Posts Tagged ‘Uimire’

Mirare, Uimire

Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul. Că s-a înălţat slava Ta mai presus de ceruri (Psalm 8. 1). Întrucât mulţimea se minuna văzând pe muţi vorbind, pe ciungi sănătoşi, pe şchiopi umblând şi pe orbi văzând şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel (Matei 15. 31). Dumitru Stăniloaie scrie astfel: „Cunoştinţa tainelor mari, mai presus de cuvânt, ale Cuvântului cel personal şi iubitor, mai bine zis infinit iubitor, e ca o băutură care îmbată de entuziasm şi de bucurie, producând o adevărată uitare de sine, dar în acelaşi timp o uimire pe care-l face pe om să nu se confunde cu Dumnezeu, pentru că în uimire trăieşte ceea ce nu este al lui. În tot urcuşul duhovnicesc Dumnezeu urcă cu noi”. Dumitru Stăniloaie scrie că în cunoaşterea tainelor mari omul „trăieşte în uimire ceea ce nu este al lui”.

Plânsul

Este vreme să plângi şi vreme să râzi, vreme să te jeleşti şi vreme să dănţuieşti (Ecclesiastul 3. 4). Mai bun este necazul decât râsul, căci întristarea feţei este bună pentru inimă (Ecclesiastul 7. 3). Iar dacă nu ascultaţi aceasta, atunci sufletul va plânge în locuri tainice mândria voastră . (Ieremia 13. 17). Şi acum, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine din toată inima voastră, cu postiri, cu plâns şi cu tânguire (Ioil 2. 12). Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia (Matei 5. 4). Vai vouă celor ce astăzi râdeţi, că veţi plânge şi vă veţi tângui (Luca 6. 25). Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură, plângeţi cu cei ce plâng (Romani 12. 15). Şi cei ce plâng să fie ca şi cum n-ar plânge şi cei ce se bucură ca şi cum nu s-ar bucura şi cei ce cumpără ca şi cum n-ar stăpâni (I Corinteni 7. 30). Cuvântul lui Iacov pentru cei păcătoşi şi îndoielnici: Pătrundeţi-vă de durere. Întristaţi şi jeliţi. Râsul întoarcă-se în plâns şi bucuria voastră în întristare (Iacov 4. 9). Veniţi acum, voi, bogaţilor, plângeţi şi vă tânguiţi de necazurile ce vor să vină asupra voastră (Iacov 5. 1).

Răzbunare

Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci lăsaţi loc mâniei (lui Dumnezeu), căci scris este: A mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti, zice Domnul (Romani 12. 19).

Mândrie. Trufie

Toată inima semeaţă urâciune este înaintea Domnului, în mod sigur nu va rămâne nepedepsită (Pilde 16. 5). Înaintea prăbuşirii merge trufia şi semeţia înaintea căderii (Pilde 16. 18). Ochii semeţi şi inima îngâmfată sunt sfetnicul păcătoşilor. Aceasta nu-i decât păcat (Pilde 21. 4). Omul cel muritor va fi smerit şi umilit şi ochii celor mândri vor fi pogorâţi (Isaia 5. 15). Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte (I Corinteni 13. 4). Pentru aceea zice: Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har (Iacov 4. 6).

(mai mult…)