Posts Tagged ‘reeducare’

braga2 Pãrintele Roman Braga este un cãlugãr ortodox român, deosebit de oricare alt cãlugãr, pentru simplul fapt cã a vietuit cãlugãriamai mult in inchisori decat în vreun schit sau mãnãstire; in tineretea sa, el n’a cunoscut altã chilie decât celula închisorilor dar mai ales cãmara cea de sus a inimii.
Iar dacã cãlugãria ar însemna trãirea în Hristos, Pãrintele Roman si-a supt duhovnicia întâi din sânul mamei sale, care odatã cu hrana laptelui i-a dat din duhul smereniei, a evlaviei si a iubirii de Dumnezeu care a stãpânit-o toatã viata, si mai apoi de la cãlugãrii mãnãstirii Condrita, din nordul Basarabiei, în vecinãtatea cãreia s’a si nãscut în 1922, Aprilie 2. Inainte de a citi Abecedarul, a citit psalmii în chirilicã. La 12 ani este frãtior la mãnãstirea Cãldãrusani de lângã Bucuresti, ca în anul urmãtor sã urmeze seminarul la Cernica.

Dupã desfiintarea acestuia de cãtre Antonescu este transferat la Seminarul Central din Bucuresti, iar ultimul an îl sfârseste la seminarul teologic din Chisinãu. Intorcându-se în Bucuresti, între 1943 si 1947 urmeazã atât cursurile Facultãtii de Litere si Filosofie cât si cele ale Institutului Teologic.

Supravietuitor al fenomenului Pitesti

In anul 1949 Pr. Roman Braga a fost arestat si condamnat conform sentintei 210 la 5 ani temnita grea si trei ani degradare civica ( dos. 113668, vol.1, f.261) pentru acuzatia ca ar fi facut parte dintr-o organizatie subversiva din cadrul Facultatii de Teologie din Bucuresti.
In inchisoare, întâlneste pe cãlugãrul Evghenie Hulea, o figurã de Pateric dupã mãrturia Pãr. Roman, decisivã pentru hotãrîrea de a se cãlugãri. Eliberat în 1953, cu domiciliul fortat în Bucuresti, merge totusi pe ascuns la Iasi, unde Mitropolitul Sebastian Rusanu îl cãlugãreste si îl hirotoneste întru diaconie.
(mai mult…)

Ioan Ianolide,mama lui Gafencu,V.Gafencu

Ion Ianolide,

cel mai apropiat prieten al lui Valeriu Gafencu, a scris în 1963 textul pe care îl reproducem în continuare. În el auzim un ecou al spiritului şi experienţei lui Valeriu. (Ion Ianolide a murit în 1985):

„18 februarie 1983

iianolideSunt în vârstă de 64 de ani. Din 1941 până în 1964 am fost în închisoare, torturat şi batjocorit – mai întâi sub dictatura lui Antonescu, apoi sub cea comunistă….
L-am mărturisit pe Hristos întreaga mea viaţă, iar în 1944 m-am închinat cu totul Lui. M-am confruntat mereu cu materialismul, fie el burghez, fie comunist. Am comparat şi confruntat credinţa creştină cu islamul, budismul, confucianismul şi, fireşte, cu iudaismul talmudic. Am comparat Ortodoxia cu Romano-Catolicismul, Protestantismul şi neo-Protestantismul. Am dat o luptă mare cu ateismul…
Aproximativ 5 ani de zile m-am aflat în izolare totală, înfometat şi dezbrăcat. Mai mult de 15 ani am stat în încăperi comune -unele mai mici, altele mai mari; am trăit acolo, zi şi noapte, silit, ca şi toţi ceilalţi, să folosesc „ tineta „pentru necesităţile fizice (un fel de hârdău). Uneori eram îngrămădiţi opt deţinuţi într-o celulă de 61/2 picioare pătrate, dormind câte doi, trei sau patru într-un pat. Trupurile şi sufletele ni se frecau unele de altele în fiecare clipă. Teroarea exercitată de gardieni, foamea, frigul şi bolile păreau de-a dreptul suportabile în comparaţie cu oroarea care se instala între oameni diferiţi, disperaţi şi adeseori decăzuţi, descompuşi.

(mai mult…)