Posts Tagged ‘sfat’

Timpul schimbarii

Posted: noiembrie 1, 2008 in Lumea Ortodoxiei
Etichete:, , ,

La un batran calugar, avenit intro zi un tanar pentru a se spovedi si ai cere sfaturi.Din vorba in vorba,tanarul ii spune:

-Parinte sunt destul de rau si as vrea sa ma schimb,dar uite ca nu pot,imi pierd usor rabdarea,atunci cand ma enervez vb urat si multe altele,am incercat sa ma schimb dar nu am putut,in schimb eu sper ca dupa ce voi mai creste voi putea sa ma schimb,nu-i asa?

–NU!i-a raspuns batranul.Vino cu mine,si la dus in spatele chiliei,unde incepea padurea…Vezi acest lastar,stii ce este?

-Da parinte,e un puiet de brad…

-Smulge-l! Tanarul a scos bradutul imediat din pamant.Mergand mai departe,calugarul s-a oprit langa un bradut ceva mai inalt,aproape cat un om.

-Ei acum scoate-l si pe acesta…S-a muncit baiatul,dar cu ceva efort l-a scos si pe acesta.Aratandui apoi un brad ceva mai marecalugarul  i-a spus:

-Ia spulge tu acuma pe acela.

-Da,dar e destul de mare parinte nu pot singur.

-Ei bine atunci dute si mai cauta pe cineva.Intorcandu-se tanarul cu inca doi flacai pe care ii gasise pe aproape,au tras ce au tras de pom si cu multa greutate au reusit sa il smulga.

-Ei acuma,ia scoateti voi bradul acela falnic de colo.

-Parinte,dar acela e un copac mare si batran,nu vom putea niciodata sa il smulgem din radacini,chiar de am fi 100 de oameni.

-Ei,acuma vezi fiule,ai inteles ca si relele apucaturi din suflet sunt la fel,orice viciu,orice neputinta pare la inceput inofensiva si mare importanta,dar cu timpul,ia prinde radacini,creste si pune stamanire din ce in ce mai mult pe sufletul tau.Cat este inca mica,o poti scoate si mai tarziu insa vei avea nevoie de ajutor,dar ferestete sa lasi raul sa se cuibareasca adanc in suflet,caci atunci nimeni nu va mai putea sa ti-l scoata,nu amana niciodata sa iti faci curatenie in suflet si in viata caci mai tarziu va fi cu atat mai greu.

Să nu te iubeşti prea mult pe tine. Oricît te-ai crede tu de importantă, să ştii că lumea nu se învîrteşte în jurul tău. Fii tovarăşă bună celui ce-şi ia misiunea de a te face fericită. E o grea misiune asta, cu neputinţă de îndeplinit fără ajutorul tău. Dacă vei aştepta fericirea ca un lucru ce ţi se cuvine ; dacă cele mai mari bucurii îţi vor fi aduse de dragostea lui, fără ca în darul acesta să fi pus şi tu ceva din sufletul tău, dacă vei lăsa ca frumoasa şi bogata grădină a puterilor vieţii lui să se prefacă toată numai în buchete de flori pentru desfătarea ta de o clipă, flori de care nu vei fi îngrijit şi nici măcar nu te vei întreba de unde vin, flori pe care adesea dărnicia lui, în zorul de a mai pune un zîmbet pe figura ta, le va smulge cu rădăcină cu tot; dacă, în sfîrşit vei intra în viaţă ca un musafir, care vine să petreacă şi să aibă toate de-a gata, să ştii de la mine că n-ai să fii fericită. Ai să ai bucurii, de pomană şi de furat, bucurii de acelea pe care le au toţi egoiştii şi mişeii, dar fericită n-ai să fii. Fericirea adevărată n-o are, nu poate s-o aibă decît acela care o dă. Şi vezi tu ce lucru minunat se întîmplă cu fericirea asta ? Ca s-o dai nu e nevoie ca s-o ai, trebuie să începi prin a o da. Aş dori ca în ziua cînd vei pricepe bine vorbele astea, să nu fie o zi de căinţă… Trăinicia fericirii tale atîrnă de chipul cum îţi vei înţelege şi construi viaţa. N-ai văzut atîtea case mari, frumoase, în zidul cărora încet, încet se ridică umezeala, de jos din temelie ? Aşa se ridică şi urîtul şi intră prin toate încheieturile ei, într-o viaţă rău construită. Se ridică din însăşi dragostea pe care a fost întemeiată, cînd n-am ştiut să cerem dragostei decît desfătările ei. Atunci începem să cîrpim, să tencuim, să vopsim pe dinafară … pentru vedere. Căutăm tot felul de mijloace uşoare ca să ascundem răul -niciunul să-1 stîrpim. O, lumea nu-i o sală de spectacol şi de petreceri. E un vast atelier de muncă în care numai cei ce vin să petreacă, se plictisesc. Muncitorii, niciodată. Ei n-au vreme… Cea care se uită prea mult în oglindă ajung de nu mai văd lumea din jurul lor. Orbesc nenorociţii. Să nu minţi nici în glumă -nici să te sulemeneşti vreodată, că şi asta e un lucru foarte necinstit. Şi cinstea e întreagă ori nu e deloc. Jumătăţi de cinste nu există … Vezi ce grozăvii îţi spun ? La o zi ca asta ?
(mai mult…)

De la început caută să fii cu ochii deschişi asupra unui mare păcat, de care mai toţi ne facem vinovaţi, de îndată ce am intrat, cum se zice, în dîrdora însurătorii. Eterna fanfaronadă. Nu ştii ce ai mai face ca să dai viitoarei tale tovarăşe, tovarăşa pe viaţă, cît mai multe iluzii despre tine, despre puterile tale, despre capitalul care-1 duci tu în această binecuvîntată de Dumnezeu tovărăşie. Ca şi cum cea dintîi grijă a ta ar fi să-ţi pregăteşti un „frumos faliment”. Ea, de cele mai multe ori, nu-i decît un copil -un copil răsfăţat, sălbatic, iubitor de lucruri strălucitoare şi zgomotoase, care costă bani mulţi şi n-aduc nici un folos, ba încă mai trag după ele şi fel de fel de alte pagube. -Tu, pentru a te arăta grozav, îţi pui toate puterile tale şi mai mult decît puterile tale în serviciul capriciilor ei şi cumperi astfel o spumă de iubire, o spoială de plăceri – aperitive, cu ruina demnităţii tale şi cu destrămarea întregii tale vieţi. Ia seama. Nu-ţi aşeza pe pămînt temelia casei tale. Nu împărţi decît cu adevăr, cu Sfîntul adevăr, sufletul celeea pe care Dumnezeu ţi-a ales-o, pentru a fi mama copiilor tăi. Spune-i de la început, bărbăteşte, că tu nu vezi în ea o păpuşă, ci un om, tovarăş la bine şi la rău, muncitor alături de tine, un om întreg şi înţelept, pe care ţi s-ar părea că-1 ofensezi (cu) dîndu-i flori, panglicuţe cu pietre preţioase, în ceasul cel mai serios al vieţii. Şi mai întîi tu fii om. Nu face nici un hatîr deşertăciunii. Cu minciuna să nu stai niciodată la tocmeală. Să ştii că ceea ce pierde mai mult un om, nu e atît otrava stricăciunii lui, cît e stocul acesta de minciună şi de adevăr în care vrea să trăiască împotriva legilor elementare ale vieţii. îngemănarea aceasta a minciunii cu adevărul, constituie ceea ce în lume formelor vii se cheamă un monstru, şi se ştie că monştrii nu trăiesc. Deci, încă o dată fii tu. Nu te înfăţişa sulemenit înaintea lui Dumnezeu. Vrei să Înţelegi sufletul acela înclinat ţie menit să se facă una cu sufletul tău ? Să înţelegi, ca un prieten cu iubire adevărată, ca să-1 porţi întări, dacă e slab, şi a-1 pune pe calea cea bună, dacă e rătăcit. Tu trebuie să fii învăţătorul soţiei tale. Pentru aceasta caută să te porţi astfel, ca ea, în orice împrejurare să vadă în tine un om drept. Să te asculte, nu cu teamă, ci cu deplină convingere că ce spui tu e aşa. încredere nemărginită să aibă în tine, în bunătatea ta, în iubirea ta, în cinstea ta şi în vrednicia ta. Să fie mîndră a lupta lîngă un viteaz ca tine, de a suferi prigonirile soartei şi de a înfrunta orice primejdie alături de tine.
(mai mult…)