperirile mecanicii cuantice, i-ar fi imposibil să accepte, spre exemplu, că trupul lui şi obiectele din jur sunt, mai degrabă, pline cu vid cuantic. Dar această ultimă situaţie este un rezultat deja verificat. Fizica pare să ne spună că nu ar trebui să ne limităm la ceea ce putem verifica prin simţuri.

(mai mult…)

Protosinghel Mihail Stanciu

Egumenul Sfintei Mănăstiri Antim, Bucureşti

26.06.2008

În ultima vreme,s-a extins într-o avalanşă pierdută parcă de sub orice control, războiul diavolului cu omul contemporan şi al acestuia cu Dumnezeu şi cu semenii,a căpătat dimensiuni uriaşe.Viaţa omului şi viaţa omenirii însăşi sunt într-un real pericol. Mai ales că terenul de luptă s-a stabilit în locul cel mai sigur şi mai potrivit pentru a da viaţă omului: pântecele mamei. Acest templu al vieţii riscă să fie transformat într-un sinistru eşafod pe care sunt jertfiţi pruncii cei nevinovaţi şi neapăraţi decât de aripile îngerilor lor „care pururea văd faţa Tatălui Care este în ceruri” (Matei 18.10)…

Teologia ortodoxă, atât de frumos expusă şi de Sfântul Maxim Mărturisitorul, susţine unicitatea şi integritatea vieţii (atât biologice cât şi spirituale) a omului din cel mai ascuns început al ei. Natura sau fiinţa omului este una, deşi e armonios alcătuită din suflet imaterial şi trup material. „Facerea sufletului nu se înfăptuieşte dintr-o materie ce subzistă, ca trupurile, ci din voia lui Dumnezeu, prin insuflarea de viaţă făcătoare, în chip negrăit şi necunoscut, cum singur Făcătorul lui ştie.”[1] Iar această alcătuire dihotomică a ei îi dă omului putinţa să unească (recapituleze) în sine toată întinderea realităţii, de la Dumnezeu până la cele văzute, ca un închinător mixt care are legătură şi cu lumea inteligibilă şi cu cea sensibilă, pentru că „nu trebuia să se mărginească închinarea numai la cele de sus [fiinţele îngereşti nemateriale], ci să fie şi jos [în lumea materială] unii închinători, ca să se umple toate de slava lui Dumnezeu, odată ce sunt ale lui Dumnezeu. Şi de aceea este creat de mâna lui Dumnezeu, fiind cinstit şi cu chipul Lui.”[2]
(mai mult…)

Savarsirea si impartasirea Euharistiei

Deosebirile intre Biserici privitoare la savarsirea si impartasirea Euharistiei sunt urmatoarele:

1. Biserica Ortodoxa intrebuinteaza paine dospita si vin de struguri amestecat cu apa. Biserica catolica, incepand din sec. IX si cu ea Protestantii, Armenii si Maronitii, folosesc azima. Anglicanii folosesc azima si painea dospita si vinul amestecat sau nu cu apa. Ca singura painea dospita e justificata, se constata din Evanghelia lui Ioan, unde se spune ca „Iudeii n-au intrat in pretoriu, ca sa nu se spurce, ci sa manance pasca” si ca ziua Sambetei ce a urmat Rastignirii Domnului a fost „zi mare” (Ioan, 18 28; 19, 31). De aici urmeaza ca Domnul s-a rastignit in ajunul Pastilor evreesti, numita la Sinoptici prima zi a azimilor, intrucat sfarsea cu seara in care se incepea mancarea azimei. Atunci Cina euharistica a avut loc cu o seara inainte de seara in care Iudeii mancau mielul pascal, cand incepeau folosirea azimei, adica la 13 Nisan, nu la 14 Nisan. Biserica a folosit de la inceput painea, cum se vede din Faptele Apostolilor (2, 42), si practica aceasta a durat pana in veacul al IX-lea, cand Biserica apuseana a inceput sa introduca azima.

Teologii catolici nu pot sprijini pe Sf. Scriptura si pe traditia veche a Bisericii, uzul painii nedospite. Scheeben afirma ca Domnul a intrebuintat la Cina cea de Taina paine nedospita, dar apoi adauga: „chiar daca pe temeiul lui Ioan (13, 1) s-ar admite ca El a serbat Cina la 13 Nisan, probabilitatea ar spune totusi ca a folosit paine nedospita. Daca ne intrebam, daca materia valabila la Euharistie e numai paine nedospita sau si dospita raspunsul atarna nu de ce fel de paine a folosit Domnul la Cina cea de Taina, cat mai mult de aceea daca El a randuit painea aceasta sau aceea ca materia valida la Euharistie. Scriptura nu spune nimic mai precis despre aceasta; dupa Traditie s-a folosit din vechime atat paine dospita, cat si nedospita. E greu de hotarat, daca in primele trei veacuri se folosea painea aceasta sau aceea. Sigur e ca in Biserica greaca de la veacul VI uzul celei dospite era. general, in cea latina poate a dominat totdeauna cea nedospita”.
(mai mult…)